Poveştile pământului ars. Ultimii meşteri olari care ţin în viaţă ceramica de Oboga şi cultura Vădastra
0
Judeţul Olt este recunoscut în ţară şi nu numai pentru faptul că păstrează vie tradiţia olăritului, o meserie cu rădăcini adânci în istoria ţării noastre. Comunele Oboga şi Vădastra sunt doar două exemple unde mai pot fi găsiţi meşteri ce se încăpăţânează să practice această meserie şi să ducă mai departe un meşteşug tradiţional.
Olăritul sau ceramica constă, în general, în arderea pământului în cuptoare, pământ care se preface din lut, în ceramică. Arderea ceramicii se realizează, de obicei, în sobe orizontale - prin două tehnici: prin oxigenare sau prin lipsa oxigenării. Drept urmare se obţine o ceramică de două culori: roşie şi neagră. Ceramica tradiţională este modelată la roata olarului. Articolele de ceramică se disting prin eleganţa formelor şi prin ornamentaţie. Ceramica populară însumează o serie de elemente tradiţionale marcate de condiţiile de viaţă şi de evoluţia gustului estetic.
Faptul că, în ţara noastră, acest meşteşug încă „trăieşte”, este uşor de explicat deoarece acest fapt se datorează continuităţii populaţiei româneşti pe acest teritoriu, tradiţia ceramicii constituindu-se din perioada dacică până în prezent. Decorarea vaselor din lut este un procedeu care aduce în atenţie mai multe tehnici diferenţiate pe centre, dar şi un instrumentar simplu, însă cu mari posibilităţi de expresie plastică. Judeţul Olt este unul dintre centre de referinţă ale ceramicii de la noi din ţară.
Comuna Orlea este un asemenea centru. În fapt, datorită profunzimii acestui meşteşug în localitate, autorităţile locale au făcut tot posibilul pentru a amenaja un muzeu propriu – Muzeul Sătesc. Cei care îl calcă pragul vor rămâne uimiţi de multitudinea de vase pe care le vor vedea aici, loc unde poate fi admirată şi o interesanta – şi rară - colecţie de ceramică antică. Astfel, colectia de istorie-arheologie, împreună cu cea de ştiinţe naturale, însumează aproape 10.000 de piese, între care se numără şi vase de lut ce datează din antichitate. Muzeul este rezultatul trudei câtorva oameni pasionaţi de istoria locului, începând cu învăţătorul Constantin T. Cumpănaşu (1859-1952), primul care a adunat şi adăpostit mărturii ale trecutului local, pe care, apoi, le- a lăsat urmaşilor posibilitatea de a amenaja un veritabil muzeu.
Ceramica de Oboga, pe cale de dispariţie
Comuna Oboga este un alt centru de olărit din judeţul Olt, aflat la cca. 35 de kilometri de Slatina. Deoarece meşteşugul olăritului este unul extrem de vechi pe aceste meleaguri, localitatea a devenit sinonimă cu meseria însăşi. Astfel, ceramica de Oboga este ultracunoscută acum în toată ţara şi nu numai. Pentru arderea ceramicii, în Oboga se utilizează un tip de cuptor cu vatra organizată ca o masă, având două guri de foc şi marginile dinspre guri ale vetrei tăiate oblic. Din păcate, viitorul nu se anunţă prea îmbucurător deoarece tot mai puţini vor să înveţe această artă, preferând să plece „la oraş” pentru profesii mai bănoase. Astfel, dintre cei vreo 200 de olari care lucrau aici în urmă cu o jumătate de veac, au mai rămas acum să ducă mai departe meseria mai puţin de 20.
Vasele lucrate aici au un farmec special, uşor de recunsocut de către profesionşti. Smalţul lucios străluceşte în lumină, arătându-şi podoabele: păunul şi pomul vieţii – elemente tematice des întâlnite aici, decoruri în relief cu urşi, broaşte sau şerpi pe ulcioarele de nuntă. Surprinzătoare este o tehnică a olăritului aparte numită “stropire cu lingura“, ce presupune un decor cu pete într-o armonie caldă de brun, verde şi galben.
În Oboga se face atât ceramică smălţuită, cât şi nesmălţuită. Se lucrează farfurii întinse, străchini, căni de apă, de vin, putine, tămâielniţe, castroane, sacşii, borcane pentru păstrarea alimentelor, ploşti, servicii de ţuică şi cafea, jucării, figurine, ulcioare de nuntă cu reprezentări zoomorfe şi avimorfe, ba chiar vase antropomorfe asemănătoare cu cele preistorice. În munca lor, meşterii olari din Oboga folosesc exclusiv uneltele de tradiţie veche: cornul de vită, cu ajutorul căruia se decorează vasele, plotogul - o bucăţică din piele cu care este netezită marginea vaselor, fichiaşul din lemn - folosit la finisarea vaselor în partea exterioară, titirezul - o unealtă din lemn cu care este încreţită marginea taierelor, pana de gâscă şi paiul (utilizate pentru a realiza un decor foarte fin), precum şi „ţâţarul”, unealta cu care se face „ţâţa”/„ţâţâna”/„ţuţuloi” la ulcioare, locul pe unde se bea conţinutul lichid al ulciorului.
Cultura Vădastra, readusă la viaţă de meşteri îndrăgostiţi de frumos
Comuna Vădastra este un alt centru renumit în olărit în judeţul Olt şi nu doar aici. Deoarece are un specific aparte, aceasta şi-a căpătat un nume propriu ca şi comuna Oboga – „ceramica de Oboga”. Aria de răspândire a „culturii Vădastra” nu se limitează însă doar la zona Olteniei, ea cuprinzând şi zona de sud-est a Munteniei, precum şi nord-estul Bulgariei. Cultura Vădastra a atins în cursul evoluţiei sale un înalt grad de dezvoltare, evidenţiat între altele şi de realizările din domeniul plasticii antropomorfe. La Vădastra, ceramica este în cantitate mare şi predominant în stare fragmentară. Olarii culturii Vădastra au desăvârşit complexuri de ceramică excizată şi încrustată masiv cu substanţă albă, provocând admiraţia arheologului Corneliu Mateescu, care a săpat la Vădastra şi a ajuns să o considere de “o splendoare nemaiîntâlnită până atunci în mediul neoliticului mijlociu“. Ulterior, frumuseţea ceramicii de Vădastra l-a determinat pe Vladimir Dumitrescu să aprecieze în lucrările sale „Arta preistorică în România“ şi „Arta neolitică în România“ că, alături de ceramica pictată a culturii Cucuteni, olăria culturii Vădastra constituie cea mai înaltă expresie a artei decorative a ceramicii din tot neo-eneoliticul european.
Cultura Vădastra, despre care arheologii pot povesti multe, este definită în primul rând de vasele de lut lucrate într-o tehnică aparte, cu elemente specifice, puternic individualizate. Aici, la Vădastra, se desfăşoară un proiect complex de arheologie experimentală la care iau parte oameni de ştiinţă şi artişti veniţi de la prestigioase instituţii din Europa. De la elementele individualizate ale culturii Vădastra a pornit dealtfel şi proiectul menţionat iniţiat de profesorul dr. Dragoş Gheorghiu de la Universitatea Naţionaă de Arte din Bucureşti. Remarcabil este felul în care ştiinţa şi arta ceramicii se îmbină aici cu alte domenii de cercetare ştiinţifică şi cu diverse modalităţi de expresie artistică, parcă spre a sublinia cât de important şi complex a fost dintotdeauna rostul pământului ars în viaţa omenirii. Demne de semnalat este şi că, pe lângă experimentele cu ceramică (prilej cu care câţiva cercetatori polonezi au reconstituit cuptoare din Paleolitic şi din Evul Mediu), au fost totodată reînviate tehnologii medievale de obţinere a gudronului şi au fost realizate experimente de vopsire cu coloranţi vegetali şi de imprimare textilă cu ştampile ceramice. Acum, la capătul a şapte ani de experi¬men¬te şi la 7.000 de ani distanţă în timp de cultura neolitică Vădastra, la orizont se conturează o nouă “cultură Vădastra“ bazată pe reconstituiri istorice, pe iniţiative pedagogice şi pe fapte artistice, fiind, astfel, unul dintre cele mai interesante programe de arheologie experimentală din Europa.
Meşterul olar Ionel Cococi, din comuna Vădastra, a reuşit ca, prin ceramica sa lucrată în stil neolitic, să aducă în actualitate cultura străveche Vădastra, fapt ce i-a schimbat viaţa, devenind un veritabil purtător al valorilor, tradiţiei şi culturii româneşti în marile capitale europene. El a ajuns acum la capacitatea de a crea replici ale ceramicii neolitice de Vădastra folosind o tehnică arhaică prin care vasele de lut sunt ridicate fără roată - cu ajutorului şnurului. Practic, el realizează ceramică neagră neolitică de tip Vădastra, folosind o tehnică din perioada 5.000 — 5.500 î.Hr. Şi-a expus produsele la sediul UNESCO din Paris, la Comitetul Regiunilor de la Buxelles, la Strasbourg, la Milano şi Torino etc. Totodată, el explică tainele olăritului şi copiilor din comuna Vădastra unde este instructor la clasa externă de ceramică a Şcolii de Arte şi Meserii din Slatina.
Vă mai recomandăm:
Cât de aproape a fost judeţul Olt să aibă capitala la Turnu Măgurele, nu la Slatina
Se încarcă comentariile...
