Cum au murit 3.000 de soldaţi români în lagărele din Alsacia şi Lorena. „Au îndurat foamea, mizeria şi torturile“

După intrarea României în Primul Război Mondial, mii de soldaţi au fost făcuţi prizonieri după cumplitele bătălii din Carpaţi şi din Muntenia, în lunile octombrie şi noiembrie 1916. Primii prizonieri români au ajuns cu trenul în Alsacia – Lorena în ianuarie-februarie 1917. Foametea, frigul şi mizeria au făcut ca aproape 3.000 de ostaşi români să-şi piardă viaţa.

La începutul lunii noiembrie 1916, în zona Predealului s-a purtat o luptă în cadrul Primului Război Mondial între armata română şi cea gearmană. Bătălia, care a fost una violentă, s-a încheiat cu înfrângerea ostaşilor români, mii de soldaţi fiind luaţi prizonieri.

Aceştia au fost băgaţi în vagoane de vite şi duşi în Germania, în nişte condiţii cumplite, iar acolo au fost împărţiţi în lagăre de muncă. Peste 2.000 de români au ajuns în taberele de muncă din Alsacia şi Lorena, unde majoritatea şi-au găsit sfârşitul.

În perioada ianuarie 1917 – decembrie 1918, au murit nu mai puţin de 2.344 de prizonieri români. Dintre aceştia, 1.180 au decedat în Alsacia şi 1.164 în Lorena. Ostaşii luaţi prizonieri au murit din cauza gerului cumplit, fiind înregistrate temperaturi de minus 20 de grade Celsius, a foametei şi a muncilor grele.

La sfârşitul Primului Război Mondial, mai toţi ostaşii români morţi în lagărele din Alsacia şi Lorena au fost îngropaţi în cimitire militare. Majoritatea soldaţilor au fost înhumaţi în cimitirile militare de la Soultzmatt, Bartenheim, Cernay, Colmar, Dieuze, Ensisheim, Koetzingue, Liepvre, Muhloc, Neuf – Brisach, Niederentzen, Oberentzen, Steinbrunn – Le – Haut, Walheim, Waltenheim şi Wolfgantzen.

  Placă comemorativă din cimitirul militar român de la Soultzmatt. FOTO www.romaniabreakingnews.ro

În cimitirul militar din Dieuze, a fost ridicat un monument în memoria militarilor români decedat în Lorena, acolo fiind înmormântaţi circa 950 de soldaţi români.

„Cei 687 de prizonieri de război români care odihnesc în acest cimitir au murit aproape toţi din ianuarie până la sfârşitul anului 1917. Ei au îndurat foamea, mizeria şi torturile”, este mesajul scris pe o placă de marmură din cimitirul militar de la Soultzmatt.

„Din august 1916 până Ia începutul anului 1917, mai, multe zeci de mii de luptători români au fost luaţi prizonieri de armatele germană, austro-ungară, bulgară şi otomană. Fiecare dintre aceste armate i-a trimis în ţara proprie pe prizonierii pe care i-a capturat. La 1 februarie 1917, puterile Quadruplei Alianţe au anunţat un total de 79.033 prizonieri de război români. După o sursă internă, România ar fi pierdut în cursul campaniei din 1916 – 1917, 50.000 militari ucişi, 80.000 răniţi şi 110.845 prizonieri”, a menţionat istoricul francez Jean Nouzille în volumul „Calvarul prizonierilor de război români în Alsacia şi Lorena. 1917-1918”.

La data de 9 aprilie 1924, regele Ferdinand şi regina Maria a României s-au deplasat într-o vizită în Alsacia, unde au luat parte la inaugurarea unui monument dedicat prizonierilor români decedaţi. Regina Maria de depus pe aleea de la inrarea în cimitirul Val du Patre o coroană mare de trandafiri, precum şi garoafe pe toate mormintele.

Alte ştiri pe această temă:

Cele mai cumplite metode de tortură din lagărele bolşevice. Ce erau „covorul”, „rotisorul”, „papucii” şi „ringul”

Cum a devenit bravul general român Mociulschi duşman al poporului, închis de comunişti în lagăre. Cenuşa sa a fost împrăştiată pe crestele Carpaţilor

Mărturii cutremurătoare despre „viaţa de câine” a prizonierilor sovietici, în Al Doilea Război Mondial. De ce au vrut să se răzbune pe români după eliberare