Centru pentru copiii cu boli incurabile, taxat cu 12.000 de euro pentru reacreditare. „Nimeni nu donează bani pentru stat“

Finanţat prin intermediul unui ONG, singurul centru din judeţul Sibiu pentru copiii care se sting din viaţă în urma unor boli incurabile a ajuns în impas. Conducerea căminului-spital a fost înştiinţată că reacreditarea costă aproximativ 12.000 de euro, de 12 ori mai mult decât costa acum cinci ani. „Cei care donează o fac pentru copiii bolnavi, nu pentru a alimenta bugetul statului“, arată reprezentanţii centrului.

Căminul-spital „Dr. Carl Wolff“ din Sibiu funcţionează din banii strânşi prin intermediul Asociaţiei cu acelaşi nume, ai cărei membri fondatori sunt reprezentanţii Bisericii Evanghelice C.A. din România. În urmă cu cinci ani, în cadrul acestei instituţii a fost creat şi un centru în care sunt îngrijite 24 de ore din 24 persoanele care suferă de boli incurabile. Din cele 24 de paturi, zece sunt alocate într-o zonă separată copiilor cu „speranţa de viaţă limitată“, fiind singurul centru de acest fel din judeţul Sibiu.

De 12 ori mai mult

Funcţionarea centrului de la Sibiu are nevoie de minim 200.000 de euro anual. O parte din aceşti bani provin de la Casa de asigurări de sănătate (pentru copiii asiguraţi), restul sumelor necesare fiind colectate de la sponsori, majoritatea din Germania. Pentru ca şi Casa de asigurări să deconteze o parte din cheltuieli, Centrul trebuie acreditat, conform legii, de către Autoritatea Naţională de Management al Calităţii în Sănătate (ANMCS).

Acum cinci ani, când centrul de la Sibiu a fost înfiinţat, taxa de acreditare a fost de aproximativ 1.000 de euro. După cinci ani, această acreditare trebuie înnoită, dar demersurile conducerii căminului-spital de la Sibiu s-au oprit în momentul în care Autoritatea a emis factura pentru reacreditare: 54.882,50 de lei. „Ar fi dificil să strângem o asemenea sumă. Oamenii sunt dispuşi să doneze pentru copiii dintr-un astfel de hospice, dar nu sunt dispuşi ca din donaţiile lor să susţină o structură a statului. Pentru noi sunt luni în care nu ştim exact cum vom plăti salariile, dar ne dorim să mergem mai departe. Dar sumele astea depăşesc cu mult aşteptările unui ONG“, arată Ortrun Rhein, directoarea centrului de la Sibiu. Până acum, ea nu a primit o explicaţie din care să reiasă de ce costurile reacreditării sunt atât de mari.

Fetiţa care nu a zâmbit niciodată

În centrul de la Sibiu, în acest moment sunt îngrijiţi copii cu vârste între unul şi 17 ani. Copii despre care medicii spun că au „speranţa de viaţă limitată“. „Avem o fetiţă care nu a zâmbit niciodată în viaţa ei. Are doi ani, nu am văzut-o să schiţeze un zâmbet. Altă fetiţă a ajuns în centru respirând de patru ori pe minut. Nu am crezut că va supravieţui foarte mult. Acum respiră de şapte ori pe minut. Sigur, poate părea o luptă pierdută, dar pentru noi e foarte important. Iar pentru copii, faptul că cineva se ocupă de ei, îi ţine în braţe, îi îngrijeşte, îi pasă de nevoile sale – înseamnă luni în plus dintr-o viaţă şi aşa foarte scurtă. Nu putem să le redăm sănătatea, nu facem minuni. Dar măcar să nu plece în chinuri, uitându-se la un tavan alb de spital”, descrie Rhein Ortrun.

În centrul de la Sibiu primesc îngrijire permanentă copiii şi adulţii a căror speranţă de viaţă este limitată FOTO carlwolff.ro

Ea spune că în urma demersurilor făcute pe lângă Autoritatea din subordinea Ministerul Sănătăţii, au obţinut o păsuire pentru reacreditare până în luna martie a anului viitor. Între timp, reprezentanţii aceleiaşi autorităţii au anunţat că încearcă identificarea unor soluţii. „Am primit un răspuns solicitărilor noastre că se caută soluţii. În cursul acestei săptămâni vom afla dacă există sau nu soluţii astfel încât costurile reacreditării să mai scadă. Noi nu avem de gând să închidem centrul, dar poate va trebui să amânăm procedura de acreditare. Ceea ce ne-ar pune iarăşi într-o situaţie dificilă, deoarece nu am mai putea încheia contract cu Casa de asigurări de sănătate. Pornesc pe ideea că vom găsi, totuşi, o cale de mijloc, deoarece copiii şi adulţii au nevoie de un astfel de hospice“, mai arată managerul căminului – spital.

Fără răspuns

„Adevărul“ a solicitat un răspuns din partea reprezentanţilor ANMCS pe tema costurilor reacreditării centrului de la Sibiu, precum şi a eventualelor variante de scădere a facturii emise pentru aceste servicii. Până la redactarea acestui articol, solicitarea scrisă nu a primit un răspuns.

De la finele lunii octombrie aşteaptă un răspuns pe această temă şi deputatul minorităţii germane din România, Ovidiu Ganţ, care a depus o interpelare adresată premierului Mihai Tudose. „Aceşti oameni minunaţi care preiau o sarcină a statului se străduiesc şi obţin diverse donaţii pentru îmbunătăţirea activităţii, asigurând standarde la nivelul UE. Suma solicitată de ANMCS este aberantă, nejustificată şi imposibil de plătit pentru un ONG non-profit. De aceea, vă întreb, stimate domnule prim-ministru, dacă în astfel de cazuri nu poate fi stabilit un tarif preferenţial (circa 10%), dată fiind importanţa socială a serviciului şi lipsa profitului“, scrie în interpelarea lui Ovidiu Ganţ.