Statul tratează cu indiferenţă problemele persoanelor cu handicap. Povestea lui Claudiu, un tânăr epileptic care vrea să muncească, dar legea îi interzice
0Caz revoltător la Slobozia. Claudiu Ologu (38 de ani), un tânăr bolnav de epilepsie, caută cu disperare un loc de muncă, însă actele medicale pe care le-a primit de la autorităţi îi interzic acest drept. Singurul său venit sunt cei 33 de lei pe care îi primeşte ca indemnizaţie de la stat.
Drama lui Claudiu
Claudiu Ologu din Slobozia are 38 de ani şi tot de atâta timp suferă de epilepsie. Toată viaţa şi-a petrecut-o prin spitale şi la Comisia de Evaluare a Persoanelor cu Handicap pentru a-şi demonstra boala şi a primi periodic certificatul de handicap.
De un an de zile Comisia de Evaluare a constatat faptul că boala lui Claudiu nu mai este la fel de gravă şi i-a schimbat gradul de handicap, dintr-unul superior într-unul mediu.
Fără a face o interpretare exagerată, statul a considerat că el pare să se fi vindecat. Mai grav este faptul că schimbarea gradului de handicap l-a privat pe Claudiu de câteva drepturi, cel mai important dintre acestea fiind valoarea indemnizaţiei pe care o primea.
Dacă până anul trecut beneficia de un ajutor puţin peste 200 de lei, de un an el este nevoit să trăiască doar cu 33 de lei pe lună...definitiv.
„Acum mi s-a schimbat gradul de handicap definitiv şi nu am ce să fac. Practic voi trăi toată viaţa cu această sumă de bani” mărturiseşte Claudiu Ologu.
De cealaltă parte a baricadei sunt specialiştii Comisiei de Evaluare a Persoanelor cu Handicap, instituţie aflată în subordinea Ministerului Muncii.
Medicul Daniel Socol, cel care a semnat certificatul de handicap al lui Claudiu precizează că schimbarea gradelor este motivată de starea de sănătate a tânărului.
„El nu s-a vindecat, va rămâne toată viaţa bolnav de epilepsie. Însă, potrivit noilor criterii ale Ministerului Muncii în cazul bolnavilor de epilepsie dacă aceştia răspund la tratament şi au crize mai puţine aceştia sunt trecuţi la un grad de handicap mediu. Acest lucru s-a întâmplat şi-n cazul lui Claudiu şi este îmbucurător că răspunde la tratament” a precizat medicul Daniel Socol.
Îşi doreşte să muncească
Cea mai mare problemă a lui Claudiu este faptul că, susţine el, faptul că actele prin care i-a fost confirmat handicapul îi interzic dreptul la muncă.
„Din actele pe care le am eu mi se zice că nu am drept de muncă. Eu vreau să muncesc, dar nu mă lasă hârtiile pe care mi le-au dat de la Comisie” spune Claudiu.
Reprezentanţii Comisiei de Evaluare a Persoanelor cu Handicap Ialomiţa susţin însă contrariul. Practic între stabilirea gradului de handicap al unei persoane şi capacitatea ei de muncă intervin două entităţi cu reguli şi criterii diferite.
Prima este Comisia de Evaluare a Persoanelor cu Handicap care confirmă sau infirmă dizabilitatea unui pacient, iar cea de-a doua este Comisia care stabileşte capacitatea de muncă a persoanelor.
„Noi nu stabilim dacă o persoană poate să muncească sau nu. Din punctul nostru de vedere toţi au drept la muncă şi pe toţi îi sfătuim să meargă la cursuri de calificare” adaugă medicul Daniel Socol.
Mai mult decât atât epilepsia este una dintre bolile al cărei capacitate de muncă este sub 40 %, iar acest aspect scade considerabil şansele bolnavului de a-şi găsi un loc de muncă.
Raportat la nivelul judeţului Ialomiţa,datele arată că din numărul total de peste 7000 de persoane cu dizabilităţi, cel mult 200 lucrează în diferite domenii de activitate.