FOTO Vacanţă în România. Centrul de spiritualitate din Bărăgan: mănăstirile Sfinţii Voievozi şi Balaciu
0Cele două lăcaşe de cult reprezintă cele mai importante locuri de pelerinaj din toată zona Bărăganului. Istoria şi spiritualitatea se împletesc în momentul în care păşeşti între zidurile lor. O experienţă de profunzime spirituală în cadrul celei mai frumoase campanii „Adevărul“ - „125 de locuri pentru care iubim România. Jurnal de vacanţă“.
„Dumnezeu să-i binecuvânteze pe toţi cei care se roagă în biserica mânăstirii noastre“. Aşa sunt întâmpinaţi pelerinii care ajung la Mânăstirea Balaciu. Ca să ajungi aici nu este deloc dificil. Lăcaşul de cult se află pe un drum de piatră care se desprinde din vechiul drum către Marea Neagră, şoseaua Bucureşti – Constanţa. Imediat eşti primit cu căldură de către toţi călugării schitululi. Cu toatea astea, asupra lăcaşului, dictatura comunistă şi-a pus serios amprenta.
Istoria locului
Mânăstirea are o istorie aparte care se leagă de familia de boieri Piteşteanu. Întemeiat la mijlocul secolului al XIX-lea de Neacşu şi Ecaterina Pitişteanu, boieri originari din Argeş, în satul care purta numele familiei de viţă nobilă, cunoscut pe atunci şi sub numele de Balaciu de Jos, lăcaşul de cult avea în vecinătate râul Ialomiţa şi ruinele unei cetăţi dacice al cărui nume este încă necunoscut, dar care a rămas în istorie drept una dintre reşedinţele regelui dac Dromichete.
Acolo, „boierii au întemeiat adăposturi pentru vite, cunoscute drept coşare sau odăi, aşa că aşezarea a luat numele de «Odaia Piteşteteanului», care, pe atunci, avea 25 de gospodării“, precizează istoricul Ştefan Grigorescu.
Afectaţi, ani de-a rândul, de revărsările râului Ialomiţa, sătenii aveau să fie strămutaţi, după multiple solicitări înaintate în acest sens către autorităţile de la acea vreme, în primăvara anului 1924, la o distanţă de patru kilometri.
Pe vatra veche a satului, au rămas doar cimitirul şi mănăstirea. Şcoală de cântăreţi Părăsit, lăcaşul părea sortit uitării, însă, trei ani mai târziu, avea să fie salvat la intervenţia Preasfinţitului Gherontie Nicolau, episcopul Constanţei, care, cu ocazia unei vizite în Bărăgan, a hotărât înfiinţarea oficială a mânăstirii şi a unei şcoli de cântăreţi bisericeşti.
Clădirea a fost reabilitată în totalitate, au fost ridicate mai multe chilii şi a fost înfiinţată şi şcoala de cântăreţi, care, la distanţă de trei ani, a fost mutată la Medgidia. Schitul, care a fost serios avariat în urma cutremurului din noiembrie 1940, a găzduit, de-a lungul anilor, zeci de călugări refugiaţi din Basarabia şi a fost vizitat de mii de credincioşi.
Alungarea călugărilor Anii s-au scurs liniştit peste aşezarea religioasă din Bărăgan timp de aproximativ patru decenii.
Mânăstirea a fost devastată de furia comuniştilor
Cu o jumătate de secol în urmă, chiar în Săptămâna Patimilor, comuniştii au transformat mânăstirea Balaciu în crescătorie de pui, iar pe cei 17 călugări ai lăcaşului de cult i-au forţat să înceapă o nouă viaţă la mânăstirea Căldăruşani. La 50 de ani distanţă, mănăstirea a renăscut din propria-i cenuşă.
În 1959, comuniştii au decis, în baza Decretului 410, desfiinţarea mai multor mănăstiri, aproximativ 100 de lăcaşuri de cult fiind închise în următorul an. Pentru aşezământul din Balaciu, Vinerea Patimilor din 1961 a fost cum nu se putea mai neagră.
Securiştii au descins în curtea mânăstirii în timpul liturghiei. Călugării şi credincioşii au fost scoşi din biserică, lăcaşul, magaziile şi chiliile au fost încuiate, iar cei 17 călugări au fost forţaţi să ia drumul mănăstirii Căldăruşani. După alungarea călugărilor, mănăstirea a intrat în patrimoniul Cooperativei din Balaciu, care a transformat lăcaşul de cult în puierie, toate spaţiile aferente devenind adăposturi pentru creşterea păsărilor.
Ctitoria lui Matei Basarab, punte de legătură între om şi Dumnezeu
Mânăstirea Sfinţii Voievozi a avut parte de o soartă mai blândă decât schitul de la Balaciu. Se află amplasată aproape de ieşirea din Slobozia, pe malul stâng al râului Ialomiţa.
Drumul de acces este facil, iar cei care vor să vină să se roage aici vreme de câteva zile au la dispoziţie hotelurile din reşedinţa judeţului Ialomiţa.
Mânăstirea Sfinţii Voievozi de la Slobozia este cea mai veche mânăstire din Bărăgan. Între zidurile sale, a funcţionat, în secolul XIX, şi cea mai mare bibliotecă din zonă. Lăcaşul a fost construit la începutul secolului al XVII-lea, în timpul domniei lui Matei Basarab.
Lăcaşul a fost clădit în naul 1615 de către Ianache Caragea, unul dintre cei mai de încredere nobili aflaţi la curtea voievodului Matei Basarab. La început, biserica şi chiliile aşezământului aveau o arhitectură simplă, deloc ieşită din tiparele acelor vremuri.
Însă, mânăstirea va intra, în foarte scurt timp, sub protecţia directă a domnitorului care o va reabilita şi va fi sfinţită pentru prima dată în anul 1636 de către patriarhul Constantinopolului, alături de un sobor de 500 de arhierei şi preoţi.
Mai mult, domnitorul a restaurat biserica şi a construit mai multe chilii pentru călugării din schit. Tot în această perioadă, a fost ridicat şi zidul de apărare al aşezământului, care se mai păstrează şi astăzi. „Matei Basarab i-a conferit mânăstirii de la Slobozia un statut special.
Voievodul i-a acordat multe moşii şi sate pe care să le păstorească şi să le arate oamenilor calea către Dumnezeu“, susţine preotul Constantin Pătraşcu, inspector pentru catehizare parohială din cadrul Episcopiei Sloboziei şi Călăraşilor.
Cât priveşte arhitectura lăcaşului, hirsoavele vremii arată că ea nu era deloc una impunătoare ci simplă, specifică acelor vremuri. Bogăţia arhitectonică pe care monumentul o are astăzi s-a datorat deselor restaurări şi modificări pe care le-a suferit de-a lungul secolelor.
Devastată de cutremure
Secolele care au trecut şi-au pus amprenta asupra mânăstirii de la Slobozia. Astfel, în prima jumătate a veacului al XIX-lea, monumentul a fost aproape integral, în urma unui cutremur de pământ devastator.
„Cataclismul a fost atât de puternicîncât a proape că a ras mânăsitrea de pe faţa pământului. Din câte se pare, au fost chiar şi pierderi de vieţi omeneşti“, susţine preotul Constantin Pătraşcu. Însă, în doar câţiva ani, lăcaşul a fost consolidat, cu sprijinul arhimandritului Gavriil Smirneanul, descris în documentele vremii ca fiinde cel de-al doilea întemeietor al sfântului monument.
La câţiva ani de la consolidarea mânăstirii, în anul 1864, aceasta a devenit biserică de mir. Lăcaşul avea să capete acest statut timp de mai bine de un veac, când, în anul 1998, Preasfinţitul Nifon Mihăiţă, primul episcop al Sloboziei şi Călăraşilor transformă lăcaşul din nou în mânăstire.
Centru cultural şi spiritual Astăzi, zeci de credincioşi trec pragul lăcaşului şi vin să îl simtă pe Dumnezeu aproape aici. Mânăstirea Sfinţii Voievozi adăposteşte o raclă din argint, unde se află aşezate moaştele a nouă sfinţi, dar şi o bucată din Crucea Sfântă, pe care Mântuitorul Iisus Hirstos a fost răstignit pe dealul Golgotei.
Puţini sunt cei care ştiu că la mânăstirea Sfinţii Voievozi a funcţionat în secolul XIX şi o bibliotecă. Cele peste 200 de titluri din patrimoniu erau reprezentate atât de cărţi de facută religioasă, cât şi de volume îm limbile franceză şi greacă. În mare parte, aceste cărţi se păstrează şi astăzi între zidurile lăcaşului de cult.
Dacă ai fost în locuri inedite de pe malurile Dunării şi vrei să ne povesteşti din amintirile tale sau vrei să ne sfătuieşti ce să mai vedem pe alte meleaguri pitoreşti ale României, ne poţi poţi scrie pe bucuresti@adevarul.ro, în secţiunea de comentarii sau pe pagina noastră de Facebook, 125 de locuri pentru care iubim România. Jurnal de vacanţă
Vă mai recomandăm, din acelaşi ciclu:
Tu de ce mai iubeşti România? 125 de însemnări din primul jurnal de vacanţă scris de o ţară întreagă
Se încarcă comentariile...
