Experienţele românilor care-şi fac curaj să-şi trateze adicţiile. „Salut, sunt Andrei şi sunt dependent de alcool, droguri şi jocuri de noroc“

Alcoolismul, dependenţa de droguri sau de jocurile de noroc sunt printre cele mai frecvente adicţii pe care le dezvoltă oamenii, iar statistica nu pare să se schimbe în ultimii ani. Unii aleg să lupte pentru viaţa lor, alţii – invers, lasă ca adicţia să le curme viaţa. Ce se întâmplă însă când un singur om ajunge să sufere de toate cele trei dependenţe simultan?

Am reuşit să discutăm cu mai mulţi pacienţi aflaţi la reabilitare la Centrul de tratament din Şura Mică, Sibiu.

„Salut, sunt Cezar şi sunt alcoolic“ se prezintă un bărbat la una dintre şedinţele de terapie de grup care încep zilnic la ora 11.00 şi la care particip şi eu. Cezar este originar din Bucureşti, în vârstă de 40 de ani. Spune că în ultimii opt ani a avut o perioadă de abstinenţă, după ce a fost alcoolic timp de şase luni. Recent, a recidivat după o „situaţie dificilă în familie“ şi este pentru a doua oară când a venit la centrul pentru reabilitarea persoanelor cu diverse adicţii „Nazaret“ din Şura Mică, judeţul Sibiu. 

Sala unde are loc şedinţa de terapie

Mai spune că în toată această perioadă a avut „un ritm nebun – doar muncă şi casă, ca un robot“. Într-o seară şi-a zis să bea o bere, dar au urmat alte zile în care şi-a luat două, apoi trei, apoi cinci beri. Era perioada când încă urma un tratament medicamentos, dar la care a renunţat brusc: „Am zis să beau o bere că nu se va întâmpla nimic, dar anul trecut a început coşmarul: la un moment dat am început să beau berea cu medicamentele rămase şi nu reuşeam să-mi dau seama că trebuie să mă opresc“. A ajuns la psihiatrie pentru trei săptămâni şi se tot întreba de ce nu poate ajunge la o lună de abstinenţă. „Am ajuns aici şi am stat o lună, dar nu m-am ocupat cu ce trebuia, nu am citit, nu urmam sfaturile de la terapii şi după o lună am plecat. Am lucrat în continuu următoarea lună, am luat un avans şi atât îmi era de ajuns...“, îşi aminteşte Cezar. El spune că a încercat să bea controlat, dar recunoaşte că „nu se poate aşa ceva“.

Trei în unu: alcool, droguri şi jocuri de noroc

Un caz cutremurător îl aflu de la un bărbat din Galaţi, care a venit la centru cu doua săptămâni în urmă. Acesta şi-a câştigat aproape toată viaţa banii din afaceri, în special din comerţ, iar în ultimii 25 de ani a muncit peste hotare. Viaţă sa e demnă de un scenariu de film. Andrei (nume schimbat) insistă să rămână anonim pentru că, spune el, după ce va ieşi cu bine de la centru, vrea să revină la afaceri şi nu vrea ca trecutul să-i fie o piedică. Acesta este dependent atât de jocuri de noroc, cât şi de alcool şi de droguri. Este o persoană veselă şi nu se supără când alţi colegi de-ai lui glumesc când îmi spun că „la el e trei în unu“, atunci când se referă la tipurile de dependenţă pe care le au. „Am încercat să mă las de multe ori, dar nu pot. Am găsit acest centru pe internet şi am venit de bună voie. Dependenţa de alcool şi jocuri de noroc o am de 15 ani. Nu credeam că sunt dependent. În ultimii doi ani s-a adăugat şi dependenţa de droguri – de fapt, pentru asta am şi venit aici mai mult“, îmi spune bărbatul. Acesta precizează că de băutură şi de jocuri de noroc se putea lăsa periodic, ceea ce-l făcea să creadă că nu e dependent de aceste vicii, iar aceste perioade de luciditate l-au ajutat să-şi revină după ce pierduse tot. „Prin 2008 am pierdut şi apartament, şi mobilă, tot, la jocurile de noroc. Când m-am oprit, am început să muncesc, o luam de la zero, până îmi făceam de casă, de masă“. Andrei se află la centru de două săptămâni, iar în afara terapiilor şi discuţiilor cu psihologii îi place să-şi petreacă timpul la bucătărie. Chiar dacă spune că se simte mai bine aici, încă e conştient că a trecut puţin timp ca să-şi scoată viciile din minte. „Vreau să trec prin mai multe terapii, iar după ce voi ieşi de aici o să caut o altă dependenţă -de muncă, de afaceri, de citit, oricare dintre ele“.

Cel mai vechi centru din ţară

Aşezământul „Nazaret“ din comuna Şura Mică este cel mai vechi centru de recuperare pentru bărbaţi dependenţi de alcool, droguri sau jocuri de noroc din ţară, găzduind în peste 20 de ani aproximativ 2.000 de persoane. Acesta a fost înfiinţat de Asociaţia Crucea Albastră din România în anul 1993, când biserica evanghelică a pus la dispoziţie clădirea fostei Casei Parohiale din localitate care a rămas practic abandonată după exodul masiv al populaţiei germane din zonă. Inaugurarea oficială a centrului a avut loc în iulie 1996, iar până în prezent capacitatea centrului a crescut de la 12 locuri la 25. Directorul Centrului, medicul şi psihoterapeutul Holger Lux, spune că după reînfiinţarea asociaţiei, la începutul anilor ’90, aceasta a avut un caracter ecumenic, ceea ce înseamnă că nu ţine de o singură confesiune: la ora actuala, preşedinte este un preot ortodox, Constantin Necula, iar vicepreşedinte –  un preot evanghelic luteran.

Holger Lux este medic şi psihoterapeut şi lucrează de peste 20 de ani la Aşezământul „Nazaret“ şi a fost ales în comitetul internaţional al Asociaţiei Crucea Albastră. „Facem parte totuşi dintr-o familie mai mare, ceea ce contează. Chiar şi casa în care ne aflăm n-am fi reuşit s-o ridicăm dacă n-am fi avut şi sprijinul internaţional“.

„Toate pot fi chiar fatale“

Terapia de grup are loc în fiecare zi, de la ora 11.00, când sună clopoţelul. Toţi bărbaţii centrului se adună în sală şi se aşează pe scaune, în cerc. În mijlocul lor este o masă pe care stă Biblia, iar pe pereţi e atârnată aşa-numita „Schema lui Konrad“ prin care se explică modul în care o persoană ajunge să devină dependentă de alcool.

Holger Lux, directorul Centrului Nazaret ne prezintă schima lui Konrad

În ziua când am asistat la terapia de grup, Holger Lux vrea să afle părerea celor prezenţi despre gravitatea diferitelor tipuri de dependenţe. „Eu n-aş putea să spun care e mai gravă, pentru că toate pot fi chiar fatale. Chiar şi dependenţa de jocuri de noroc“, spune Holger Lux. Cei prezenţi îi dau dreptate: „Da, la unii a fost fatală“, „Păi, au ajuns să piardă tot, se sinucid, de disperare... Sau te bat alţii“; „Toate sunt la fel“. „O diferenţă este că dependenţa de droguri se instalează mai rapid“, adaugă medicul.

Au urmat discuţii despre regrete, despre repararea sau asumarea relaţiilor, despre singurătate etc. „Îmi amintesc despre o carte despre cinci lucruri pe care oamenii le regretă în faţa morţii. Un lucru pe care mulţi îl regretau e că şi-au trăit viaţa prea mult după ideile altora. Nu şi-au permis să-şi trăiască viaţa după propriile nevoi, dorinţe. Un alt regret, mai ales la bărbaţi, a fost că nu au petrecut prea mult timp cu familia – au umblat prea mult după bani, carieră, iar spre sfârşitul vieţii şi-au dat seama că au pierdut. Mulţi au regretat că de-a lungul vieţii au neglijat adevăratele prietenii“, povesteşte medicul. În pauză cei prezenţi se retrag în cameră, afară la aer sau la o ţigară. Reuşesc să discut cu unii dintre beneficiarii centrului.

„În loc să-ţi duci iubita la mare sau la munte, intri în cazino“

Ştefan (nume schimbat) este din Bucureşti şi are 28 de ani. A lucrat ca agent de vânzări, iar de câţiva ani câştigă bani în calitate de şofer de taxi. Peste o săptămână va împlini o lună de când se află la „Nazaret“, la recomandarea familiei, după ce a intrat în patima jocurilor de noroc. „Dependenţa de jocurile de noroc te fac să ajungi să ai datorii foarte mari, să îţi pierzi prieteni, familia, să te cerţi cu foarte multă lume şi... trebuie să te scoată cineva. E greu să ieşi din acest mediu dacă nu ai pe cineva să te scoată, la modul să-ţi achite datoriile şi să pleci undeva să te linişteşti. În cazul meu a fost familia, care mi-a plătit absolut toate datoriile şi mi-au recomandat să vin aici, la Şura Mică“, spune tânărul. Acesta a început să joace de pe la vârsta de 22 de ani, iar timp de patru ani credea că poate să se oprească atunci când va dori. Nu a fost să fie: „Pe plan sentimental, în loc să-ţi scoţi iubita la mare, la munte, te duci în cazino şi cheltui toţi banii, nici nu mai ţii cont că ai de plătit facturi. Intri cu speranţa că vei face mult mai mult“. ; 

A venit ca dependent, iar acum este ergoterapeut la „Nazaret“

Cătălin Lupu

Cătălin Lupu, 62 de ani, este din Sibiu şi e unul dintre cei mai cunoscuţi beneficiari ai centrului, care a reuşit să scape de alcoolism cu 15 ani în urmă, iar astăzi este ergoterapeut şi îi ajută pe alţii să renunţe la băutură: „Povestea a început prin 2000, când eram deja bine înfipt în problema dependenţei. Prin 2002 soţia a căutat sprijin, a găsit Crucea Albastră. Am fost şi la un centru ambulatoriu unde se făcea terapie – acolo practic s-a lucrat mult pe motivarea mea de a face ceva. După un număr de şedinţe terapeutul de la jumătatea şedinţei s-a ridicat brusc în picioare şi a spus că nu mai are ce face cu mine şi că îmi dă două variante: psihiatria sau Şura Mică“. Peste două săptămâni, pe 2 aprilie 2003, a acceptat să vină aici deşi credea că „nu e atât de gravă problema“. Spune că astăzi lucrurile le vede din cu totul altă perspectivă. „Singurul lucru care s-a schimbat sunt eu. Nu mai pot da vina pe faptul că nu ştiu cum am ajuns acasă sau ce-am făcut ieri“, îmi povesteşte Cătălin Lupu, care se pregăteşte să plece în curând în SUA, acolo unde se află fiica lui, ca să stea cu nepoata.

Holger Lux ne spune că Aşezământul „Nazaret“ activează după aşa-numitul model de comunitate terapeutică, mai puţin cunoscut în România. „În esenţă, e un program de psihoterapie şi mai ales terapie de grup. În multe ţări există programe de recuperare şi cam peste tot metoda principală este terapia de grup, pentru că acolo un om care vine îşi dă seama că nu e singurul care suferă de o problemă, iar de multe ori se consideră ratat şi atunci e important să vadă şi exemplele altora, care deja sunt în stare avansată de reabilitare şi vede exemple vii că e posibil să te laşi de astfel de dependenţe“, explică medicul. Pe lângă terapia de grup, se practică şi consilierea psihologică individuală, iar când e cazul - şi consiliere de familie.

„Un rol important îl are şi terapia ocupaţională sau ergoterapia care în esenţă înseamnă o terapie prin muncă: în ergoterapie munca este pretext pentru terapie, era vorba unui ergoterapeut francez care ne-a vizitat. Nu e vorba de muncă de dragul muncii, dar sunt anumite activităţi practice, apoi discutate în grup şi omul iarăşi are şansa să descopere nişte calităţi despre care poate nu ştia. Şi chiar pentru recuperarea stimei de sine este important, ca omul să aibă un rezultat de la anumite activităţi: a făcut un puzzle, a meşterit ceva sau este bun la grădinărit, în bucătărie“, adaugă Lux.

Terapia versus tratamentul la psihiatrie

Specialiştii care încearcă să-i determine pe cei dominaţi de vicii să se lepede de ele spun că numărul românilor care sunt dependenţi de jocuri de noroc este în creştere. În creştere este şi numărul persoanelor tinere care se lasă dominate de alcool şi de droguri. Pe termen lung, Holger Lux crede că rata reabilitării cu succes este de aproape 50%. „Sunt studii care arată că reuşita în cazul celor care fac tratament doar la spitale e de doar 5%. E clar că numai la psihiatrie e prea puţin, e un fel de prim ajutor. Acolo te scoate dacă eşti în criză, în sevraj, dar de fapt nu rezolvi dependenţa“, explică medicul. În general, la centrul „Nazaret“ cei mai mulţi sunt alcoolici, aproape 60%, după care urmează cei care vor să nu mai folosească drogurile (30%) şi restul sunt cei care îşi petrec timpul în sălile cu jocuri de noroc.

90 de lei ziua de tratament

Cei care vin să se trateze de alcoolism, de dependenţa de droguri sau jocuri de noroc la Centrul din Şura Mică trebuie să plătească o taxă fixă de 90 de lei pe zi, care include cazarea, hrana, terapiile. Potrivit lui Holger Lux, directorul centrului, costurile reale ar fi de aproape 3.000 de lei per pacient pe o zi, iar statul, prin Ministerul Muncii, oferă anual 250 de lei per pacient pe lună. „Un ajutor destul de modest, cam 10% din bugetul nostru. Dar în fiecare an această subvenţie trebuie cerută din nou. Totuşi, este un mic sprijin şi implicit o recunoaştere din partea statului. Bineînţeles că suntem şi acreditaţi ca aşa-zişi furnizori de servicii sociale“, mai spune directorul centrului.