De ce nu mai răspunde organismul la antibiotice. Medic: „Ne tratăm după ureche şi renunţăm după doar două-trei zile, când ne simţim mai bine“
0
Antibioticele existente, care au salvat vieţile a milioane de oameni în cei peste 70 de ani de când sunt folosite, nu ne vor mai ajuta cu mare lucru peste alte câteva zeci, spun prognozele. Le-am folosit iraţional, iar bacteriile s-au dovedit mai performante decât omul, adaptându-se cu repeziciune.
Deşi folosim antibiotice din ce în ce mai performante, în curând nici acestea nu ne vor mai fi de vreun folos, spun cu îngrijorare specialiştii, care nu pot decât să constate că microbii combătuţi altădată cu banala penicilină, primul antibiotic inventat, nu mai cedează nici la medicamente de ultimă generaţie. Deşi încă scurtă, lista bacteriilor rezistente la medicamente creşte cu fiecare an, iar cauzele care ne-au adus aici nu sunt nici astăzi combătute eficient (acolo unde acest lucru e posibil).
Pentru a înţelege simplu cum a evoluat antibioticoterapia e utilă, poate, o schemă deloc academică, dar sugestivă, apărută într-un raport al Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii în 2000 şi reprodusă într-o prezentare din cadrul unui seminar despre vaccinări şi antibioticoterapie, organizat de Direcţia de Sănătate Publică Olt.
Tratamentul bolilor infecţioase de-a lungul vremii
Anul 2000 î. Hr. – Poftim, mănâncă rădăcina aceasta
Anul 1000 d. Hr. – Rădăcina asta este lucrul Diavolului. Spune mai bine rugăciunea aceasta.
Anul 1850 d. Hr – Rugăciunea este doar o superstiţie. Mai bine bea o poţiune.
Anul 1920 d. Hr. – Poţiunea aceasta este otravă curată. Trebuie să înghiţi pilulele acestea.
Anul 1945 d. Hr. – Pilulele nu au niciun efect. Iţi trebuie neapărat penicilină.
Anul 1955 d. Hr. – Off… Bestiile astea sunt nişte mutante. Categoric ai nevoie de tetraciclină.
Anul 1960 – 1999 - Încă 39 de “Off-uri” . Trebuie să iei asta …Este cel mai tare antibiotic
Anul 2000 d. Hr – Bestiile au învins. Poftim, mănâncă rădăcina aceasta.
Prescripţiile iraţionale şi automedicaţia ne lasă fără soluţii
Folosim antibioticele de la primul strănut, tot ele ne scapă de durea de dinţi, în caz de afecţiuni dermatologice apelăm tot la antibiotic, recomandat sau, de foarte multe ori, nerecomandat de medic. Afecţiunilor respiratorii, virale de obicei, le aplicăm tot antibiotic. „Preventiv, să nu las să se complice!“, am devenit cu toţii specialişti. Şi mai rău, ajuns în spital, vrei ce e mai nou pe piaţă, altfel ai dovada certă că medicul prescrie tratamente scumpe „pe ochi frumoşi“.
Doar că de aici şi vine problema. „Pe lângă imensele beneficii aduse de antibiotice, în ultimul timp s-au conturat în mod pregnant o serie de aspecte negative survenite mai ales ca urmare a prescripţiilor iraţionale. Dintre acestea, cele mai îngrijorătoare sunt reprezentate de patologia iatrogenă (maladia «terapeutică» sau maladia «iatrogenă», provocată de medicamentele luate pentru a combate o altă maladie – s.n.) generată de antibiotice şi de selectarea mutaţiilor rezistente la antibioticele uzuale sau chiar la antibioticele cunoscute“, spune medicul-şef al Direcţiei de Sănătate Publică Olt, dr. Marinela Madan. Soluţia, dacă nu deja prea târziu de aplicat, este folosirea competentă şi raţională a antibioticelor pe care le mai avem la îndemână.
Cu antibiotic se tratează nu doar bolile specifice transmisibile, ci şi variate infecţii cu germeni sensibili, frecvente în patologia tuturor specialităţilor medico-chirurgicale şi în cea a medicului de medicina familiei. Cu alte cuvinte, medici de toate specialităţile prescriu antibiotic. „Acest fapt implică obligatoriu cunoaşterea regulilor de bază ale unei terapii raţionale“, spune dr. Madan.
Doar că în practică se întâmplă şi „accidente“, iar pentru a putea fi evitate e nevoie de pregătirea medicului, de fler, de posibilităţi de diagnostic.
„În practica uzuală a antibioticoterapiei se observă numeroase erori. În unele situaţii greşelile chiar sunt dificil de evitat. Vorbim de situaţii de imposibilitate a stabilirii diagnosticului clinic şi/sau bacteriologic, sau când gravitatea cazului obligă la o terapie de moment fixată pe criterii empirice sau arbitrare. De cele mai multe ori însă greşelile pot fi evitate cu uşurinţă, deoarece sunt generate fie de necunoaşterea antibioticelor, fie de nerespectarea principiilor elementare ale antibioticoterapiei“, mai spune medicul-şef al DSP Olt.
În aceste cazuri erorile pot fi evitate dacă se depun eforturi pentru un corect diagnostic şi cât mai complet (clinico-epidemiologic şi bacteriologic) şi pentru instituirea unui tratament fundamentat pe criterii raţionale, „chiar bazat numai pe elemente de probabilitate“, mai subliniază dr. Madan.
„Antibiograma este necesară, dar elementele de cost cântăresc mult în practică“
Datele oficiale ale Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii ne plasau, în 2014, pe locul III în cazul folosirii automedicaţiei. 18% dintre români îşi cumpără medicamente de la farmacie ca din supermarket. Dacă o banală răceală o tratăm cu antibioticul recomandat vecinei de medicul de familie într-o situaţie care ne pare similară, antibiotic pe care încă îl mai procurăm fără probleme din multe farmacii chiar dacă nu avem reţetă, tot în practică se întâmplă să nu apelăm la medic exact când s-ar impune un tratament cu antibiotic.
Epidemiologii vorbesc de un traseu recomandat în cazul tratamentului bolilor de etiologie infecţioasă bazat în principal pe antibiotice. Se recomandă spitalizarea în forme clinice de boală de la uşoare până la grave, cu atât mai mult în caz de complicaţii ale bolii de bază (deseori în aceste cazuri este necesară internarea la Terapie Intensivă) şi grijă sporită pentru categoriile de pacienţi de sub 2 ani şi peste 65 de ani, a celor cu boli cronice şi imunocompromişilor.
Iniţial se poate administra un tratament cu antibiotice cu spectru larg, pentru a acoperi toţi agenţii etiologici bacterieni posibili, dar pasul următor trebuie să fie tratamentul antibiotic specific odată cu stabilirea etiologiei şi a susceptibilităţii. În practică s-a constatat că rezistenţa în creştere a agenţilor infecţioşi la antibiotice devine o problemă (există un număr crescut de tulpini rezistente, acestea sunt rezistente la un număr în creştere de medicamente, iar în cele din urmă se instalează globalizara rezistenţei).
„Aici s-a ajuns din mai multe motive. Dacă luăm două-trei zile un antibiotic, recomandat cel puţin cinci-şapte zile, şi ne oprim pentru că observăm o îmbunătăţire, iar acest lucru se întâmplă nu o dată, sterilizarea, dacă mai putem vorbi de aşa ceva, nu se realizează. Sau mai grav, luăm un antibiotic după ureche, nerecomandat de medic. În două-trei săptămâni ne confruntăm cu un nou episod de boală, pe care poate din nou îl tratăm insuficient... (...) Acum, bineînţeles că antibiograma s-ar impune, ne-ar fi de mare ajutor, dacă ai bani o faci şi pentru mânerul de la uşă, însă elementele de cost cântăresc mult în practică.
Cât despre antibioticele folosite, nu sunt eu în măsură să discut acum de ce se achiziţionează pe scară largă antibioticele cu spectru larg, de ultimă generaţie, e o politică a spitalelor, însă constatările aparţin fiecăruia“, declară medicul pneumolog Ion Eparu, atrăgând atenţia, la rândul său, că în cadrul compartimentului în care se tratează tuberculoza multidrog-rezistentă (afecţiune care nu mai răspunde la schemele obişnuite de tratament, de cele mai multe ori tocmai pentru că pacientul nu a respectat iniţial schema completă de tratament), din Spitalul Judeţean de Urgenţă Slatina, numărul cazurilor este în creştere.
De menţionat că specialiştii vorbesc de niveluri diferite de rezistenţă a bacteriilor la antibiotic în funcţie de zone geografice, de spitale, în strânsă legătură cu istoricul folosirii acestora. Pentru că problema a devenit, în sfârşit, îngrijorătoare şi pentru cei care gândesc politici de sănătate, s-a vorbit chiar, anul trecut, de o monitorizare clară a prescrierii şi comercializării antibioticelor şi în afara sistemului de reţete compensate, chiar şi la nivelul farmaciilor care nu sunt în contract cu CNAS.
Citiţi şi:
Se încarcă comentariile...
