Băiatul care scrie cărţi pentru a-şi plăti operaţiile: a publicat patru volume din dorinţa de a merge
0
Sebastian Crăciun (13 ani), din Câmpulung Moldovenesc, suferă de tetrapareză spastică, o boală ce l-a imobilizat în scaunul cu rotile. Puterea acestui copil este formidabilă, el a scris patru cărţi şi din banii obţinuţi în urma vânzării acestora au fost plătită o serie de operaţii ce l-au ajutat să se ridice din scaunul cu rotile. Motto-ul lui Sebastian este „eu scriu pentru a merge!”.
Lui Sebastian Remus Crăciun, un băiat în vârstă de 13 ani din municipiul Câmpulung Moldovenesc, viaţa nu i-a oferit o copilărie ca şi celorlalţi copii. Încă din fragedă pruncie, el a fost ţintuit într-un scaun cu rotile, fără să aibă şansa de a descoperi jocurile copilăriei. Sebastian nu s-a lăsat însă înfrânt, el găsindu-şi refugiul în lectură, începând să compună poveşti şi poezii.
Băiatul din Câmpulung Moldovenesc a fost născut normal, la şapte luni, ca al doilea copil al unei familii de bugetari. Din nefericire, la vârsta de trei luni de zile, în urma unei viroze respiratorii, Sebastian a fost internat în acelaşi salon cu un alt bebeluş, care s-a dovedit ulterior purtător al bacilului pioceanic. Din acel moment, micuţul Sebastian a încetat aproape imediat să se mai dezvolte normal, situaţia sa deteriorându-se gradual, până când a fost transportat cu o ambulanţă la Iaşi, pe drum el suferind un stop cardiorespirator, medicii fiind nevoiţi să-l resusciteze în salvare.
Exasperată de lipsa de transparenţă a cadrelor medicale din Câmpulung Moldovenesc, Anca Crăciun, mama lui Sebastian, a decis să-şi ducă băieţelul din nou la Iaşi, unde a fost diagnosticat cu tetrapareză spastică. Din acel moment, viaţa micuţului a devenit un neîncetat periplu între spitale, centre de fizioterapie, terapie neurologică şi cabinetele diverşilor specialişti din Iaşi, Târgu Mureş, Bucureşti, Sibiu şi Techergiol.
Începând cu vârsta de doi ani şi şase luni, Sebastian a stat internat 10 zile pe lună la Iaşi pentru fizioterapie, chinetoterapie şi masaj. La vârsta de trei ani a suferit prima sa operaţie. De la trei ani şi şase luni au urmat internări periodice la Târgu Mureş pentru tratamentul medicamentos, tratament care însă s-a sfârşit cu convulsii şi cu un transport de urgenţă la Bcureşti. Acest episod a distrus toate efectele obţinute prin fizioterapie anterior. De la vârsta de patru ani, Sebastian a început recuperarea la Sibiu, în pofida dizabilităţilor sale fizice, mama sa înscriindu-l la grădiniţa normală din oraş, la care a continuat să meargă până la începerea şcolii.
Sebastian Crăciun la lansarea uneia dintre cărţi. FOTO Arhivă personală
Deşi posibilităţile materiale ale părinţilor săi au fost limitate încă de la debutul bolii sale, au făcut orice sacrificiu pentru a-l duce oriunde se găsea un colectiv care să se ocupe profesional de recuperarea sa. Astfel, cel puţin de două ori pe an, Sebastian a urmat stadii de recuperare la Bucureşti şi Techerghiol, recuperându-şi până la 80% din controlul asupra mâinilor.
La vârsta de cinci an, acesta a suferit a doua operaţie. Când a împlinit şapte ani, Sebastian a fost înscris la Şcoala generală nr.3 „Bogdan Vodă” din Câmpulung Moldovenesc, o şcoală normală fără facilităţi deosebite pentru copiii cu handicap.
În căutarea constantă a unor noi soluţii pentru ca fiul ei să se recupereze, mama lui Sebastian a ajuns până la urmă să intre în legătură cu Fundaţia Ikon din Galaţi, care i-a prezentat la un consult cu nişte medici ruşi, care au un tratament chirurgical ce garantează o recuperare până de aproape de normal a picioarelor. Procedura constă într-un şir de operaţii, dintre care prima a fost deja făcută.
Operaţiile sunt efectuate la Chişinău şi fiecare dintre ele costă 1.850 de euro, adică mai puţin de jumătate din cât costă în Spania, unde mai sunt făcute astfel de proceduri. Cum tatăl său este şofer, mama lui este asistentă socială cu salariu minim pe economie, iar familia lor s-a îmbogăţit cu încă un membru prin apariţia a unei surioare în urmă cu trei ani de zile, Sebastian s-a gândit că trebuie să facă cumva să-şi sprijine într-un fel sau altul părinţii.
Sebastian împreună cu mama sa Anca. FOTO Arhivă personală
„Din dorinţa de a-mi ajuta părinţii să strângă sumele necesare pentru următoarele intervenţii chirurgicale şi a stadiilor de recuperare, am adunat câteva din creaţiile mele atât în proză, cât şi în versuri în volumul <<Freamăt de speranţă>>”, a spus Sebastian.
După prima intervenţie a urmat o serie întreagă de recuperări la Oradea, Techirghiol şi Alba Iulia, pe lângă cele zilnice de la un centru din localitate. Rezultatele sunt pe măsură, astfel că Sebastian a renunţat la scaunul cu rotile şi acum poate merge susţinut sau cu cadrul.
Văzând progresele realizate, băiatul a prins curaj şi ajutat de poetul Sorin Poclitaru a dat frâu imaginaţiei şi a lansat cea de-a doua carte intitulată „To be or not Toby”.
„Din vânzarea acestei cărţi am reuşit să adun banii necesari celei de-a doua intervenţii chirurgicale de la Chişinău, respectiv 2.000 de euro. Au urmat foarte multe şedinţe de recuperare, dar progresele nu s-au lăsat aşteptate şi au apărut primii paşi, instabili şi nesiguri”, a mai povestit Sebastian.
Încurajat de cei ce i-au fost mereu alături şi sub îndemnul şi corectarea poetului Sorin Poclitaru a apărut şi cea de-a treia carte – „Cu cartea pe carte călcând”, care are 100 de pagini şi cuprinde pe lângă cele 50 de poezii, dorinţa imensă a lui Sebastian de a păşi. Cum în urma recuperărilor făcute au apărut şi primii paşi reali, la care visa de 13 ani de zile, câmpulungeanul a scris şi cea de-a patra carte de poezie intitulată „Numărătorul de paşi”.
„Aceasta este o carte în care am pus bucăţi din sufletul meu şi mi-am invitat cititorii şi susţinătorii să păşească alături de mine într-o lume de poveste. Mă rog lui Dumnezeu să-mi dăruiască şansa unei vieţi normale, lipsite de durerea constantă şi dificultate purtării ortezelor pentru picioare şi a corsetului pentru coloană, o viaţă în care să-i răsplătesc mamei sacrificiile făcute de-a lungul celor 13 ani, în loc să-i fiu în continuare o povoară”, a precizat Sebastian.
Încă de mic, lui Sebastian îi plăcea să i se citească, doar aşa stătea cuminte la proceduri, astfel că mama sa a fost nevoită să citească foarte mult. Până în prezent, acesta a avut trei intervenţii în România şi peste 50 de recuperări în ţară, până la vârsta de opt ani, când a mers la şcoală.
„De atunci mi-am jurat să nu mai număr recuperările, deoarece după toate eforturile depuse, eu aveam încă un copil în scaun cu rotile. Până a apărut prima carte, la 10 ani, toate intervenţiile şi recuperările le-am suportat noi, părinţii, fiind nevoiţi să lucrăm foarte mult şi să ne lipsim de orice bucurie a vieţii pe noi şi pe ceilalţi doi copii sănătoşi. După prima carte, Sebi a reuşit prin munca sa să adune în jurul lui oameni minunaţi. Prima intervenţie de la Chişinău a fost suportată chiar de Primăria municipiului Câmpulung Moldovenesc cu susţinerea primarului Mihăiţă Negură, iar a doua cu sprijinul poetului Sorin Poclitaru, care a organizat un eveniment caritabil, iar domnul Cristi Pustai a decis că doreşte să ne ajute. Restul de bani i-am adunat din micile donaţii şi vânzările de carte”, aşa a descris pe scurt Anca Crăciun modul cum s-a desfăşurat până în prezent recuperarea lui Sebastian.
Acasă, Sebi face zilnic recuperare la Asociaţia „Freamăt de Speranţă”, asociaţie înfiinţată chiar de el prin care încă 29 de copii fac zilnic kinetoterapie, masaj, logopedie şi terapie ocupaţională. La asociaţie se poate face şi călărie deoarece a fost achiziţionat un cal special pentru acest lucru. Rezultatele sunt pe măsura muncii, astfel că Sebastian a renunţat la scaunul rulant, acum merge susţinut de o mână chiar kilometrii şi singur pe distanţe mici.
Sebastian se poate ridica din scaunul rulant şi poate păşi pe propriile picioare. FOTO Arhivă personală
El merge la medicii din Chişinău o dată la şase luni. Doctorii de acolo sunt încântaţi de evoluţia lui şi dacă atunci când l-au cunoscut au spus că va avea nevoie de 3, 4 intervenţii, s-au oprit la cele două deoarece Sebastian s-a recuperat foarte bine. Totuşi, va avea nevoie de o operaţie chirurgicală pentru a i se îndrepta tălpile, deoarece operaţia de tendoane făcută clasic în România a fost un eşec şi Sebi calcă mult în exterior. Această intervenţie va avea însă loc după ce va merge normal.
„Tot ce reuşeşte să adune Sebi în asociaţie este doar pentru ceilalţi copii. El spune că pentru dânsul, Dumnezeu are grijă să-i trimită tot ce are nevoie. Aşadar din vânzările de carte noi facem recuperări, cumpărăm orteze, corsete sau ghete. Sebi a fost cu ideea ca şi copiii din asociaţie să se autofinanţeze, făcând ceea ce pot mai bine. Unii pictează, alţii fac lucruşoare hand – made şi le vindem să avem bani să plătim terapeuţii, pentru că Sebi spune clar că în spatele fiecărei dizabilităţii este o abilitate”, a mai completat Anca Crăciun.
Se încarcă comentariile...
