Cum te ajută exerciţiile de respiraţie. Kinetoterapeut: „Cei cu forme severe de COVID-19 au nevoie de recuperare“
0
De asemenea, evidenţiază şi faptul că este nevoie de kinetoterapeuţi chiar şi în secţiile de Terapie Intensivă din sectoarele COVID-19, pentru ca cei internaţi să înceapă recuperarea cât mai devreme.
De asemenea, evidenţiază şi faptul că este nevoie de kinetoterapeuţi chiar şi în secţiile de Terapie Intensivă din sectoarele COVID-19, pentru ca cei internaţi să înceapă recuperarea cât mai devreme.
Kinetoterapeuta Elena Ţiu (41 de ani) explică faptul că exerciţiile de respiraţie sunt foarte necesare, mai ales în contextul creat de pandemia de COVID-19. În general, oamenii nu au o respiraţie corectă, în special din cauza posturii, însă această problemă poate fi reglată, sub îndrumarea specialistului, dar şi acasă.
Există câteva metode simple prin care putem să ne dăm seama dacă respirăm corect, dacă avem o capacitate pulmonară optimă şi prin care putem să remediem situaţia. Specialista subliniază însă că exerciţiile de respiraţie sunt indicate mai ales celor care s-au infectat cu SARS-CoV-2, indiferent de gravitatea bolii: aceştia ar trebui să beneficieze de ajutor încă din perioada spitalizării, pentru a trece mai uşor peste posibilele complicaţii.
„Weekend Adevărul“: Cine ar trebui să practice exerciţii de respiraţie?
Elena Ţiu: Exerciţiile respiratorii ar trebui făcute de către toate persoanele – şi de cele sănătoase, şi de
fumători, de sedentari, de cei care au fost imobilizaţi la pat o perioadă. Sunt obligatorii pentru cardiovasculari, cei cu afecţiuni pulmonare şi chiar pentru cei care au suferit de o banală răceală sau gripă. Se observă că
respiri mult mai greu după o afecţiune în sfera ORL. Există un tip anume de exerciţiu în funcţie de afecţiune, trebuie făcut cu ajutorul kinetoterapeutului, dar sunt şi exerciţii simple, care în mare parte, odată învăţate, pot fi executate acasă, doar că ele trebuie vizualizate, într-o primă fază.
CUM ÎNVĂŢĂM SĂ RESPIRĂM CORECT
Adică e bine să facem exerciţiile în faţa oglinzii?
Aceste exerciţii se fac în faţa oglinzii, dar trebuie şi noi să învăţăm să respirăm corect. O respiraţie corectă a unui om sănătos oricum diferă de a unei persoane care are o afecţiune pulmonară. Astfel, pentru a şti dacă
respirăm corect, putem să punem o palmă pe torace şi una pe abdomen, iar atunci când inspirăm şi expirăm, ambele palme trebuie să se mişte. La cei care nu respiră corect, doar palma de pe torace se mişcă, cea de pe abdomen nu-şi modifică poziţia. Aceştia au o respiraţie superficială. Au respiraţii scurte, sacadate. În general, postura este cea care dă un deficit respirator. Cei care petrec mult timp la birou, dar şi copiii, din cauza statului prelungit în faţa telefonului, au o postură cifotică, cocoşată, care îi afectează în viitor. Pentru că se ştie că muşchii accesori ai respiraţiei sunt şi muşchi ai posturii. O postură greşită a trunchiului duce şi la o ventilaţie deficitară, după cum o ventilaţie deficitară se răsfrânge şi asupra posturii.
Aşadar, ce trebuie să conştientizăm?
Să conştientizăm respiraţia, în principal. Inspiraţia începe pe nas, profund, apnee – o abţinere, şi apoi o expiraţie mai lungă. Pentru că expirul trebuie să fie un pic mai lung decât inspirul, proporţia trebuie să fie de ½ inspir-1 expir. Deci: inspirăm, apnee, expirăm lung, profund, conştient. Corpul nostru trebuie să conştientizeze şi trebuie să învăţăm să inspirăm corect. Suntem în lumea asta aşa de agitată şi inspirăm pe gură, cum s-ar spune, doar în partea superioară, şi lucrul acesta nu este OK, pentru că dacă muşchiul este vascularizat cum trebuie, el poate să-şi facă activitatea corect. Dacă noi nu-i ducem suficient aport de oxigen, apar dezechilibre. De aceea, trebuie să conştientizăm respiraţia şi mai ales să învăţăm să respirăm corect. E ca postura. Treci prin faţa unei vitrine, te vezi cocoşat, imediat începi să-ţi tragi umerii, să-ţi aliniezi capul, bazinul. Aşa începem să conştientizăm să respirăm corect. Spre exemplu, copiii care au adenopatii, în perioada de creştere, respiră mai mult pe gură, nu pe nas, cum este corect, apoi au probleme cu sternul, cu toracele. Astfel de exerciţii îi ajută şi pe ei.
EXERCIŢII DE RESPIRAŢIE PENTRU ACASĂ
Poţi să faci şi rău cu anumite exerciţii?
Este contraindicat să faci exerciţii atunci când ai febră sau o infecţie acută, un edem pulmonar, o hipertensiune gravă.
Sunt exerciţii pe care le poate face toată lumea acasă şi sunt exerciţii pentru care ai nevoie de îndrumarea kinetoterapeutului?
Nu trebuie copiate de pe Internet, asta e sigur. Este necesară o primă vizită, unde exerciţiile sunt învăţate în
cadrul unei şedinţe şi apoi repetate acasă. În principal, inspirul se face pe nas, lent, profund, apoi expirăm pe gură, cu buzele strânse, ca şi cum am pronunţa „O, U“. Aşa se oxigenează creierul. De fiecare dată, pacientul trebuie să se concentreze pe mişcare şi să-şi dirijeze aerul pe căile respiratorii superioare.
Cum facem exerciţiul de a conştientiza dacă respirăm corect, în ce poziţie?
Putem în picioare, în ortostatism, sau dacă ni se pare dificil, cel mai uşor e în faţa oglinzii sau pe un scaun, dacă
suntem mai sedentari. Este mai uşor şi aşa intervine şi memoria.
RECUPERAREA RESPIRATORIE, OBLIGATORIE POST-COVID
Cum ne dăm seama că nu respirăm corect?
Ne dăm seama observând că nu se deplasează ambele mâini şi prin faptul că ridicăm umerii. Sunt acei oameni care atunci când au emoţii ridică umerii şi respiră sacadat, mai rapid, sau care şi-au format deja stilul acesta de a respira incorect.
Ce medici specialişti trimit pacienţii la kinetoterapeut? Ce afecţiuni presupun recuperare respiratorie?
Este indicat să tonifiem musculatura care participă la actul respirator. Acum ar trebui, obligatoriu, cei post-COVID – cu forme uşoare, medii şi severe. Ştiu că există un protocol post-COVID şi sunt chiar două exerciţii foarte simple care pot fi făcute acasă de cel puţin trei ori pe zi, câte zece repetări. Aceleaşi exerciţii pot fi făcute şi de persoanele sănătoase: inspiri puternic şi umfli un balon, încercând să menţii aerul în balon, cu expirul, cât mai mult. Apoi se repetă exerciţiul. Sau poţi să pui apă într-un pahar, iei un pai, inspiri şi expiri prin pai cât poţi de mult, cât să faci bule în paharul respectiv. Faci asta de minimum zece ori pe zi, dar poţi să faci 50-60 de repetări. Sunt cele mai simple lucruri care pot fi făcute şi chiar e distractiv şi pentru copii să sufle în balon şi să-l ţină în tensiune. În această perioadă, balonul poate fi înlocuit cu o mănuşă chirurgicală, şi aşa este accesoriul de bază.
Cei cu forme severe de COVID-19 ar trebui să facă exerciţii suplimentare?
Cei care au avut forme severe de COVID-19 ar trebui să urmeze un program de recuperare respiratorie. Când nu respirăm corect, nu folosim sută la sută musculatura respiratorie, chiar este indicat să meargă să înveţe cum să-şi controleze respiraţia. La pacienţii COVID se reduce capacitatea respiratorie, aşa că trebuie să existe reeducare respiratorie şi trebuie să crească capacitatea la efort.
Se poate întâmpla ca, în caz contrar, să apară complicaţii, la o lună-două după vindecare?
În mod clar se poate întâmpla lucrul acesta dacă nu se lucrează după vindecare. Şi la Terapie Intensivă ar
trebui să fie un kinetopterapeut care să ajute pacienţii COVID, să-i pună în anumite posturi, să le facă tapotament. Sunt spitale care au astfel de specialişti. Îi învaţă încă de acolo cum să respire în mod corect.
Cât de importantă este diafragma
Ce alte afecţiuni mai pot fi tratate în cadrul sesiunilor de kinetoterapie?
Afecţiunile cardiovasculare, dar şi pacienţii cu deficienţe de postură, scolioze, cifoze. Cei care deja au consolidată afecţiunea ar trebui, obligatoriu, să introducă în programele de recuperare şi exerciţii de gimnastică respiratorie. Cel mai important muşchi este diafragmul, care este localizat între torace şi abdomen. El are inserţia pe zona lombară, dacă noi nu activăm corect acest muşchi, se creează dezechilibre musculare. Spre exemplu, atunci când te apleci simţi că poate te doare zona lombară. Te doare pentru că poate nu te-ai aplecat corect, dar şi pentru că muşchiul diafragmei nu a preluat corect tensiunea din zona respectivă. S-a creat un dezechilibru. Practic, trebuie să înveţi să respiri abdominal, sau diafragmatic, încât să te recuperezi mai repede.
Elena Ţiu este kinetoterapeut, implicată în multiple proiecte de voluntariat
Postura se intercorelează cu dezvoltarea musculaturii care participă la actul respirator. De exemplu, dacă ai o problemă în zona cervicală,
va apărea în viitor şi o problemă în zona lombară, durerile de cap pot apărea din cauza unei tensiuni musculare în zona cervicală sau dorsală, se oxigenează insuficient musculatura. Se câştigă un bun aliniament al corpului, asuplizarea articulaţiilor centurilor şi trunchiului, obţinerea destinderii peretelui abdominal pentru a permite executarea eficientă a respiraţiei abdominale.
Trei paşi simpli pentru un jogging eficient
Dacă simt, după ce m-am vindecat de COVID-19, că obosesc mai uşor, că nu am aceeaşi capacitate
la efort, nu voi rămâne cu senzaţia aceasta pentru totdeauna? Sunt reversibile lucrurile, măcar într-o anumită măsură?
Le îmbunătăţeşti făcând exerciţii de kinetoterapie respiratorie. Scopul este corectarea diverselor mecanisme perturbate ale funcţiei respiratorii. Din această noţiune generală fac parte: relaxarea, posturarea, gimnastica corectoare, reeducarea respiratorie, educarea tusei, educarea vorbitului şi terapia ocupaţională.
Există şi instanţe în care vrem să ne facem bine, însă din neştiinţă ne putem face rău? Mă gândesc, de pildă, că vrem să alergăm, dar pentru că nu ştim să respirăm pe timp ne putem crea unele probleme?
Dacă vrei să alergi, trebuie să faci exerciţii de încălzire, câteva rotaţii de trunchi, cap, gât, flexie a membrelor inferioare şi superioare. Trebuie faci exerciţiile acestea preţ de câteva minute, ca la ora de sport. Totul trebuie să fie proporţional. Cineva care este sedentar, cu mai multe kilograme, nu trebuie să încerce să alerge din prima trei sau cinci kilometri. Aleargă câteva sute de metri, 500-600 de metri, până într-un kilometru, în timpul alergării neapărat inspiră pe nas şi expiră pe gură. Şi, după alergare, trebuie făcute câteva exerciţii post-efort, câteva exerciţii tot de respiraţie, sau un stretching uşor, de câteva minute. În timpul efortului a crescut ritmul cardiac, iar după acest efort trebuie redus, dar nu brusc, proporţional.
Care ar fi efortul minim pe care îl putem face pentru a ne îmbunătăţi starea de sănătate şi respiraţia?
Să adăugăm exerciţiile acestea de respiraţie, să le facem zilnic şi conştient. Zece minute dacă ne răpim din timp este benefic organismului nostru. Nasul este considerat că are o rezistenţă reglabilă în calea coloanei de aer şi asta putem influenţa prin forţa musculaturii respiratorii, care începe cu nasul. Este ABC-ul în respiraţie.
După ce efectuăm aceste exerciţii constatăm, în primul rând, o stare de bine – te simţi mult mai relaxat, îţi creşte aportul de oxigen în corp. Din păcate, la noi nu există termenul de profilaxie – chiar dacă nu ai o durere, să mergi pentru o evaluare. Noi doar tratăm. Ne doare spatele, luăm medicamente, credem că s-a rezolvat problema.
Dar ea revine. În străinătate sunt kinetoterapeuţi în cadrul şcolii şi asta ar trebui să existe şi la noi, pentru că îi şi văd pe cei mici care au probleme de postură. Există acele exerciţii corectoare, prin care se reface postura fiziologică de respiraţie, se câştigă un bun aliniament şi se obţine extinderea peretelui abdominal printr-o respiraţie eficientă abdominală. Cu cât creşte numărul şi complexitatea exerciţiilor, cu atât mai mult au efect.
Ce altceva te-ar mai putea conduce către kinetoterapeut?
Mai ales cei care obosesc repede ar trebui să meargă la medic şi să investigheze. Cei care simt că obosesc, că li se blochează respiraţia. Mai avem pacienţi care vin şi spun: „Simt că nu pot respira“. Sunt diverse teste de antrenament la efort, spirometru şi specialiştii ştiu către ce să îndrepte pacientul. Noi, românii, în general ne autodiagnosticăm, dar cel mai bine e să mergem la medic şi el să pună diagnosticul corect, iar kinetoterapeutul să lucreze pe baza acelui diagnostic.
Cine este Rodica Elena Ţiu
În 2016, a obţinut o diplomă de licenţă în kinetoterapie, la Facultatea de Educaţie Fizică şi Sport din cadrul Universităţii din Craiova. În 2018, a obţinut şi masteratul în Kinetoterapie şi Motricitate Specială.
În perioada 2016-2019 a participat la diverse cursuri de specializare în domeniul kinetoterapiei: utilizare GPS 400 (Global Postural System) – Posturograful, recuperarea coloanei cervicale, recuperare medicală, masaj reflexogen.
A fost voluntar DGASPC şi pentru Asociaţia ACCES. Între 2016 şi 2017, a fost kinetoterapeut voluntar la Spitalul de Urgenţă din Slatina. În prezent, lucrează pentru o clinică privată de terapie. Timp de trei ani a desfăşurat proiecte legate de postura corectă a copiilor în şcolile şi liceele din Slatina.
Vă recomandăm şi:
Se încarcă comentariile...
