Tezaurul săsesc din podul bisericii de la Brădeni. Comoara unică în România a fost reabilitată de studenţi nemţi

0
Publicat:
Ultima actualizare:

În podul bisericii fortificate din comuna Brădeni, judeţul Sibiu, se ascunde un adevărat tezaur din păcate mult prea puţin promovat.

Brădeniul este o comună aflată la aproximativ 80 de kilometri de Sibiu, cu foarte mulţi oameni săraci, case vechi şi un primar celebru în toată România după ce, proaspăt ales pe listele PP-DD, a vopsit în mov, culoarea partidului, o parte din casele din localitate. Tot în Brădeni însă, în podul bisericii fortificate din localitate, zace nepromovat un tezaur de o uriaşă valoare, unic în România: 120 de lăzi vechi, săseşti, cele mai vechi datând încă din secolul XV. 

”La Brădeni s-au păstrat circa 120 de lăzi, în două nivele de apărare deasupra bisericii. În lăzi s-au depozitat lucruri de valoare, astfel ca ele să nu fie periclitate. După cum au arătat cercetări dendrologice ele au fost confecţionate între secolul al XV-lea şi secolul al XIX-lea, majoritatea însă în secolele XV-XVII. Sunt confecţionate în general din lemn de fag sau de stejar. Unele din ele au şi o pictură cu redarea unor simboluri în orice caz foarte stilizate. Forma majorităţii lăzilor este una specială, au un capac în formă de acoperiş”, explică prof. dr. Paul Niedermaier, directorul Institutului de Cercetări Socio Umane de la Sibiu. 

Lăzile pictate din “odăile frumoase” şi lăzile nepictate, pentru alimente

Lăzile au ajuns în biserica fortificată pentru că se considera că acolo erau în siguranţă, mai ales în perioadele în care satul a fost atacat, de-a lungul istoriei. ”Pentru a avea lucrurile de valoare în siguranţă erau adăpostite la biserică şi fiecare familie avea cel puţin o ladă plină, bine umplută, în podul bisericii, în care se şi ajungea foarte greu deoarece casa scărilor e foarte strâmtă, chiar numai un om intră. În unele lăzi mai era şi o lădiţă mică înăuntru, cu obiecte de valoare iar lăzile care nu aveau lădiţă separată erau probabil pentru grâu, cele pentru haine aveau şi un sertar pentru obiecte de valoare”, explică Gerhild Rudolf, directorul Centrului de dialog şi cultură Friedrich Teutsch al Bisericii Evanghelice C.A. din România – Casa Teutsch. 

image

Foto

image

O parte din lăzi sunt pictate cu simboluri specifice, altele sunt nepictate. Primele, spun specialiştii, au fost folosite pe post de mobilier în ”odăile frumoase” din vechile case săseşti. ”Faptul că aceste lăzi sunt pictate şi ornamentate foarte frumos indică faptul că ele au avut statut de mobilă şi s-ar putea ca în evul mediu să fi stat şi în casele oamenilor în loc de dulap, că nu prea erau dulapuri atunci. Putem crede că lăzile cele mai vechi proveneau din camera frumoasă din casele din secolul al XVI-lea. În casele saşilor, odaia care e spre stradă e camera frumoasă şi acolo sunt obiectele de valoare – păturile brodate, farfuriile, e mai mult o cameră de protocol care nu se folosea prea mult”, adaugă Gerhild Rudolf. 

În lăzile mai mari, nepictate, erau adăpostite alimentele de bază precum grâul sau făina. Chiar şi flacoane de ţuică se păstrau în lăzile din podul bisericii iar agăţate de grinzi erau bucăţi de slănină, ale căror cârlige se păstrează la Brădeni şi acum. 

”Chiar şi ţuică s-a păstrat în flacoane dar în lăzi iar brădenii mai în vârstă povestesc că după slujba de duminică oamenii urcau în podul bisericii care să-şi ia o porţie de slănină în toată săptămâna, şi astfel lăzileau avut şi un caracter reprezentativ fiindcă vecinii puteau să vadă în ce stare e lada ta. Dacă era acasă în odaia frumoasă era mai ferită de gura satului”, povesteşte Gerhild Rudolf. 

Unice în România, reabilitate de studenţi nemţi

Tezaurul de la Brădeni este unic în România prin faptul că nu mai există niciunde atât de multe astfel de lăzi adunate într-un singur loc. Mai sunt câte 1, 2 sau 3 în mai multe locaţii iar cele mai multe după Brădeni, 10 la număr, sunt expuse la biserica din deal din Sighişoara. De asemenea, astfel de lăzi sunt expuse în muzee din Germania şi Ungaria şi câteva au ajuns în proprietate privată. 

O parte dintre ele au fost reabilitate însă nu de cercetători români, ci de un grup de studenţi germani de la facultatea de patrimoniu cultural din cadrul HAWK Hildesheim. Din 2003 până în 2005 s-a lucrat cu grupuri de studenţi din Hildesheim, iar lucrările de conservare s-au desfăşurat la Sighişoara, lăzile fiind coborâte din podul bisericii cu o macara. După lucrările de reabilitare la podul bisericii, când condiţiile au devenit prielnice şi la Brădeni, lucrările de conservare au continuat la faţa locului, iar până în prezent s-au conservat integral 24 de lăzi, iar toată colecţia a fost complet studiată, inventariată şi documentată. 

Fântâna din biserică, din care beau apă şi acum sătenii din Brădeni

Construcţia bisericii fortificate din Brădeni a început în anul 1300 şi a fost finalizată la mijlocul secolului XIV. La începutul secolului al XVI-lea biserica este întărită cu galerii de luptă ce se ridică atât deasupra corului cât şi deasupra navei. În aceeaşi perioadă se bolteşte corul şi se construiesc scările de acces spre galeriile de luptă de pe latura de nord a navei. La etajul de apărare de deasupra navei au fost montate 3 clopote, clopotul mare fiind datat în secolul XIV. Puternica fortificaţie ce înconjoară biserica a fost construită în plan rectangular, cu ziduri înalte de 5-6 metri şi câte un turn masiv în fiecare colţ. 

Şi pentru că în vremuri de restrişte locuitorii satelor se refugiau din calea atacatorilor în biserici fortificate, luând cu ei bunurile de valoare iar supravieţuirea era posibilă numai cu ajutorul apei, la Brădeni s-a săpat o fântână chiar în interiorul bisericii, ultimul loc de refugiu în caz de pericol. Această fântână este funcţională şi în prezent. „”De aici îşi iau apă oamenii care nu au apă cu seceta, se mai roagă de mine, le dau apă, e foarte bună de băut”, spune Elisabeta Balint, localnica din sat care se ocupă de biserică. 

Iar localnicii spun că în tot Brădeniul nu e apă mai bună decât cea de la fântâna din biserică. „Este o fântână adâncă, noi în zonă avem o apă calcaroasă şi fântâna asta nu are, vara este o apă foarte rece şi foarte bună şi e plăcută de toată lumea. Lumea se aprovizionează de acolo de mult, şi când erau saşii, că aici au fost mulţi saşi, când mergeau la biserică duminică dimineaţa după aia îşi luam damigenile cu apă şi aveau de băut”, povesteşte Cecilia Paripaş, localnică din Brădeni.   

Vă mai recomandăm: 

FOTO O firmă sibiană a făcut senzaţie la salonul de inventică de la Geneva. Povestea meselor tactile şi a panourilor premiate cu medalia de aur

Inginerul sibian Alexandru Dragomir şi echipa sa s-au întors de la Geneva cu o medalie de aur şi au deja discuţii pentru comenzi importante pe piaţa internaţională.

FOTO Petiş, satul de vacanţă din inima României

La 40 de kilometri de Sibiu, orăşenii redescoperă liniştea şi frumuseţea unică a vieţii de la ţară. În ultimii ani, în satul Petiş şi-au cumpărat case de vacanţă sau chiar s-au mutat cu totul oameni care au trăit la asfalt, reînviind micuţa localitate săsească.

Povestea fabuloasă a lui Dinică, poienarul milionar prieten cu Nicu Ceauşescu

O adevărată legendă printre localnicii din Poiana Sibiului, comuna celor mai bogaţi oieri din România, Dinică a avut, pe lângă situaţia materială de invidiat, şi prieteni celebri.

Sibiu



Partenerii noștri

Ultimele știri
Cele mai citite