Ciupercile otrăvitoare, marele pericol al toamnei: „Poţi să fii chiar micolog sau botanist şi să nu-ţi dai seama ce cumperi“

Pădurile României se umplu toamna de culegători de ciuperci. Cazurile de toxiinfecţie alimentară cresc proporţional întrucât mulţi oameninu fac diferenţa între ciupercile comestibile şi cele otrăvitoare.

În România activitatea de recoltare şi valorificarea a speciilor de plante sălbatice este reglementat prin ordinul 410 din 2008 şi nu este una simplistă. Conform acestuia şi a legii de protecţia mediului, ciupercile nu pot fi culese decât de către persoane fizice sau juridice care sunt autorizate de către Agenţia de Protecţia Mediului.

Pentru ca această autorizaţie să fie primită este nevoie ca înainte să se efectueze o serie de studii de evaluare a speciilor existente în zona de recoltare pentru a se vedea potenţialul de producţie pentru fiecare soi de ciupercă în parte. În Satu Mare aceste studii se fac de către Institutul de Cercetări în Biologie din Cluj. Aceaste proceduri sunt cele care atestă cunoştinţele persoanelor fizice sau juridice.

“Persoanele care cer autoizaţii pentru recoltarea ciupercilor din pădurile Sătmarului sunt obligaţi prin ordinul 410/2008 să urmeze un curs de iniţiere . Aceste cursuri sunt făcute în cadrul firmei în care oamenii îşi desfăşoară activitatea fiind verificaţi de specialişti care se ocupă cu speciile comestibile de ciuperci. Pe lângă toate acestea persoana care se află în punctul de achiziţie trebuie să aibă experienţa necesară pentru a verifica ceea ce se predă şi eventual dacă apare un exemplar necomestibil să îl îndepărteze. De obicei firmele autorizate recoltează hribe şi glăbiori, specii care se confundă mai greu cu alte specii care sunt otrăvitoare“, a explică Ioan Man, reprezentant  al Agenţiei pentru Protecţia Mediului Satu Mare. 

Teoretic, lucrurile se prezintă foarte bine, însă în practică există foarte multe persoane care găsesc în culegerea şi vânzarea ciupercilor din pădure un mod rapid de a face bani. Din păcate aceste persoane de cele mai multe ori nu au trecut pe la Agenţia de Protecţie a Mediului pentru a cere autorizaţii. Aceşti comercianţi ambulanţi pot fi găsiţi de cele mai multe ori în pieţe, la colţ de stradă sau la trecerile de cale ferată.

“Sigur că ceea ce se întâmplă în realitate este cu mult diferit faţă de ceea ce ar trebui să fie. Sunt foarte multe persoane care comercializează ilegal ciuperci. Existând deja zone tradiţionele în judeţ unde aceşti comercianţi ambulanţi stau pe marginea drumului. Cel care cumpără nu are nici o garanţie că sunt comestibile sau dacă printre ele s-a strecurat şi un exemplar dintr-o specie otrăvitoare. Ei cred că le cunosc, însă nu ştiu cum arată aceste ciuperci în diferite stadii ale evoluţiei“, spune Ioan Man. 

Pericolul ciupercilor vândute la colţ de drum

Din păcate, chiar dacă sunt daţi afară din pieţe, dar nu li se confiscă marfa aceştia stau pe străzile din apropiere şi îşi vând marfa. 

“Noi nu putem face nimic pentru a-i opri pe comercianţi. Ceea ce putem face este să le spunem oamenilor că dacă vor consuma ciuperci cumpărate de altundeva decât de la comercianţi autorizaţi o facem pe propria răspundere. Dacă e să ne gândim că a greşi e omeneşte nici atunci nu putem fi siguri că ciupercile consumate sunt cele mai sigure. Oamenii cred că pot face diferenţa între cele comestibile şi cele necomestibile însă de multe ori ceea ce seamănă parcă nu răsare“, declară Ildiko Pallai, reprezentantul Direcţiei de Sănătate Publică Satu Mare.  

Consumând ciuperici cumpărate de la persoane neautorizate îţi asumi un risc enorm. Efectele ciupercilor otrăvitoare asupra corpului unam pot duce chiar la decesul persoanei. “Dacă ne referim la anumite specii de ciuperci, unele pot fi chiar fatale pentru cel care o consumă. Chiar dacă o ciupercă scapă printre cele comestibile persoana care o consumă poate rămâne cu urmări pe toată viaţa. Cel mai bun exemplu, dar şi cel mai periculos este consumarea ciupericii "amanita faloidă", numit şi buretele viperei care este cea mai otrăvitoare ciupercă dintre speciile existente în flora României şi care poate fi confundată cu cele comestibile“, explică reprezentantul Agenţiei pentru Protecţia Mediului Satu Mare. 

Specialistul mai spune despre buretele viperei că toxinele acesteia nu se distrug nici în timpul preparării deoare sunt termorezistente şi mai mult simtomele nu apar în primele 24 sau 48 de ore. În momentul în care simtomele apar la nivel de sistem nervos, fixat, rinichi deja omul este puternic afectat. Dacă persoana este norocoasă şi scapă cu viaţă, organele afectate nu vor mai fi niciodată perfect funcţionale.

"Culegătorii de duminică"

Printre sătmăreni, dar cu siguranţă că şi în alte părţi ale ţării există persoane aşa numiţii “culegători de duminică“ ce merg în păduri pentru a-şi procupa ciupercile pentru consum propriu. De asemena şi aceste fapte sunt acatalogat de către specialişti ca fiind iresponsabile.

“Nu după mult timp de la ieşirea ciupercilor din pământ acestea sunt foarte asemănătoare între ele, aici mă refer la cele comestibile şi cele otrăvitoare. Poţi să fi chiar micolog sau botanist şi să nu îţi dai seama. Cred că este cel mai mare risc la care se supun aceste persoane“, spune specialistul Ioan Man.

Pentru ca efectele consumării de ciuperci necomestibile să fie diminuate şi pentru ca persoanele fără autorizaţie să fie oprite din activitate cadrul legislativ prevede amenzi severe atât pentru persoanele fizice cât şi pentru persoanele juridice.

“Persoanele fizice care desfăşoară astfel de activităţi fără să deţină autorizaţii sunt supuse potrivit legii unor contravenţii cuprinse între 5.000 şi 10.000 de lei şi între 30.000 şi 60.000 lei persoanele fizice“, a declarat specialistul Ioan Man.

Cele mai cunoscute ciuperci comestiblie de pădure sunt hribul, hribul murg şi bureţii galbeni. Hribul, cunoscut şi sub numele de mânătarcă are pălăria netedă cu diametrul cuprins între 5 şi 25 de centimetri. Culorile pălăriei sunt de la maro deschis până la castaniu. Lamelele de sub pălărie sunt albicioase când ciuperca este tânără, însă mai târziu capătă o culoare verde-gălbui. Tulpina are forma unei măciuci şi este acoperită cu reticulaţii subţiri şi albe. Hribul poate fi găsit între lunile septembrie şi noiembrie în pădurile de conifere, sub molizi şi, ca regulă, înainte de primul îngheţ.

Hribul murg are pălăria de culoare castanie şi dimensiuni cuprinse între 5 şi 10 centimetri. La început, lamelele sunt de un alb deschis, însă devin gălbui sau verzui pe măsură ce exemplarele îmbătrânesc. Când este lovit, capătă o culoare albastră verzuie. Ciuperca are gust plăcut, uşor acru. Pentru începători este dificil să facă deosebirea între hribi şi hribii murgi. Foarte important de ştiut este faptul că hribii murgi nu se mănâncă în stare crudă întrucât sunt otrăvitori şi produc diaree, greaţă şi vomă.

Bureţii-galbeni numite în popor şi gălbiori sunt de culoare galbenă, asemenea gălbenuşului, sau galben deschis. Pălăria lor poate ajunge la diametrul de 10-15 cm. La început, pălăria are formă de cupolă şi margine neregulată. Pe măsură ce ciuperca îmbătrâneşte, se aplatizează şi se adânceşte la mijloc. Lamelele au, de asemenea, culoare galbenă ca de gălbenuş şi acoperă tulpina aproape în întregime. Are un miros plăcut, fructat, ce aminteşte de mirosul caiselor.

Foarte important de ştiut este că buretele-galben are şi un confrate periculos, buretele-galben fals. Acesta este puţin otrăvitor, iar ingestia lui poate duce la tulburări gastrointestinale. Pălăria sa este înşelător de asemănătoare cu a buretelui-galben. Totuşi, la o cercetare mai atentă se observă diferenţele: lamelele se termină la tulpină şi, de obicei, sunt mai închise la culoare decât pălăria. Pălăria este semnificativ mai subţire. Tulpina este subţire şi scobită.