Afirmaţia nebunească care l-a trimis pe Gheorghe Şincai la închisoare. Găsit nevinovat, a fost obligat să achite cheltuielile de judecată

Afirmaţia nebunească care l-a trimis pe Gheorghe Şincai la închisoare. Găsit nevinovat, a fost obligat să achite cheltuielile de judecată

Gheorghe Şincai a fost întemniţat şi acuzat pe nedrept

Declaraţia făcută de cărturarul Gheorghe Şincai în data de 16 iulie 1794 a avut urmări drastice asupra vieţii sale.

Ştiri pe aceeaşi temă

Se afla în locuinţa prepozitului Ştefan Vlad, din incinta Mănăstirii din Blaj, unde susţinea o expunere în faţa unui auditoriu format clerici şi profesori. La un moment dat, Gheorghe Şincai şi-a pierdut controlul şi a făcut următoarea afirmaţie: „Eu sunt conducătorul conjuraţiei şi autorul viitoarei rebeliuni“.

Gheorghe Şincai ocupa, la vremea respectivă, funcţia de director al Şcolilor române greco-catolice din Transilvania. Era doctor în filosofie şi teologie al Colegiului de Propaganda Fide de la Roma şi coautor al primei gramatici al limbii române, tipărită în 1780 - „Elementa linguae daco-romanae sive valachicae“. 
 

Plângeri împotriva lui Gheorghe Şinai

 
Prepozitul Ştefan Vlad a înaintat o reclamaţie directă guvernatorului Banffy prin care-i cerea înlăturarea din funcţie a lui Gheorghe Şincai în urma celor întâmplate. Episcopul Bob, care era deputat în Dieta Transilvaniei, a depus şi el o reclamţaie în care mergea mai departe şi arăta că Şincai ar fi atentat la viaţa sa acuzaţii complet nefondate. 
„La data de 24 august, subprefectul comitatului Alba de Sus, pe nume Alexandru Gyujto, l-a chemat cu de la sine putere la un interegotariupe Şincai, în locuinţa episcopului Bob, reclamantul. Gheorghe Şincai, îmbrăcat conform rangului său nobiliar, şi-a încins sabia şi s-a prezentat în faţa anchetatorului. Acesta, ca şi ceilalţi membri ai comisiei de anchetă, l-au sfidat pe Şincai, nerecunoscându-i rangul nobiliar, socotindu-l drept iobag. Gyujto urmărea de fapt două lucruri: primul să-l încadreze într-o altă categorie de acuzaţi pe Şincai, şi anume în acea a iobagilor care erau supuşi unui regim justiţiar deosebit de aspru, şi, în al doilea rând să-l provoace pe Şincai, fie impulsivă şi clocotitoare, să-şi iasă din fire şi să riposteze, fapt care ar fi constituit o încălcare gravă a legii. Lucrurile au decurs conform celor prevăzute de anchetator“, 
arată istoricul Paul Ştefănescu în volumul „enigme ale istoriei române“. 
 

Anchetat şi întemnişat ca un iobag

 
Şincai a fost pus să vorbească despre conspiraţia de care afirmase vorbit. De fapt, toată ancheta a fost o mascaradă, un prilej de suprimare a celui mai aprig susţinător a drepturilor românilor din Transilvania. El şi-a recunoscut afirmaţia, dar a susţinut că nu era un plan stabilit şi nu a dat un alt nume de participant la revoltă. A fost lovit de Gyujto şi, în urma loviturii, i-au fost scoţi doi dinţi. A fost arestat şi trimis la temniţă cu un regim sever. A fost dus la temuta închisoare Aiud. A fost tratat ca un iobag. A fost legat cu lanţuri de carul unui localnic şi a fost dus până la închisoare. Aici ancheta foarte dură a continuat.
 

Nevinovat, dar obligat să achite cheltuielile de judecată

Procesul în care Gheorghe Şincai a fost judecat a început pe data de 3 decembrie 1794. Acuzarea a fost susţinută de Alexandru Gyujto, care a susţinut că Şincai a comis mai multe ilegalităţi şi că a pus la cale un cmplot asupra statului, astfel că cerea condamnarea sa la moarte şi confiscarea averii. Nemulţumit de modul în care era apărat, Şincai a cerut să se apere singur.

A solicitat să i se recunoască gradul nobiliar, lucru care ducea automat la  judecarea sa de către o altă instanţ, unde pedepsele erau mai blânde. A adus în sprijinuil său mai multe dovezi şi i s-a recunoscut titlul nobiliar. Procesul a trecut, astfel, în competenţa Adunării  Nobiliare a Comitatului. Cu toate acestea, Şincai rămâne în continuare întemniţat. Acuzaţiile s-au redus în privinţa gravităţii. Şincai mai era acuzat ameninţarea cu moartea la dresa episcopului Bob, dar acesta nu depusese nicio plângere.

Sentinţa s-a pronunţat în vara anuluiu 1795. Şincai a fost eliberat din închisoare, pentru că nu i-a fost găsită vreo vină. Cu toate acestea, a fost obligat să plătească cheltuielile de judecată. Şincai nu a fost mulţumit şi a făcut o serie de plângeri la Camera Aulică pentru Transilvania, care îşi avea sediul la Viena, către Guvernul Transilvaniei şi Tablei regeşti din Târgu Mureş. I s-a refuzat aprobarea de a fi reintegrat per funcţia de director aş Şcolilor şi de a-şi primi drepturile băneşti pe timpul detenţiei.
 
Procesul lui Gheorghe Şincai a avut loc în contextul în care în Transilvania se manifestau două curente, în urma răscoalei lui Horia, Cloşca şi Crişan, unul mai radical, printre susţinători numărându-se şi Gheorghe Şincai, şi altul mai moderat, condus de episcopul Ioan Bob, care se manifesta chiar cu adversitate faţă de cei care militau pentru afirmarea drepturilor egale ale românilor.
citeste totul despre: