De ce cumpărăm varză din Macedonia, ceapă din Polonia şi roşii din Olanda. „Cei din Vest fac pentru un proiect câteva hârtii. Noi - teze de doctorat“

La 27 de ani de când cooperativele de stat au fost desfiinţate, producătorii mici, deşi au investit enorm în ferme, tot nu reuşesc să-şi vândă marfa astfel încât ei să câştige, iar românii să mănânce legume produse în ţară.

Au trecut vremurile în care legumicultorii se fereau ca vecinul să descopere ce soiuri folosesc, ce tratamente, ce tehnică de cultură, s-au pus de acord legumicultorii, care duminică, 26 noiembrie 2017, au participat, la Slatina, în judeţul Olt, la o întâlnire pe tema asocierii în cooperative de producători. Cu toate acestea, aceşti legumicultori sunt în continuare la mâna hazardului, traversând ani în care dau „tunuri“ mizând pe o anume cultură, şi ani în care de-abia îşi scot cheltuielile. 

Marfa românilor merge într-o foarte mică măsură la export, iar legumicultorii „de rând“ nici cu marii retail-eri nu pot negocia, din mai multe motive. Faptul că nu vorbesc pe o singură voce îi face neputincioşi. Faptul că individual nu pot onora eventualele comenzi ale supermarket-urilor este de asemenea o realitate, dar nici calea pentru a se asocia în organizaţii puternice nu au găsit-o.

„La ora actuală am pierdut piaţa internă, de 27 de ani tot pierdem“

Nici programele finanţate din fonduri europene şi nici sprijinul oferit de statul roman nu au reuşit să-i facă pe producătorii români competitivi. Ar putea pune pe masa consumatorilor care cumpără din supermarket-uri toate soiurile de legume. În vârf de sezon, în schimb, vând producţia pe mai nimic, direct din câmp, intermediarilor care „fac piaţa“.

„ Noi la ora actuală am pierdut piaţa internă, de 27 de ani tot pierdem, piaţa a fost cucerită de către alţi producători, cu beneficii în interesul unor intermediari. O piaţă de peste 7 miliarde de euro, ce este controlată de câţiva oameni. Vă spun, eu cunosc foarte bine acest fenomen şi trebuie să înţelegem cu toţii că trebuie să facem o schimbare în mentalitatea şi abordările pe care trebuie să le avem fiecare dintre noi. Nu mai putem să stăm risipiţi. E o competiţie mondială, globalizarea are efecte extraordinar de nedorite pentru cei mulţi. Şi şansa noastră este doar aceea în care avem această capacitate de a ne aduna în organizaţii ce ne reprezintă interesele, în cooperative şi/sau grupuri de producători. Să ştiţi că în ţările din Vest, că vorbim de Spania, Italia, Germania, Franţa, acolo nu se vorbeşte de latifundiari, fundamentul este producătorul mic şi mijlociu şi din toate părţile aceşti producători primesc sprijin pentru ca ei să intre într-o relaţie directă cu consumatorul“, le-a spus Tudor Dorobanţu, secretarul Federaţiei Sindicatelor din Agricultură Terra, inginer de profesie, fermier, celor aproximativ 300 de fermieri prezenţi la întâlnire.

Deşi cele auzite nu sunt noutăţi, producătorii în continuare nu văd cum ar putea câştiga lupta pentru a livra marfa marilor lanţuri, pentru că, au căzut de acord, aceasta este provocarea. S-au confruntat, în schimb, în demersul lor de a profita de fondurile europene, dezvoltându-şi fermele, cu problemele tipic româneşti. „Când e vorba de proiecte, cei din Vest întocmesc câteva hârtii, noi facem teze de dcotorat, nu se mai termină“, au comentat producătorii.

Cum fac alţii

Vasilică Hoarcă, director de vâzări în cadrul unei firme care le asigură producătorilor seminţele şi tratamentele, le-a povestit pe scurt fermierilor cum reuşesc străinii să umple rafturile magazinelor româneşti.

„Anul acesta am fost în Macedonia, o ţară de două milioane de  locuitori, într-un bazin legumicol cu 300 ha de solarii, unde am văzut 10 depozite de colectare. (...) Legumicultorii veneau şi aduceau acolo legumele, în lădiţe, cum erau cerinţele, şi se făcea export. În Rusia, chiar şi la noi, aţi văzut, în primăvară, varza extratimpurie e din Macedonia. Deci ei fac export la greu, acesta e viitorul, o să vedeţi.
Cea mai mare problemă şi provocarea cea mai mare asta este, desfacerea. Dacă anul acesta am avut noroc cu preţul, ştiţi ce s-a întâmplat anul trecut şi ce se întâmplă de la an la an. Nu putem să mai mergem pe „tunuri“. O să vedeţi, tunurile astea nu mai merg la nesfârşit, pieţele, vânzarea în pieţe este doar de week-end, şi nici de week-end. Se fac supermarke-uri şi la sat, nu mai zic de orăşel. O să vedeţi, în fiecare sat,  peste tot, şi atunci tot ce e la supermarket sunt aduse din export. 

Ceapa - la noi se strică ceapa, dar avem ceapă din Polonia sau Olanda, tomate - avem tomate proprii la Izbiceni, dar în supermarket sunt aduse din Olanda şi aşa mai departe. Ăsta e viitorul, gândiţi-vă foarte bine. În afară de provocările pe care le avem cu producerea legumelor, vedeţi, condiţiile climatice se schimbă de la an la an, nu mai seamănă niciun an cu celălalt. Anul acesta, pe 21 aprilie, la Matca era zăpada de 30 de centimetri, nu mai zic de vijelie, solarii rupte, fără curent şi aşa mai departe“, a încercat reprezentantul firmei Syngenta să-i lămurească pe producători că nu este de ajuns să aducă în fermă cele mai bune in-put-uri, utilaje şi tehnici agricole, dacă după un an de muncă vând tot la preţ scăzut, iar de câştigat câştigă intermediarii.

Când dorinţa de profit te bagă în bucluc

Legumicultorilor români le lipsesc pe de o parte contractele cu marii retailer-i, însă nici nu le pot încheia, pentru că nu au spaţii de depozitare astfel încât să asigure pentru magazine un flux continuu de marfă. Sunt de asemenea deficitari pe partea de ambalare şi etichetare, iar trasabilitatea produselor este deosebit de importantă când legumele ajung în cărucioarele de cumpărături ale clienţilor din marile magazine. Sunt reguli cărora, deocamdată, puţini producători le pot face faţă, iar legumicultorii îşi recunosc neputinţa.

O altă problemă, încă prezentă, este dorinţa de a vinde cu orice preţ, trecând peste normele legale şi nu numai.

„Mare grijă la folosirea produselor de protecţia plantelor, ţineţi cont de timpii de pauză, toţi producătorii (n.r. - de substanţe folosite pentru tratamente) în cataloage scriu timpii de pauză,  aveţi grijă şi la timpii de pauză, pentru că anul acesta au fost foarte multe cazuri unde au folosit produse atât neomologate, cât şi omologate, la cultura respectivă - la ceapă verde, la castraveţi - unde au dat frunzele cu doze de zece ori mai mari, au exportat în Germania, până să facă analiza, după care din Ungaria le-au întors camioanele înapoi. Deci mare grijă aveţi, pentru că şi dumneavoastră mâncaţi, şi copiii, mare grijă aveţi. Să ne gândim la tot lanţul. Sunt timpii de pauză, trebuie să-i respectăm, acum la cultura de ardei, aici, în sudul ţării, a explodat folosirea prădătorilor naturali,(...) se folosesc aceşti prădători în combinaţie cu produse chimice sau biopesticide, mare, mare grijă aveţi, asta e cel mai important“, le-a spus Hoarcă.

Încercări timide

Pieţele din marile oraşe sau livrările en-gros rămân posibilităţile încă la mâna producătorilor locali. Deşi în Olt sunt doauă mari bazine legumicole, în zona Grădinari-Pleşoiu şi în zona sudică a judeţului, aproape de Corabia, de-abia acum se încearcă, timid, construirea de capacităţi de procesare. Proiectele cu finanţare europeană permit inclusiv accesarea de fonduri pentru înfiinţarea de depozite, însă producătorii, care lucrează individual, se asociază greu să le poată accesa. Tocmai asocierea a fost tema întâlnirii de la Slatina, preşedintele Sindicatului Producătorilor Agricoli Olt, Ion Păunel, vorbind de necesitatea urgentării acestor proceduri, altfel „pierdem trenul“.

„Se pare că în legumicultură la acest capitol încă suntem deficitari şi sper ca odată cu acest eveniment să reuşim să conştientizăm fermierii că nu doar fondurile europene accesate individual le vor fi de folos şi dacă nu vor face şi pasul următor, adică să creăm acele cooperative, acele grupuri de producători, nu vom reuşi să mergem mai departe ca fermieri europeni, ca fermieri de succes“, a spus Păunel.

Producătorii au adus şi produse din fermele proprii, demonstrând că au capacitatea de a le asigura consumatorilor produse româneşti şi în extra-sezon

„Nu putem să facem fiecare un depozit, nu putem să facem fiecare o fabrică, dar o cooperativă putem face. (...) Aşa putem să intrăm în relaţii şi cu colegii noştri din Vest“, l-a completat secretarul Federaţiei Terra, Tudor Dorobanţu.

La Grădinari, una dintre localităţile în care legumicultura este sectorul preponderant, în acest an a fost dată în folosinţă o mică fabrică de procesare a legumelor. Primarul localităţii, Mihai Ioana, a explicat ce se realizează, de fapt, acolo: „Avem şi o fabrică de procesare a legumelor în Grădinari, care funcţionează - acum nu funcţionează pentru că nu avem materie primă. Noi am început destul de târziu, am început undeva pe la sfârşitul lunii septembrie, cred că a produs undeva la 30.000 - 40.000 de borcane, (...) au făcut zarzavat de ciorbă, conserve de gogoşari, de capia. Le-am vândut de exemplu la depozite din Craiova. Şi acum am avut comenzi, dar din păcate am pierdut startul. Ne cerea contracte ferme, undeva la 60.000 - 70.000 de borcane“, a spus primarul, care în continuare spune că în localitatea se vor dezvolta cu bani europeni, anul viitor, câteva mici afaceri care să sprijine sectorul agricol, dar nu numai.