Un traseu montan, distrus de motocicliştii enduro în mai puţin de doi ani. „Trec pe lângă noi ca rachetele“

În nici doi ani, unul din cele mai apreciate trasee turistice din munţii Cindrel a fost distrus în proporţie de 90% de motocicliştii pasionaţi de enduro. Salvamontiştii spun că situaţia se repetă în multe alte locuri, dar legislaţia nu permite limitarea accesului pasionaţilor de off-road. Ai căror reprezentanţi spun că lucrurile au o rezolvare simplă: panouri de informare.

Traseul care leagă satul Cisnădioara de Vârful Măgura şi alte puncte de interes din munţii Cindrel este unul din cele mai utilizate de iubitorii de drumeţii din România. În ultimii ani, însă, traseul montan a devenit atractiv şi pentru motociclişti, ale căror treceri repetate au distrus poteca. „Am făcut acel traseu acum doi ani, e adevărat că era iarnă, dar traseul era foarte bun. Acum este degradat în proporţie de 90%, pe multe porţiuni efectiv nu ai pe unde să mergi, trebuie să ocoleşti prin pădure. Din poze nu se vede clar, dar este groaznic. Acest traseu nu cred că mai poate fi folosit pentru urcare, eventual pentru coborâre. Fiecare cu treaba lui, dar oamenii aceştia distrug în urma lor“, spune Larisa, o tânără din Sibiu care a publicat pe pagina ei de Facebook mai multe fotografii cu starea respectivului traseu. Larisa a remarcat că pietrele pe care se aflau marcajele traseului au dispărut, iar şanţurile formate depăşesc jumătate de metri adâncime. Şanţurile lăsate de motociclişti s-au adâncit odată cu venirea ploilor, care au „spălat“ poteca astfel încât mare parte din aceasta seamănă acum cu valea secată a unui pârâu.

Salvamontiştii: „merg pe unde vor, trec pe lângă noi ca rachetele“

Traseele montane sunt administrate de către salvamontişti. Adrian David, şeful Salvamont Sibiu, spune că amploarea distrugerilor provocate de către motocicliştii off-road este mult mai mare, fiind afectate aproape toate traseele din munţii Cindrel şi Lotru, de exemplu. „Am făcut apel la cei care practică enduro să nu mai intre pe trasele turistice, să le evite. Sunt destule drumuri şi locuri prin care pot să umble cu motocicletele, dar se pare că nu îi interesează. Pagubele le produc la nivelul platformei potecii turistice. Se creează nişte şanţuri care, în momentul când plouă, devin torenţi. Practic, nu mai poţi umbla pe acolo şi sunt foarte multe cazuri de acest gen“, spune Adrian David.

Studiu de caz: în locul unei poteci pentru drumeţii au mai rămas doar şanţuri şi pietre FOTO Larisa Rosian

În urmă cu doi ani, la nivelul judeţului Sibiu au fost organizate mai multe întâlniri oficiale pentru a reglementa zonele de acces ale pasionaţilor de motociclism, 4X4 sau ATV-uri. Doar că întâlnirile nu au dus şi la adoptarea vreunor hotărâri. „Nu există nicio reglementare, pe unde au şi pe unde nu au voie, cel puţin în ceea ce priveşte accesul pe traseele turistice omologate. Ne-am trezit cu astfel de motociclişti la cabana Negoiu, la Suru, la Bărcaciu. Sunt peste tot şi merg pe unde vor. Nu putem face decât să ne uităm la ei, degeaba le spunem ceva, căci trec pe lângă noi ca rachetele“, adaugă Adrian David.

Potrivit lui, discuţiile cu ghizii celor care folosesc motocicletele de teren au avut urmări pozitive, dar cei care produc pagubele în munţii sunt motocicliştii care nu fac parte din cluburi sau nu participă la drumeţii organizate de profesionişti.

Soluţia „minune“: panouri de informare

Sibiul este zona din ţară în care, anual, este organizat Red Bull Romaniacs, cea mai mare competiţie dedicată motociliştilor hard-enduro şi una dintre cele mai mari competiţii de acest gen din lume. Pentru a stabili traseele de concurs, organizatorii discută cu autorităţile locale, dar şi cu alte diferite organizaţii care au interes în zonele de munte. Multe din trasee sunt schimbate în fiecare an, pentru a permite naturii să se regenereze, iar dacă în urma concursului apar defecţiuni pe trasee, organizatorii spun că intervin cu lucrări de remediere. Traseele sunt alese pentru a le ocoli pe cele folosite în drumeţii sau pentru a ocoli ariile protejate. „Ghizii ştiu asta, noi, cei de la Romaniacs, ştim, dar sunt turiştii care vin, de exemplu, din alte ţări şi nu văd niciun semn care să le interzică accesul sau care să îi dirijeze pe alte trasee. Şi atunci consideră că au voie. În parcurile naţionale, de exemplu, ar trebui amplasate semne“, afirmă Martin Freinademetz, organizatorul Red Bull Romaniacs.

Organizatorii Romaniacs spun că traseele alese de ei le ocolesc pe cele ale pasionaţilor de drumeţii. Şi că, de apar stricăciuni, ei revin pentru a le remedia FOTO Red Bull Romaniacs

El dă exemplul parcului naţional Yellowstone, din Statele Unite, în care vin anual câteva milioane de pasionaţi de enduro, fie pe două, fie pe patru roţi. „Cea mai bună soluţie este delimitarea clară a unor trasee, pentru mers pe jos, pentru motoare, pentru ATV-uri şi aşa mai departe. Dacă nu ar fi motocicliştii, 80% din poteci ar dispărea. Asta pentru că a dispărut obiceiul transhumanţei, deci turmele de oi nu mai întreţin aceste poteci. Deci sunt şi puncte negative, şi pozitive, iar loc este pentru toată lumea“, adaugă Freinademetz. El consideră că acţiunea de amplasare a panourilor informative care să interzică accesul sau să redirecţioneze către alte trasee trebuie să cadă în sarcina proprietarilor sau administratorilor de terenuri ori păduri.

Astfel de panouri, însă, sunt investiţii pentru care nu s-au găsit fonduri, în anumite locuri. Drept alternativă, s-a folosit vorba bună, arată Tiberiu Brad, şeful Ocolului Silvic Valea Frumoasei, care administrează peste 10.000 de ha de pădure situată în zona munţilor Lotrului. „Nu am pus panouri, deoarece nu am avut finanţare. Vom încerca însă să găsim şi astfel de surse, dar să ştiţi că motocicliştii nu sunt chiar de necontrolat, unii dintre ei sunt oameni cu foarte mult bun simţ. Acolo unde au apărut probleme, acolo unde ne-au fost semnalate, am găsit mecanisme să oprim accesul în zonă temporar sau pe o durată nedeterminată. Ghizii cu care am discutat s-au conformat la centimetru“, declară inginerul silvic Tiberiu Brad.