Muzicienii fabuloşi din satele de şvabi. „Dacă nu descoperea fanfara, probabil şi acum culegea lebeniţă pe câmp“

Mircea CâcU (foto dreapta) este dirijor de 40 de ani şi din 1999 a început munca cu fanfara din Beltiug -foto: CJCPCT

Festivalul Internaţional de Fanfare, care se desfăşoară în oraşul Satu Mare, reuneşte şase fanfare şi zeci de fanfarişti, publicul fiind unul care a încântat organizatorii, atât prin număr cât şi prin calitate.

Străzile din municipiul Satu Mare au răsunat în acorduri a zeci de instrumente muzicale cu ocazia „Festivalului Internaţional de Fanfare”, care a început sâmbătă după masa în centrul oraşului. Fanfarişti din mai multe judeţe şi-au dat întâlnire pe platoul din faţa Muzeului Judeţean, ca mai apoi să ia la pas şi pe ritmurile pieselor consacrate din diferite genuri muzicale, tot oraşul pentru a ajunge în Piaţa 25 Octombrie, unde şi-au prezentat talentul de a cânta ca un grup organizat. 

„Festivalul Internaţional de Fanfare” a reunit şase fanfare româneşti, caracterul internaţional fiind dat de o fanfară românească din Serbia, din zona Timocului. 

„Anul acesta are loc cea de-a doua ediţie a acestui festival de fanfare. Avem invitate fanfare din România şi una din Serbia, dar tot o fanfară românească, a comunităţii de 2000 de români din zona Timocului. Este un eveniment gândit pe două zile, în fiecare zi câte trei fanfare prezentându-şi repertoriul în faţa publicului. Până acum doi ani organizam în fiecare vară o săptămână de reprezentaţii ale fanfarei în Parcul Central şi văzând că avem un public atât de numeros am zis că ar fi bine să extindem evenimentul, să îl facem mai de amploare şi să avem un spaţiu care să permită prezenţa unui număr mai mare de spectatori”, afirmă Robert Laszlo, directorul Centrului Judeţean pentru Conservarea şi Promovarea Culturii Tradiţionale. 

Din cele şase fanfare prezente la eveniment, două sunt din judeţul Satu Mare, fiind vorba de fanfara din Foieni şi fanfarele reunite din Beltiug, Petreşti şi Palatul Copiilor. Ambele îl au dirijor pe Mircea Câcu, singurul dirijor de fanfare din judeţ.

„Această formă de manifestare culturală are încă rădăcini foarte puternice în satele cu populaţie svăbească, ceea ce face ca fanfarele să mai fie prezente în judeţ, acest lucru fiind posibil şi datoritp domnului dirijor Mircea Câcu, care se ocupă de ele”, mai afirmă directorul Robert Laszlo. 

Pe sub bagheta dirijorului Mircea Câcu au trecut în decursul anilor câteva sute de copii, acesta conducând fanfare în mai toate satele din judeţ cu populaţie svăbească, dar nu numai. 

„Mă ocup de fanfare de 40 de ani şi mi-au trecut prin mână sute de copii. Dacă mă duc în Beltiug, unde am început cu fanfarele în 1999, poate tot la a treia casă locuieşte câte un elev sau fost elev. Eu mereu când mă întreabă lumea ce înseamnă munca cu o fanfară fac o corelaţie cu minerii, minerii coboară în mină, aduc minereul în stare brută, nu e lucios, nu e frumos, ăla până îl prelucrezi, până îl aduci într-o stare de strălucire, durează mult, mult timp. Aici copiii nu vin cu cunoştinţe muzicale, le primesc pe parcurs, şi uite, reuşesc să încânte publicul peste câţiva ani, cum o fac şi în aceste după amiezi.  

Fanfara, prin componenţa atâtor instrumente, poate să abordeze şi muzica modernă, pe care ei o ascultă la radio şi îmi mai spun: Domn profesor, da nu cântăm şi ceva de la ABBA, de la Bony M. Şi eu fac rost de partituri şi apoi ne punem să cântăm”, afirmă dirijorul Mircea Câcu. 

Pe lângă forma de exprimare culturală, pentru unii dintre copiii care au făcut în decursul timpului parte din fanfarele din judeţ, muzica a devenit meserie şi salvare de la munca câmpului. Este şi cazul unui trombonist al Filarmonicii Dinu Lipatti. 

„ Este un foarte bun trombonist, nu la figurat ci la propriu, este un bun talent, care s-a evidenţiat prin muzică şi a făcut din acest lucru o carieră”, mai afirmă dirijorul.

„Ştiu şi eu cazul acestui trombonist care acum este angajatul filarmonicii, am discutat cu el şi mi-a zis că dacă nu descoperea fanfara şi prin ea muzica, cel mai probabil şi acum ar fi cules lebeniţă pe câmp la Pişcolt, că alte şanse de afirmare şi de a pleca de la ţară nu ar fi avut”, afirmă şi Robert Lszlo.