Andrei, ambiţiosul de 10 ani. A fost în pericol să nu mai poată merge niciodată, dar a devenit campion la înot, cu 11 medalii de aur la toate stilurile

Andrei Amuza a avut multe rezultate foarte bune. În clasa I, de exemplu, a câştigat cam tot ce se putea câştiga

La doar şase ani, Andrei Amuza a fost în pericol de a nu mai putea merge niciodată. Părinţii săi au observat din timp că la efort, piciorul lui Andrei cedează şi l-au dus la doctor. În urma radiografiei i s-a pus diagnosticul de displazie de cap femural, afecţiune care l-ar fi ţintuit într-un scaun cu rotile dacă nu era descoperită la timp. Acum este catalogat cel mai bun înotător din Dâmboviţa, la categoria 2004.

Operaţia a fost făcut cu succes la Spitalul Grigore Alexandrescu, din Bucureşti.

“Am fost norocos că am depistat din timp boala lui. Mi s-a părut mie ceva suspect la laba piciorului. Am fost cu el la doctorul Alxandru Olici, de la Spitalul Grigore Alexandrescu, l-a pus să meargă, dar ne-a spus că nu are nimic. Când şi când îl duceam la aparatele de fitness din oraş şi se văita că are nişte înţepături în genunchi. Am fost din nou la doctor şi i-am explicat toate aceste lucruri şi i-a făcut radiografie de şold imediat. I-a ieşit la radiografie că se tasase capul femurului. Problema se numeşte displazie de cap femural. Asta se înâmpla pe la şase ani. Acum el are 10 ani”, ne-a spus tatăl său, Cătălin Amuza.

Repaos un an de zile 

Ca orice copil, faptul că nu putea alerga şi că nu se putea juca împreună cu ceilalţi prieteni, a fost devastator. Doar căldura familiei şi sprijinul necontenit al părinţilor l-au ajutat pe Andrei să se recupereze într-un timp record şi să se apuce din nou de sport.

“L-am operat la femur la Grigore Alexandrescu şi a stat cu ambele picioare, în repaos, un an de zile. A stat două luni în ghips, la pat. Îşi dorea să iasă afară, să se plimbe. Picioarele îi erau imobilizate de la brâu în jos, cu tijă pe jumătate şi cu picioarele desfăcute. Săracul a fost tare. Totul s-a întâmplat într-o perioadă de Paşte şi a trecut mai bine, pentru că a primit cadouri, eram mai des prin preajma lui şi asuportat altfel. I-am luat şi un ciobănesc. În anul acela nu l-am dat la şcoală. A repetat grupa pregătitoare. Acum este bine, dar trebuie să fie atent cu orice mişcare. Are nevoie de o alimentaţie specială, bogată în calciu şi fosfor. Trebuie să mănânce mult peşte”, ne explică tatăl său. 

Cum a început să iubească înotul

Operaţia grea la care a fost supus piciorul lui Andrei l-a ţinut mult timp departe de orice sport. Recuperare a fost anevoioasă şi chinuitoare. Cu toate acestea, tocmai recuperarea l-a ajutat să înveţe să înoate şi să iubescă acest sport care sulptează corpul.

“Făceam recuperare împreună cu el la spital, pentru că se atrofiaseră muşchii şi nu putea să meargă. Ne-au arătat medicii nişte mişcări pe care trebuia să le facem în apă. De la gimnastică, am ajuns la bazinul de înot din Microraionul III din Târgovişte şi făceam câteva şedinţe de gimnastică în apă. Eu făceam mereu cu el. Aşa am ajuns să intrăm în legătură cu antrenorii de acolo şi a început să îi placă apa. A învăţat foarte repede să înoate şi a fost dorinţa lui să meargă mai departe. Un an de zile după operaţie trebuia să fie atent să nu sară, să nu meargă pe biciletă, pentru că sunt solicitate mult şoldurile. Îi plăcea foarte mult mişcarea, sportul şi la bazin se descărca”, mai spune tatăl său.

În clasa I a câştigat tot ce se putea câştiga

Andrei Amuza a avut multe rezultate foarte bune. În clasa I, de exemplu, a câştigat cam tot ce se putea câştiga. Şi-ar fi dorit să triumfe şi la Maratonul de la Piteşti, acolo unde s-a înotat în continuu 12 ore, cu pauze de două ore. A ieşit abia pe locul şase, dar nu s-a descurajat. “Cel mai tare concurs la care am fost, este cel de la Piteşti, unde, din păcate nu am câştigat. Am înotat aproape cinci kilometri în total. Am intrat la 7 dimineaţa în apă şi am ieşit la 7 seara. La fiecare  două ore şi jumătate, înotam o jumătate de oră continuu şi parcurgeam cam 1200 de metri”, ne explică băiatul.

Vrea să devină medic ortoped

“A fost un pic rău pentru mine, pentru că eram mic, dar, cu ajutorul familiei am reuşit să mă pun pe pcioare şi să pot să merg din nou. Acum nu mă mai doare, nu mai sunt probleme cu piciorul. Pentru mine este ok acum. De la viitor îmi doresc să pot să mă ţin de înot, să fac performanţă în acest sport şi să particip la cât mai multe concursuri. Înotul pentru mine înseamnă totul. E foarte greu să mai trăiesc fără înot. Sper ca şi frăţiorul meu de doar patru ani să fie bun ca mine la înot, pentru că îi place. Am şi pierdut şirul concursurilor. Nu mai ştiu la câte am participat. Când o să fiu mare îmi doresc să mă fac medic ortoped, pentru a-i juta şi pe ceilalţi copii”, mai spune tânărul sportiv.

“Este cel mai bun”

Antrenoul său este mândru că are un asemenea elev. “Este cel mai bun elev la judeţului la categoria 2004. Are 11 medalii de aur, la toate stilurile, ceea ce e foarte greu pentru oricine. E atât de îndenânatic, încât înoată bine în toate stilurile. Dacă se ţine de antrenament poate ajunge fără probleme în lotul naţional”, crede Adrian Apostol, antrenorul său de înot.