Singura icoană făcătoare de minuni din Dâmboviţa

Icoana făcătoare de minuni a Sf. Mare Mucenic Gheorghe se află la Mănăstirea Viforâta şi este de o frumuseţe rară

România este plină de locuri vindecătoare. Mărturii ale credincioşilor ortodocşi stau la temelia multor întâmplări de-a dreptul miraculoase despre icoanele care au produs adevărate minuni printre bolnavii care s-au rugat cu credinţă la ele.

Mânăstirea Viforâta este situată la distanţă mică de Târgovişte şi reprezintă o altă bijuterie a artei eclesiastice din Ţara Românească, care alături de alte mănăstiri, precum Mânăstirea Dealu, Mânăstirea Stelea, Mânăstirea Nucet, etc. întregesc patrimoniul cultural bisericesc al acestor meleaguri pline de istorie. 

Vechea reşedinţă a celor treizeci şi trei de voievozi, de la Mircea cel Bătrân la voievodul martir Constantin Brâncoveanu, care au domnit la Târgovişte, unde s-a aflat scaunul vlădicesc al Mitropoliei Ţării Româneşti, este plină de glorie şi tradiţie istorică bisericească. 

Una dintre mărturiile vii ale trecutului, care dovedeşte statornicia, cultura şi credinţa ortodoxă din apropierea Târgoviştei, este şi Sfânta Mănăstire Viforâta. 

“Purtată ca o corabie pe valurile vremii, Biserica Mânăstirii Viforâta, sol al artei munteneşti, îşi primeşte cu dragoste închinătorii, care vin să se roage la Icoana făcătoare de minuni a Sfântului Marelui Mucenic Gheorghe şi la Sfintele Moaşte, participând cu dragoste la Sfânta Liturghie.  Astfel, oricine s-ar încumeta pentru un popas la umbra ctitoriei lui Vlad Vodă, osteneala îi va fi cu prisosinţă răsplătită, descoperind  încă o pagină de istorie, un colţ pitoresc de ţară, o mare binecuvântare şi linişte sufletească”, scrie Maica Stareţă Macaria Mavrodin, pe pagina web a mănăstirii.

Icoană lucrată în argint curat şi aurită

Icoana făcătoare de minuni a Sf. Mare Mucenic Gheorghe este de o frumuseţe rară. Dintre icoanele Împărăteşti încadrate în Catapeteasma Bisericii Mănăstirii Viforâta, în partea dreaptă, străluceşte darul voievodului Leon Tomşa din anul 1631, o splendidă pictură veneţiană îmbrăcată în argint aurit reprezentând pe Sfântul Mare Mucenic Gheorghe călare pe cal, omorând balaurul. 

În jurul icoanei se afla o incripţie în slavonă, gravată în chenar, aparţinând voievodului, în care se redă biruinţa sa asupra lui Matei Basarab, fapt care l-a determinat să dăruiască această icoană mănăstirii. Icoana este executată de zugravul grec Mavros. 

În faţa icoanei se află racla unde se păstrează părticele de sfinte moaşte ale Sfântului Mare Mucenic Gheorghe, ale Sfântului Vlasie şi ale Sfântului Haralambie. 

Pisania care se află deasupra uşii de la intrarea în Biserică este singurul document care menţionează: 

 “Aicea se află o icoană mare făcătoare de minuni, lucrată în argint curat şi aurită, având hramul sfântului mare mucenic Gheorghie (călăreţ), dăruită monastirei de către Leon Tomşa, cu doamna sa Victoria la anul 1631”.

Mărturii despre icoana făcătoare de minuni de la Viforâta

Potrivit maicilor de la Mănăstirea Viforâta, minuni scrise nu s-au găsit, însă au fost transmise prin viu grai, de la credincios la credincios. Una dintre mărturii spune că în 1965, Muzeul de Istorie din Bucureşti a confiscat icoana Sfântului Gheorghe, dar brusc, inexplicabil, şefii muzeului s-au răzgândit şi au permis Maicii Arsenia Opriş, să o ia înapoi.  

Mulţi dintre credincioşii care vin să se închine şi să se roage la Icoana Sfântului Gheorghe, având necazuri, greutăti şi probleme de ale vieţii de zi cu zi, pleacă uşuraţi, împăcaţi şi mulţumiţi sufleteşte. 

Mănăstirea Peştera Ialomiţei, loc tămăduitor

La izvoarele Ialomiţei se nevoiau sihaştrii încă din secolul XV. Începând cu secolul XVI numărul lor s-a mărit, odată cu dezvoltarea vieţii isihaste în Argeş, în Muscel şi la poalele munţilor Făgăraş. Mănăstirea Ialomiţei a fost ridicată în sec. al XVI chiar la intrarea în Peşteră Ialomiţei, fiind ctitoria voievodului Ţării Româneşti Mihnea cel Rău. 

În adâncul peşterii la aproximativ 200 m se află o piatră, numită "Piatră Altarului", unde după tradiţie sihaştrii săvârşeau cele sfinte. Construcţia din lemn de la intrarea în Peşteră Ialomiţei a ars în 1818 fiind reconstruită de preotul Gheorghe Ion Baltag şi ieromonahul Gherontie din Petrosita. În jurul ei se aflau mai multe chilii în care se nevoiau cuvioşii călugări. În prima jumătate a secolului XIX s-a nevoit în Peşteră Mică a Ialomicioarei un sihastru, căruia nu i se cunoateste numele şi nici locul unde s-a săvârşit, împreună cu urs, fiind singurul caz cunoscut în monahismul românesc când un sihastru se nevoieşte şi este slujit de animale sălbatice.