După 27 de ani, din nou la Ziua Recoltei. „Veniţi să vedeţi ce i-am pregătit domnului ministru!“
0
După declararea zilei de 10 octombrie drept Ziua naţională a produselor agroalimentare româneşti, a început întrecerea. La Slatina au fost aduşi peste 100 de producători care să reia tradiţia etalării produselor agricole.
Organizată după tiparul Zilei Recoltei dinainte de 1989, Ziua naţională a produselor agroalimentare româneşti a adus la Slatina peste 100 de producători, spun organizatorii, ceva mai puţin de 100, am zice noi. Pregătirile au început de ieri, când la Slatina s-a inspectat cortul rămas de la Oktoberfest pe Esplanadă, din week-end, pentru ca marţi de dimineaţă producătorii agricoli să-nceapă să-şi expună marfa. Între timp s-a schimbat şi programul, oficialităţile locale dorind să se „lipească“ de imaginea ministrului Agriculturii, Petre Daea, aşteptat să sosească la ora 17,00, aşa că au anulat deschiderea oficială de la ora 11,00.
„Avem pâine-n ţest, am pus fasolea la fiert, facem şi o varză...“
De-o parte a Esplanadei sunt producătorii de brânză şi produse din carne, la rând cu cei care speră să aibă vânzare la ciocolată şi produsele de casă, de cealaltă cortul care-i reuneşte pe producătorii de legume şi fructe. La intrarea în spaţiul expoziţional, lădiţe frumos aranjate, o mini-mustărie improvizată, un stand cu dovleci pentru plăcinte şi crizanteme de toate culorile. Nu mult mai departe, dar făcându-şi simţită prezenţa de la mare depărtare, câteva gospodine din Osica de Jos au venit să-i pregătească oaspetelui aşteptat pe după-amiază, ministrului Petre Daea, pâine-n ţest, specifică oltenilor, la focul care-ncălzeşte ţestele fierbând încet, în oale de pământ, fasole şi varză. „Aţi mâncat vreodată aşa, ştiţi cum e?! Acum, să vedem cum ne-o ieşi, că, de, nu e vatra de-acasă, nu ştii seama, e mai greu“, spun gospodinele.
Le coordonează Olga Matei, gospodină cu experienţă. „Sunt cap de familie, fac mâncare în fiecare zi la două case. Nepoţii mei nu mănâncă decât pâine caldă, n-o mănâncă de pe-o zi pe alta,« la porci - îmi spun - că nu mai e bună». Am ţestul meu în care fac, fac şi-n cuptor, cuptorul meu de cărămidă. Fac şi la ocazii din astea mai speciale, vin de la primărie şi-mi spun, le fac pâine şi-o trimit şi prin ministere, la Bucureşti“, povesteşte femeia, iar slătinenii, ademeniţi de miros, îi sorb vorbele şi aşteaptă cu nerăbdare să vadă ce-i iese din mână. „Ca pe vremuri, ce-mi aminteşte de copilărie!“, se trezeşte şoptind un bărbat, cu ochii umeziţi de aducerile aminte.
E ora 11,00, mai sunt vreo şase ore până la sosirea oaspetelui. Nu s-o răci pâinea? „Nici nu ştiu cum o ieşi aici, că am venit noi de dimineaţă, am aprins focul pe vetrele astea, dar dacă nu ştii treaba! Oricum, am venit pregătită, veniţi să vedeţi ce i-am adus domnului ministru!“, ne cheamă tanti Olga. Trage de-un colţ al ştergarului aşternut peste un coş de nuiele şi ne-arată pâinile făcute de-acasă. Câteva zeci de minute mai târziu, când primele pâini în ţest sunt verificate, femeia avea să-şi mulţumească pentru precauţie. „E, vezi, s-au ars, mamă, dacă nu ştii seama! Lasă, băgăm altele!“, spune femeia, scoţând de sub ţest pâinea cu coaja înnegrită. „Dacă nu e bună pentru ministru, mi-o daţi mie?“, îndrăzneşte o doamnă care în tot acest timp nu şi-a luat ochii de la gospodine. „Să vedem ce zic şefii!“, o ţine tanti Olga în suspans. Alţi slătineni se apropie şi-ntreabă cât costă pâinea dacă o cumpără. Tanti Olga îi informează, cu părere de rău, că „nu fac să vâd, n-am făcut niciodată, am dat de pomană“.
„E scump, că e crescut în pământ, n-are chimicale“
Producătorii aduşi de Asociaţia Tinerilor Fermieri, partenerul Primăriei Slatina în organizarea acţiunii, şi-au adus destulă marfă pentru două zile, cât ţine târgul. Au venit, însă, cu preţuri peste cele din pieţele agro-alimentare şi peste cele din supermarket-uri. „E scump, că e crescut în pământ, fără chimicale!“, argumentează o doamnă, care mărturiseşte însă că „le stropim şi noi cu ce trebuie, să nu intre viermele, să nu cadă florile“.
Kilogramul de varză e 1,5 lei, tomatele se vând şi cu 5 lei, ardeiul, în funcţie de soi, între 3 şi 5 lei, gogonele – 3 lei etc. „Eu le-am recomandat să mai scadă din preţ, dar, acum, decide fiecare“, spune Florin Ciobanu, preşedintele asociaţiei organizatoare.
Slătinenii, cei mai mulţi, la această oră - pensionari veniţi din curiozitate să vadă ce s-a expus, mai mult se plimbă, întreabă, comentează şi pleacă. Pe unii îi atrage zacusca făcută în casă, alţii se uită pofticios la dulceaţa de gogonele, pentru ca în final să se lase ademeniţi tot de mirosul de pastramă.
Doamnele se opresc în număr mare şi în faţa standului Apicola, unde s-au adus produse cosmetice şi nu numai, care au la bază mierea şi alte ingrediente apicole. În scurt timp îşi începe şi „Doina Oltului“ spectacolul, astfel că orice dialog devine greu de purtat.
Se încarcă comentariile...
