Familia care luptă pentru un strop de bucurie în viaţa celor năpăstuiţi: „Preoţia nu e o meserie, e o misiune“

0
Publicat:
Ultima actualizare:

Tatăl este de 23 de ani preot în Parohia Izvoru, comuna Găneasa, din judeţul Olt, mama – directorul şcolii din comună, iar copiii, deşi învaţă în Slatina, revin în sat nu doar să-şi viziteze bunicii, ci şi să le ofere ajutorul celor mai puţin norocoşi. De Paşte, de Crăciun, în zi obişnuită, cei mai săraci membri ai comunităţii găsesc la Biserica „Sf. Cuvioasa Parascheva“ linişte şi sprijin.

Omenia se învaţă, spune, dar cu alte cuvinte, preotul paroh al Parohiei Izvoru, Constantin Neacşa. Din omenie aici se împart pachete celor năpăstuiţi, se aleargă nebuneşte de la o instituţie la alta când trebuie rezolvată o problemă birocratică, se scriu adrese şi memorii când problemele le depăşesc competenţele, se insistă, se bate la uşi, iar pentru că sprijinul prietenilor şi enoriaşilor este consistent, de ajutor au parte şi copiii şi bătrânii din centrele de îngrijire din judeţ.

Auzind ce se întâmplă de fapt în parohie ajungi singur la concluzia că dacă nu ar fi un bun exemplu, enoriaşii nu l-ar urma. „Dacă pe mine mama Ioana mă vede măturând în curtea bisericii, va mătura, la rândul ei, dacă eu fac bine, vor face şi alţii, cel puţin aşa cred“, spune preotul.

Aici, cei pe care viaţa i-a încercat mai mult decât pe alţii găsesc o mână întinsă. „Eu mi-aş dori să pot să fac multe pentru comunitate, însă mă bucur când reuşim  orice lucru“, spune preotul, un pic încurcat că este solicitat să vorbească despre lucruri pe care le faci, pur şi simplu. „Sunt preot în acest sat de 23 de ani, de aici am plecat, niciodată n-am considerat că fac o meserie, pentru că e o misiune. Dacă nu-l ajuţi pe cel în nevoie, dacă nu-l auzi tu, care îi eşti aproape, cine s-o facă?“, spune deosebit de convingător, pe un ton blând, preotul Constantin Neacşa.

image

De Paşte şi de Crăciun e aprope regulă ca bătrânii din diferite centre ale judeţului să fie vizitaţi de părintele Neacşa FOTO www.facebook.com/parohia.izvoruolt

A făcut teologia la Cluj, printre oameni calzi, spune astăzi, la aproape 50 de ani, cu bucurie. A întâlnit atunci oameni  care l-au determinat să-şi dorească să încerce şi acolo unde pare că nu există soluţii. Aşa că pe enoriaşi îi povăţuieşte, dar îi şi ajută, niciodată singur, totdeauna împreună cu cei care găsesc să dăruiască din puţinul lor.

„Mulţi ar avea nevoie să le ridice cineva o locuinţă din temelii, se surpă casele pe ei“

De doi ani, de ce se întâmplă în parohie a aflat şi lumea. Georgiana, fata cea mare a soţilor Constantin şi Claudya Neacşa (au trei copii, două fete şi un băiat), elevă în clasa a XI-a la Colegiul Naţional Vocaţional „Nicolae Titulescu“ Slatina, a realizat pagina de Facebook şi tot ea face şi pozele.

„Copiii sunt secretarii mei, aşa îmi place să le spun, ei mai fac poze, postează, e destulă treabă aici, la biserică, asta ar fi ultima grijă pentru mine. De altfel, să ştiţi că am făcut pagina de Facebook după discuţiile cu tinerii din comună, nevoiţi, bieţii, să plece la lucru în străinătate, care mi-au spus că ar vrea să ţină, cumva, legătura cu rudele, să-i vadă pe bătrânii lăsaţi acasă. M-a bucurat asta, pentru că la biserică am vorbit întotdeauna de grija faţă de semeni, faţă de bătrânii noştri, iar discuţia a fost semnul că n-au uitat.

image

În casele nevoiaşilor sărăcia e mai cruntă decât în imaginaţie FOTO www.facebook.com/parohia.izvoruolt

Şi m-au mai surprins în momentul în care au spus că vor să le facă bătrânilor parastas, dar nu au cum acolo, departe, întrebându-mă dacă pot să contribuie cu bani din care noi să oferim celor în nevoie cele de trebuinţă. E extraordinar că n-au uitat de bătrânii lor şi că, în memoria lor, vor să ajute alţi bătrâni“, spune preotul Constantin Neacşa.

Georgiana a preluat firesc sarcina de „secretar“ şi se străduieşte să surprindă pentru cei aflaţi departe cele mai importante momente din viaţa comunităţii. „Sunt foarte bucuroşi că-şi văd copiii mici lăsaţi acasă, părinţii sau bunicii, ne dau mesaje, uneori ne întreabă de ce n-am mai postat“, spune Georgiana. Impresionată cu adevărat este însă când merge alături de părinţi şi de fraţi la familiile nevoiaşe şi vede în ce condiţii sunt obligaţi să trăiască alţi copii. „Ar fi atât de multe de făcut pentru aceşti oameni, pentru mulţi ajutorul nostru înseamnă ceva, însă ar avea nevoie să le ridice cineva un adăpost de la temelie, se surpă casele pe ei“, poveşteşte Georgiana.

Copiii, molipsiţi de atmosfera din familie, se implică şi la şcoală în acţiuni de voluntariat, caută să-i sprijine pe colegii care au nevoie de ajutor şi, pentru că fac totul cu atât de multă convingere, li s-au alăturat şi alţii. Georgiana, fata cea mare, preşedinta consiliului elevilor din liceul său, a studiat opt ani pianul, a pus bazele unui ansamblu de dansuri populare, cântă în cor. Fratele ei, Emil Marian, a studiat şi el pianul, face voluntariat, este şi fotbalist legitimat, iar sora cea mică, Lorena, studiază pianul face canto, joacă volei, ascultă nevoile altora şi sare în ajutor. „Toţi merg la sfânta Biserică, cântă la strană, ştiu toată rânduiala slujbelor, se implică în toate activităţile parohiei, dar şi în cele ale şcolilor şi cluburilor la care activează.“, spune mama lor cu mândrie.

image

Trei copii minunaţi, spun părinţii lor FOTO arhiva personală a familiei Neacşa

„Să ştiţi că pe tata şi pe mama îi sprijină şi persoane din Slatina şi din alte localităţi, nu doar cei din parohie“, întăreşte Georgiana ideea despre exemplul personal.
Tânăra e foarte încântată de tot ce pot realiza împreună, însă viitorul şi-l vede în Armată sau în Poliţie, exact visul bunicului ei, care, însă, nu l-a putut determina pe preotul Constantin Neacşa, la vârsta la care îşi căuta drumul, să îmbrace haina militară.

Orele de cateheză, izvorul binelui în comunitate

Deşi parohia e micuţă, aproximativ 200 de familii, aici se nasc lucruri mari. După vecernia de sâmbătă  copiii rămân la orele de cateheză. „Sunt momentele noastre în care vorbim despre lucrurile bune realizate de-a lungul săptămânii. Şi cei mai mici dintre copii au ce să spună. Ajută în gospodărie, vorbesc frumos, îşi respectă părinţii şi bunicii, sunt lucruri fireşti. Aşa învăţăm, din viaţa de zi cu zi, despre biserică“, spune părintele, care crede că parohia pe care o conduce este aparte.

„Să ştiţi că m-am întrebat şi am întrebat şi eu, atunci când enoriaşii vin şi aduc la biserică ceva pentru cineva anume. Şi întreb: «Dar de ce nu-i duci tu lui X lucrul ăsta?». Îl va primi altfel de la biserică, nu se va simţi, poate, umilit, mi s-a explicat.
Adevărul este că enoriaşii mei sunt oameni deosebiţi, împreună facem lucruri deosebite, chiar dacă nu vin toţi la biserică. Asta este, de fapt, misiunea noastră. Dacă ai adus 99 de credincioşi la biserică şi unul a plecat, îi laşi în biserică pe cei 99 şi mergi să-l aduci şi pe celălalt“, spune preotul Neacşa.

„Anul acesta mă faceţi şi pe mine preoţel?“

Pentru că nu din obligaţie calcă pragul bisericii, ci sunt aduşi de resorturi nevăzute, periodic dintre tinerii care cântă în strană se ridică viitori preoţi. „Avem cinci tineri care au ales preoţia, lucru care mă bucură nespus“, mărturiseşte preotul.
Slujbele importante sunt parcă din basme. Iarna poposeşte la biserică, în Ajun, Moş Crăciun, în noaptea de Înviere  doi copii îmbrăcaţi în sihar alb îl ajută pe preot să dea lumina. „Sunt aşa de emoţionaţi în acele momente! Şi mă emoţionează şi pe mine. Am un băieţel care deja m-a întrebat: «Părinte, anul acesta mă faceţi şi pe mine preoţel?»“.

image

Paştele Blajinilor sau Marţea Negrilor, o tradiţie care a dispărut în multe localităţi, dar la Izvoru se mai păstrează FOTO www.facebook.com/parohia.izvoruolt

Şi nu doar ce se întâmplă în biserică are loc în preocupările preotului. „Ţin foarte mult să nu se piardă tradiţiile locului şi sper să dăm o mână de ajutor. Există şi astăzi Banda lui Jianu pentru că am păstrat obiceiul la biserică, deşi în ultima vreme am avut ceva probleme cu costumele. În a doua marţe după Paşti la noi se ţine Paştele Blajinilor, o altă sărbătoare care numai în Izvoru şi în satul de peste pădure, Bistriţa, se mai păstrează, nu se întâlneşte nici măcar în Grădişte, satul care a fost parte din Parohia Izvoru. Iubesc aceste tradiţii şi vreau să le transmitem mai departe“, mai spune preotul.

Claudya Neacşa îşi sprijină soţul în acţiuni, se bucură că le-a insuflat copiilor dorinţa de a ajuta când e nevoie şi face la fel cu elevii săi. La Şcoala Găneasa profesorii sunt dascăli şi părinţi deopotrivă, ora de predat nu se termină la pauză, problemele micuţilor sunt întoarse pe toate feţele până li se găseşte rezolvare, bucuriile lor le trăieşte toată clasa. „Cred că de despre asta ar trebui să fie vorba, despre ce putem să facem fiecare dintre noi!“, rezumă prof. Claudya Neacşa lecţia pe care le-o predă zi de zi copiilor săi şi copiilor din sălile de clasă şi de pe uliţele satului.

Slatina



Partenerii noștri

Ultimele știri
Cele mai citite