Tulburătoarele poveşti ale miniştrilor din Bărăgan care şi-au găsit sfârşitul în închisori

Singurii ialomiţeni care aveau să domine viaţa politică a României interbelice au avut un sfârşit tragic şi, în ciuda prestigiului de care s-au bucurat, au fost şterşi din istorie. Aurelian Bentoiu, ilustrul avocat devenit ministrul Justiţiei, şi Aurelian Pană, moşierul numit ministrul Agriculturii, au avut parte de acelaşi destin tulburător.

Figură emblematică a sistemului juridic din România interbelică, Aurelian Bentoiu s-a născut la Făcăeni, în judeţul Ialomiţa, în anul 1882. În primele luni ale Primului Război Mondial îşi abandonează studiile şi pleacă să lupte pe front la Turtucaia. Ca oricare soldat, şi Aurelian Bentoiu a avut de pătimit pe câmpul de bătălie. Pe lângă faptul că a fost nevoit să îndure foamea, el avea să fie rănit în urma exploziei unui obuz.

După câteva zile de inconştienţă, avea să fie salvat de Ion Bănulescu, vărul său apropiat, concentrat în cadrul aceluiaşi regiment ca şi Bentoiu. După o perioadă de convalescenţă de câteva luni, Aurelian Bentoiu se întoarce la Bucureşti, îşi finalizează studiile în Drept şi devine licenţiat. Apoi, el revine în Ialomiţa natală, unde-şi deschide primul cabinet privat de avocatură.

Ministrul Justiţiei din Bărăgan

Pasionat de politică, el se înscrie în Partidul Naţional Liberal, formaţiune politică care-l propune pe listele de deputaţi în timpul alegerilor electorale din anul 1933. În plină ascensiune politică, Bentoiu reuşeşte să devină chiar şi ministru. În timpul guvernării Tătărăscu, ialomiţeanul Aurelian Bentoiu este numit ministru al Justiţiei.

„La vremea aceea a fost considerat unul dintre cei mai importanţi oameni politici din judeţul Ialomiţa. Nu oricine ajungea ministru în acea perioadă”, susţine Adrian Drăghici, publicist de istorie locală la Slobozia. 

Moartea a venit la Jilava

Ascensiunea fulminantă a lui Aurelian Bentoiu se loveşte de un zid în anul 1948, când autorităţile comuniste decid să-l aresteze, datorită simpatiilor pe care le avea faţă de Partidul Naţional Liberal. Din acel moment, timp de opt ani, a fost purtat prin cele mai cumplite temniţe comuniste precum Piteşti, Galaţi, Sighet, Craiova, Malmaison, Uranus sau Văcăreşti. În tot acest timp, ilustrul intelectual ialomiţean avea să îndure chinuri groaznice. El a fost bătut, înfometat, fiind în permanenţă condamnat la regim greu de detenţie. Este eliberat în anul 1956 şi aruncat din nou în spatele gratiilor în anul 1962. Tot în acelaşi an îşi găseşte sfârşitul în închisoarea Jilava. 

Moşierul devenit ministru 

În 1880 la Marsilieni, în judeţul Ialomiţa, se naşte Aurelian Pană, unul dintre cei mai importanţi moşieri din Bărăgan. Acesta deţinea peste 6000 de hectare de teren agricol în zona localităţii Frăţileşti. Nu doar în agricultură a excelat, ci şi în domeniul ştiinţelor fiind considerat un foarte bun economist. În anul 1934 face o vizită în Statele Unite ale Americii de unde se întoarce cu un soi diferit de porumb, pe care reuşeşte să-l cultive fără probleme în ţara noastră. 

Datorită meritelor sale în domeniul agriculturii şi economiei, între anii 1942 şi 1943 Aurelian Pană, moşier din Bărăgan, a fost numit ministrul Agriculturii. „Aurelian Pană completează tabloul moşierilor importanţi din Bărăgan care s-au implicat în dezvoltarea agriculturii. Meritele sale au fost deosebite pentru întreaga ţară”, mai spune Adrian Drăghici, publicist de istorie locală la Slobozia. În ciuda meritelor sale şi a notorietăţii de care s-a bucurat, Pană a fost arestat în anul 1949 şi condamnat la sentinţă grea de Curtea Penală din Bucureşti. El îşi găseşte sfârşitul în anul 1951, fiind ucis în temniţa în care a fost închis în puşcăria de la Gherla.