Îndiguirea Bălţii Ialomiţei, proiectul comunist prin care au fost şterse cinci secole din istoria Bărăganului
0
Între 1960 – 1969 a început îndiguirea întregii Bălţi a Ialomiţei, pentru ca aceasta să fie redată agriculturii. Amplele lucrări au avut efecte dezastruoase, ducând la dispariţia în întregime a şase dintre cele mai vechi localităţi din Ialomiţa. Astăzi zona unde se aflau satele este un imens pustiu.
La confluenţa dintre râul Ialomiţa şi braţul Borcea al Dunării, istoria ne arată că au existat câteva localităţi extrem de înfloritoare din punct de vedere economic. Ridicate pe vechea vatră a Oraşului de Floci, satele Bobu, Brăiliţa, Sfântul Vasile, Hagieni, Chioara şi Piua Petrei au reprezentat cea mai vie mărturie a dezvoltării economice şi sociale în această parte a Bărăganului.
Istoricii susţin că sunt cele mai vechi aşezări din zonă, fiind atestate documentar după anul 1400. Încă de pe acele vremuri, aceste localităţi erau cunoscute datorită economiei lor şi a faptului că oamenii care le-au populat erau gospodari.
„Se ştie destul de bine că toate pământurile care se aflau la confluenţa dintre două ape, iar aici vorbim despre Ialomiţa şi Dunăre, erau extrem de fertile. Oamenii din aceste localităţi erau pricepuţi în multe meşteşuguri, agricultură şi pescuit. Evident zona i-a ajutat foarte mult să se dezvolte. Erau foarte renumiţi pentru modul în care ştiau să valorifice resursele pe care le aveau” precizează istoricul Emilia Corbu, arheolog în cadrul Muzeului Judeţean Ialomiţa.
O hartă ce datează din secolul XIX atestă existenţa satelor la confluenţa dintre Ialomiţa şi Dunăre
Sate distruse de marile ape
Existenţa localităţilor a luat sfârşit în timpul inundaţiilor din aprilie 1970, când apele Dunării şi ale Ialomiţei au ieşit din matcă şi au acoperit toate aceste aşezări umane. O viitură puternică a lovit în mize de noapte, iar oamenii din toate localităţile s-au trezit cu locuinţele inundate.
Sinistraţi ialomiţeni, în timpul inundaţiilor din aprilie 1970
După retragerea apelor, satele au fost depopulate , iar oamenii obligaţi să-şi mute domiciliile în alte părţi. Peste 6000 de oameni au fost dislocaţi, sub pretextul că ar putea fi feriţi din calea apelor. Imediat după dislocare, istoricii susţin că localităţile au fost făcute dispărute pentru totdeauna.
„Există oameni care mai trăiesc şi-şi amintesc de acel moment. Ce s-a întâmplat? Comuniştii au distrus casele cu buldozerele, bisericile au fost dinamitate, iar la final au intrat cu plugurile şi au arat pentru a înfiinţa noi câmpuri agricole” adaugă istoricul Emilia Corbu.
Imaginea apocaliptică din satele ialomiţene distruse de ape
Un obiectiv ratat
Cumplitul scenariu descris mai sus îşi găseşte răspunsul într-una din cele mai mari operaţiuni demarate de conducerea Partidului Comunist Român, în judeţul Ialomiţa: îndiguirea Bălţii Ialomiţei. Balta Ialomiţei a reprezentat secole de-a rândul albia majoră a Dunării, iar anual fluviul se revărsa în această zonă.
Între 1960 – 1969, având drept motivaţie exploatarea potenţialului agricol al zonei, comuniştii au demarat ample lucrări de îndiguire şi desecare, modificând astfel cursul Dunării. Ceea ce s-a întâmplat în 1970 este efectul dramatic al megalomaniei comuniste.
Măreţia Bălţii Ialomiţei văzută de istorici în secolul XVIII
Acest efect catastrofal a fost prevăzut încă din perioada interbelică, când o serie de studii care vizau îndiguirea Bălţii Ialomiţei au scos la iveală faptul că demararea unor astfel de lucrări ar putea distruge zeci de comunităţi umane.
„Comuniştii n-au ţinut cont de studiile făcute în perioada interbelică şi nu au vrut, probabil, să creadă faptul că ar putea distruge vieţi umane şi un întreg habitat natural. Au desfăşurat lucrările, au îndiguit toată zona, iar efectele s-au putut observa cu ochiul liber” adaugă istoricul Emilia Corbu.
Un imens pustiu
Balta Ialomiţei este într-adevăr folosită pentru agricultură, însă pe suprafeţele vetrele satelor Bobu, Brăiliţa, Sfântul Vasile, Hagieni, Chioara şi Piua Petrei sunt astăzi un imens pustiu. Doar o mică parte din aceste suprafeţe sunt folosite în scop agricol, iar restul reprezintă un câmp imens, unde se mai pasc animale.
Citiţi şi:
Patima roşie din Bărăgan. Istoria celor 11 sate unde au fost deportaţi „duşmanii poporului”
FOTO Povestea neştiută a prizonierilor de culoare din Bărăgan
Se încarcă comentariile...
