Călătorie în Bărăgan. Maia, satul unde îşi doarme somnul de veci cel dintâi premier al României moderne, asasinat politic

0
Publicat:
Ultima actualizare:

Maia, un sat din Bărăgan aşezat la 50 kilometri de Bucureşti şi de Ploieşti, lângă Fierbinţi, este un loc de pelerinaj istoric, care ascunde valori de patrimoniu naţional. Pe lista drumeţiilor după data de 15 mai, când vom avea liber la ieşitul în natură, nu trebuie ratat un astfel de loc.

GALERIE FOTO

Pe vremuri, aici a fost moşia preferată Barbu Catargiu, cel dintâi premier al Principatelor Unite, asasinat în timpul domniei lui Al.I. Cuza, a cărui ultimă dorinţă a fost să fie înmormântat în Bărăgan. 
 

La Maia oprea la anul 1850 diligenţa dintre Moldova şi Muntenia ce purta oamenii politici care puneau la cale Unirea Principatelor. La Maia a avut cândva moşie Voievodul Mihai Viteazul, primul care a înfăptuit, la 27 mai 1600, Unirea Ţării Româneşti, Moldovei şi Ardealului. Legendarul domnitor al românilor era născut tot în Bărăgan, în Oraşul de Floci, un târg acum dispărut din Ialomiţa. Mama voievodului, Tudora, era fiica boierilor Cantacuzini din Oraşul de Floci şi aici l-a adus pe lume pe Mihai, la 1558. Aşezarea este situată pe drumul care leagă Slobozia de Constanţa, aproape de Hârşova ‒ la 130 kilometri de Maia şi la 8 kilometri de Giurgeni. Pentru a ajunge la Maia, din Capitală se urmează traseul pe DN 2A Bucureşti – Moviliţa, iar de la Moviliţa se merge pe DJ Dridu-Maia.

Bărăganul i-a atras şi pe marii politicieni ai secolului al XIX-lea. Barbu Catargiu este una dintre personalităţile istoriei româneşti care şi-a ridicat, în comuna Maia, un conac impresionat. Moşia lui Catargiu se întindea pe o suprafaţă de peste 15 hectare. Din toată avuţia sa, astăzi se mai păstrează doar biserica de la conac, transformată în muzeu. În cripta lăcaşului de cult, se află mormântul ilustrului om politic şi al soţiei sale. În muzeu sunt expuse relicve din momentul morţii lui Catargiu.

„Aşezământul de Artă şi Cultură Religioasă Maia-Catargi, secţie a Muzeului Judeţean Ialomiţa a fost inaugurat în anul 1996. În cadrul muzeului se poate admira o colecţie unică de mare valoare artistică, compusă din icoane pe lemn, sticlă, metal, carte religioasă, carte de cult, veşminte preoţeşti, vase de cult din secolul al XVIII-lea şi din prima jumătate a secolului al XX-lea.
 

slobozia maia


  O parte dintre aceste obiecte au aparţinut familiei întâiului prim–ministru al României, Barbu Catargiu şi poartă inscripţia 1862 iunie 8, semn de comemorare a tristei zi în care acesta a fost ucis. Într-un sicriu miniatural din sticlă se păstrează de asemenea, îmbrăcămintea lui Barbu Catargiu din ziua asasinatului”, explică directorului Muzeului Judeţean Ialomiţa, Florin Vlad.

Transformat în lagăr în timpul războiului

Iniţiatorul şi sufletul acestei colecţii a fost preotul Alexandru Marinescu, care a reuşit să adune de la săteni şi persoane particulare din diferite localităţi, obiecte de mare valoare. O contribuţie importantă a adus şi fratele domniei sale, preotul Ion Marinescu de la Biserica Precupeţii-Vechi din Bucureşti. Din ansamblul arhitectural al Aşezământului făceau parte castelul familiei Catargiu, parcul dendrologic şi biserica cu hramul Adormirea Maicii Domnului.
 

În timpul celui de-al Doilea Război Mondial, castelul a fost transformat în Lagărul nr. 12, în care au fost cantonaţi peste 5.300 de ofiţeri ruşi, care au pus pe foc podeaua şi draperiile grele de catifea. Apoi, au fost aduşi prizonieri nemţi. După venirea comuniştilor, castelul a fost distrus.. Părţi şi obiecte din el au ajuns prin toate curţile sătenilor, şi chiar mai departe, la Urziceni.

Astăzi, din tot complexul se mai păstrează doar biserica, a cărei curte stă străjuită parcă de doi arbori ornamentali de Salcâm japonez, unici în România, declaraţi din anul 1968 monumente ale naturii.

În dreapta pronaosului bisericii se află placa funerară, din marmură albă, a lui Barbu Catargiu, iar la subsol se găseşte cavoul familiei, în care se odihnesc Barbu Catargiu şi soţia sa Ecaterina. Pe un perete al intrării în cavou este crucea despre care se spune că a fost trăsnită şi năruită de pe biserică, chiar în ziua de 8 iunie 1862, cand complotiştii îl asasinau pe Barbu Catargiu la Bucureşti.

Conacul impresionant cu 100 de camere

Barbu Catargiu a avut un conac impresionant în localitatea Maia, fiind construit în secolul al XVIII-lea. Clădirea avea mai mult de 100 de camere, fiecare mobilată şi decorată într-un alt mod, însă aceasta a dispărut de-a lungul timpului. A rămas doar biserica “Sfântul Nicolae”, care are şi un mic muzeu, unde pot fi văzute, printre altele, hainele pe care le purta prim-ministrul când a fost împuşcat.   Maia este moşia în care Barbu Catargiu a copilărit, şi cea unde se odihneşte pentru eternitate, moşia pe care o lasă drept moştenire soţiei sale, Caterina, exprimându-şi dorinţa ca, după moartea acesteia, proprietatea să rămână fiicei sale, Mariţa, cu condiţia ca aceasta să se mărite cu un fiu de boier român. În testamentul său, Barbu Catargiu menţiona că, în cazul în care fiica sa se va căsători cu un „străin de neam şi de alt rit decât ritul ţării noastre”, moşia să se transforme într-un pension de fete. Mariţa se căsătoreşte cu Louis Berclard, consulul Franţei la Bucureşti, care susţinea cauza românilor în forurile internaţionale. 

slobozia maia

Astfel că moşia Maia se transformă în pension de fete orfane, din familii importante ale ţării, dar sărăcite, instituţie care va dăinui până după primul război mondial. Memoria lui Barbu Catargiu este cinstită astăzi prin fiecare „oprire” ştiinţifică pe care istoricii o fac la Maia. Pilonul de bază pe care se sprijină acest eveniment este prof. univ. dr. Jipa Rotaru, fostul director al Muzeului Militar Naţional din Bucureşti, care s-a mutat acum câţiva ani la Maia şi care a scos la lumină povestea lui Barbu Catargiu. A fost uimit să descopere comoara istorică pe care comuniştii se străduiseră s-o distrugă. Din vechea moşie lipesc parcul şi conacul Catargiilor, unde Barbu lăsase cu limbă de moarte să se deschidă un „pensionat“ pentru fetele din familiile „însemnate, dar scăpătate Din Ţara Românească şi din Moldova“.

Pension pentru fete sărmane

În testamentul redactat în ianuarie 1858, Barbu Catargiu a lăsat instrucţiuni precise cu privire la numărul de fete care să fie luat în îngrijire („12 deocamdată, bine ţinute în toate trebuincioasele şi cu cea mai mare îngrijire pentru ale lor învăţături“), la modul de funcţionare („vara la Maia, iarna la Bucureşti“) şi la cei cărora le lăsa sarcina de administrare: vărul său Costin Catargiu, logofăt din Moldova, şi urmaşii săi.

Institutul de fete a fost fondat de familia Catargiu şi a funcţionat din 1890 având ca directoare pe domnişoarele Eufrosina şi Virginia Heliade-Rădulescu, ca profesoară de pian pe domnişoara Aman, pe profesoară de franceză pe doamna Chateauvert etc, iar medic era doctorul Caloian Bolintineanu de la Fierbinţi.

Vijelia năprăsnică din ziua crimei

Barbu Catargiu, cel dintâi prim-ministru al Principatelor Române, a fost şi prima victimă a asasinatelor politice din ţara noastră. Barbu Catargiu a fost ucis la 54 ani, în vara anului 1862, după câteva luni de mandat, în toiul disputelor privind reforma agrară. Aici, în ziua crimei, la 11 iunie 1862, la moşia lui Barbu Catargiu de la Maia erau pregătiri febrile pentru o masă mare, la care urma să participe invitaţii premierului din Adunarea Legislativă. Politicianului îi plăcea să aibă musafiri cu care punea ţara la cale. Stăpâna casei, soţia lui Barbu, era Ecaterina Parravicini, ce provenea dintr-o familie rusească. Caterina îi dăruise lui Barbu o fiică, Mariţa, ce se căsătorise cu consulul Franţei la Bucureşti, Louis Béclard.

Ecaterina era la conac în acea zi, pregătind cina festivă, când în sat s-a pornit spre după-amiază o vijelie năprasnică. Atunci când ceasul a bătut de 6.30, un fulger a brăzdat cerul Bărăganului, lovind biserica înălţată de Catargii. Crucea din lemn din vârful bisericii a fost secerată şi aruncată la pământ. Întocmai ca politicianul care la acea oră îşi sfârşea viaţa. A fost împuşcat în cap, în timp ce se afla în trăsura Poliţiei după ce rostise un discurs în Parlament.

slobozia maia

Trupul însângerat al lui Barbu Catargiu a fost adus la moşia de la Maia, unde a fost înmormântat. Hainele purtate de el în ziua fatidică au fost păstrate cu sfinţenie, într-un mic sicriu din sticlă care se află şi azi la Maia (foto sus, sursa mjialomita.ro). La fel şi crucea trăsnită de furtună, care a fost pusă lângă cavoul lui Catargiu din biserica ridicată de părinţii lui. O placă neagră scrisă cu litere albe explică cele întâmplate în acea zi.

Castelul de la Maia  era locul preferat al fostului mare om politic. Aici venea să se relaxeze şi să se distreze. Toate balurile şi petrecerile pe care le organiza se desfăşurau în incinta conacului de la Maia. Era un loc al protopendadei bucureştene. 

 După ce a cumpărat moşia Filipeştilor, Barbu Catargiu a dat ordin ca în curtea conacului să fie amenajat un parc mare. Cel care a realizat construcţia parcului a fost nimeni altul de cât Frederich Meier, arhitectul care a pus bazele grădinii Cişmigiu, din Bucureşti. Parcul lui Catargiu era foarte mare.

Se întindea pe o suprafaţă de aproape zece hectare. Avea alei pavate cu piatră adusă din Germania şi foarte multe locuri unde familia de boieri putea ieşi în aer liber, la picnic. Totodată, în parc erau crescuţi păuni, păsările pe care Barbu Catargiu le îndrăgea cel mai mult, atras fiind de coloritul lor fermecător.

slobozia maia

Pe timp de vară, petrecerile care se ţineau în incinta conacului se mutau în parc. În faţa unei fântâni arteziene, construită din marmură albă, se aşezau mesele şi exista chiar şi un loc de dans special amenajat. 

Tânărul Lev Tolstoi, musafir la conac

Cu ajutorul preotului din sat, părintele Alexandru Marinescu, acum răposat, care ştia tot istoricul satului, comandorul Jipa Rotaru a făcut la Maia un mic muzeu şi o alee a eroilor, iar cu sprijinul profesorului Gheorghe Buzatu a fondat o tabără de vară unde se strâng periodic istorici. Obiectele salvate prin donaţie care au aparţinut familiei Catargiu sunt strânse în Aşezământul de artă şi cultură religioasă Maia-Catargiu, ce constituie o secţie a Muzeului Judeţean Ialomiţa.

slobozia maia

Istoricul Gheorghe Buzatu (1939-2013) menţiona că la Maia au călcat personalităţi de marcă ale istoriei europene. „Ne referim, cel puţin, la tânărul Lev Tolstoi, la primarul Parisului, Beclard (implicat direct, prin înrudire, în devenirea moşiei), la familia domnitoare sârbă Karagheorghevici, la Mitropolitul Gherontie şi câţi or mai fi fost. Fără să se bănuiască faptul că azi, când nu mai e aşa, Maia trezeşte un interes pe care-l merită“, scria profesorul Buzatu într-una dintre lucrările dedicate Maiei. 

Slobozia



Partenerii noștri

Ultimele știri
Cele mai citite