Tinerii de 10 la BAC, din Olt, viitori medici. „Mai repetam şi în microbuz, şi pe bancă, aşteptând să intru la pregătire...“

Amalia Filip este pasionată de biologie încă din şcoala generală Foto: Facebook/ Amalia Filip

Doi absolvenţi ai Colegiului Naţional „Ion Minulescu“ din Slatina au obţinut singurele medii de 10  din judeţ la Bacalaureatul 2017, sesiunea iunie – iulie. Tinerii, dintr-o comună din vecinătatea Slatinei - Amalia, respectiv din Slatina - Răzvan, au terminat Matematică-informatică şi dau admitere la Medicină.

Amalia Filip şi Răzvan Milarez, absolvenţi ai Colegiului Naţional „Ion Minulescu“ din Slatina, sunt tinerii care, în acest an, au fost notaţi cu 10 la fiecare dintre cele trei probe scrise ale Bacalaureatului 2017.

Amândoi spun că rezultatele au venit firesc, nu sunt o întâmplare. Au muncit constant în toţi cei patru ani de liceu. În plus, tinerii, care au studiat Matematică-informatică, la clase diferite, mai au în comun cariera viitoare pe care au ales-o, şi nu de acum, ci încă din gimnaziu. Vor da admitere, în câteva săptămâni, la Medicină.
„M-am pregătit mai puţin decât ceilalţi colegi ai mei, care au nevoie de medie la admitere“
Răzvan a ales Medicina, spune, încă din clasa a V-a, uimindu-i pe cei din jur cu determinarea sa. În liceu a continuat să-şi măsoare forţele şi cu matematica, o disciplină dragă lui din şcoala primară, iar la chimie a ajuns al treilea pe judeţ. În cele din urmă şi-a canalizat eforturile mai mult spre disciplinele de examen de la admiterea la facultate.

„Pentru mine a fost un efort mai mult al ultimilor patru ani de liceu, pentru că eu, dând mai departe la Medicină şi neavând nevoie de media de la Bac, m-am pregătit mai puţin decât colegii mei  care au nevoie de medie la Politehnică, la Academia Tehnică Militară“, a declarat Răzvan. A făcut meditaţii, în schimb, la fizică, disciplină de examen şi la Bac, dar şi la admitere. Medicina a ales-o de foarte devreme şi îşi aminteşte că răsfoind atlasul ştiinţific de acasă, cu informaţii din foarte multe domenii, niciodată nu se oprea la temele de astrolgie sau tehnologie, de exemplu,  totdeauna zăbovea la paginile despre corpul uman. 

„Tot ţara mea rămâne cea pe care vreau să o ajut“

„Am ales Medicina în clasa a V-a. Chiar mă întreba lumea şi era mirată că ştiu la ce facultate vreau să dau, încă de atunci. Am colegi care şi-au schimbat opţiunea în clasa a XI-a. Să treci la ceva nou cu doar un an înainte poate să fie un fapt mai puţin benefic. (...) Vreau să rămân în România. Să şi studiez aici, să şi lucrez aici. Primul lucru care mă motivează este faptul că îmi doresc foarte mult să pot ajuta oameni pe care-i şi cunosc, oameni cum ar fi prieteni, membrii familiei, oameni cărora să le pot, astfel, mulţumi pentru faptul că au fost lângă mine. Pot să ajut oameni din ţara mea şi mi-ar fi mult mai uşor din punct de vedere emoţional, pentru că este o meserie în care trebuie să te implici, să te dedici. Mi s-a propus, oamenii m-au sfătuit să plec şi sunt de acord că  în străinătate sunt condiţii net superioare, dar tot ţara mea rămâne cea pe care vreau să o ajut“, spune tânărul, care vorbeşte, de asemenea, de faptul că „moralitatea trebuie să fie mai presus de aspectele materiale“.

Răzvan ştia că va urma medicina încă din clasa a V-a FOTO: Facebook /Răzvan Milarez

În liceu a studiat constant la toate disciplinele, deşi recunoaşte că la cum este astăzi croit sistemul de învăţământ, pe viitor este nevoit să renunţe aproape complet la matematică şi la limba română, care i-au ocupat foarte mult din timp.

„În timpul liceului mi s-a părut însă interesant să le studiez. Chiar vorbeam cu prieteni care locuiesc în America. Cei din America nu sunt niciodată buni la toate. În România se urmăreşte foarte-foarte mult să fii bun la toate, fără să poţi să te canalizeze pe ceva anume. Oricât ar vedea profesorii că tu vrei să studiezi ceva anume, or să te facă să studiezi şi materia lor“, a mai spus tânărul.

Medicina a ales-o deşi mama, care lucrează într-o instituţie sanitară, l-a sfătuit să n-o facă. Părinţii îl susţin însă şi-i respectă alegerea.

Tânărul va susţine, peste trei săptămâni, examenul de admitere la Medicină, după care vrea să petreacă cele două luni de vacanţă rămase cât mai relaxat. A avut, de altfel, propriile metode de a-şi menţine echilibrul şi în timpul perioadelor de efort intens. Îi place mult să joace fotbal, este o metodă, spune, care „curăţă mintea“, în copilărie făcând chiar antrenamente serioase. Iese cu prietenii, dar evită locurile zgomotoase, preferând plimbările în aer liber.

„Doamna profesoară de biologie a avut o mare contribuţie“

Amalia Filip, absolventă a aceluiaşi liceu, spune, la fel, că pentru 10 „pe linie“ e nevoie de seriozitate, de constanţă. Ea a reuşit având tot timpul în minte obiectivul ales încă din clasa a VII-a, acela de a fi, într-o zi, medic. A avut la dispoziţie mai puţin timp liber decât alţi copii, venind zilnic în oraş, cu autobuzul, din localitatea Brebeni, din vecinătatea Slatinei.

„M-am pregătit constant şi astfel mi-a fost mai uşor acum să recapitulez materia şi nu am mai întâmpinat dificultăţi. Evident, în ultimele două săptămâni m-am pregătit mai mult pentru BAC“, a declarat tânăra. Medicina a ales-o pentru că „mă pasionează foarte mult biologie şi chimia şi îmi doresc să îi ajut foarte mult pe semeni. Nu m-am gândit la salariu, mai mult din pasiune aş vrea să urmez pasiunea asta. Părinţii mei, deşi nu au legătură cu domeniul,  sunt de acord şi mă susţin în tot ceea ce îmi propun. Doamna profesoară din gimnaziu a fost cea care m-a atras spre această materie. Am participat şi la olimpiade, în gimnaziu. La judeţeană cred că am ajuns în primii 10“, a spus Amalia.

Deja priveşte cu nostalgie anii de liceu, deşi n-au fost uşori. „Doi ani am învăţat dimineaţă şi doi ani după-amiază. În programul de după-amiază a fost un pic mai greu, mai ales iarna. Uneori mai repetam în autobuz, sau chiar pe bănci, prin oraş, în timp ce aşteptam să înceapă pregătirea. O să-mi aduc aminte cu plăcere şi numai lucrurile frumuoase din aceşti patru ani“, mai spune tânăra.

Deşi se bucură de rezultatul de la Bac, munca nu s-a încheiat. Vine admiterea, după care îşi va permite, în sfârşit, timpul liber visat. Prieteni nu are foarte mulţi, dar cei pe care îi are îi preţuieşte. Ies împreună, ascultă muzică, se relaxează. „Am încercat să îmbin învăţatul cu timpul liber, pentru că altfel, probabil, m-aş fi epuizat şi aş fi clacat. Ascult muzică şi, în principiu, încerc să mă detaşez pentru câteva minute, ore, de restul problemelor“, mai spune tânăra, nu înainte de a le mulţumi profesorilor săi. „Le mulţumesc profesorilor pentru reuşita mea pentru că, fără sprijinul dumnealor, cu siguranţă nu aş fi reuşit“,  a fost mesajul Amaliei Filip.