Satul-fantomă din Banat unde ultimul locuitor a murit în urmă cu 20 de ani. Mai mulţi etnici germani se interesează acum să-şi construiască acolo case de vacanţă

FOTO arhiva

Lindenfeld, satul-fantomă celebru din Caraş-Severin, ar putea fi readus la viaţă, susţine primarul comunei Buchini, de care aparţine fosta aşezare.

Primarul Gheorghe Coila spune că în ultimii ani mai mulţi urmaşi ai foştilor locuitori, stabilţi astăzi în Germania, s-au arătat interesaţi sa-şi recupereze proprietăţile şi să-şi ridice acolo case de vacanţă.

“Ar putea să devină un sat de vacanţă, dacă oamenii revin şi îşi ridică case acolo. Au fost la noi trei, patru urmaşi ai foştilor proprietari care s-au interesat şi au spus că vor să facă ceva acolo. Sunt doi fraţi care au şi ridicat parterul unei locuinţe”, povesteşte edilul.

Primarul spune că a început deja demersurile pentru a reface drumul care leagă localitatea de restul comunei. “Cel mai important lucru e să refacem drumul pietruit, că de asfalt, momentan, nu se pune problema. Avem deja un proiect depus la Compania Naţională de Investiţii şi aşteptăm răspunsul. Suma nu e aşa de mare, având în vedere că este vorba de un drum pietruit, vreo 100.000 de euro”, susţine primarul cărăşean.

Acesta spune că o situaţie, pentru care nu are încă o rezolvare, care ar revitaliza zona este introducerea curentului electric în Lindenfeld. “Ei nu au avut niciodată curent acolo. Aveau un generator electric, dar reţea nu a existat. Căutăm soluţii, să vedem cum reuşim să facem rost de bani pentru că asta e o lucrare cu costuri mai mari”, afirmă Gheorghe Coila.

Satul în care au mai rămas doar casele

Satul Lindenfeld a devenit cunoscut după revoluţie, datorită faptului că a rămas fără niciun locuitori deşi foarte multe case erau încă întregi şi locuibile. Aflat la o altitudine de 760 m în Masivul Semenic, Lindenfeld a avut la început 37 de case, fiind situat la mare distanţă de alte localităţi, cu dificile căi de acces şi cu cea mai apropiată gară la aproximativ 20 km de sat. Totuşi, locul fiind unul bogat în surse de apă, a fost ales de primii colonişti germani.

Istoricul reşiţean Mircea Rusnac a studiat istoria satului şi a reuşit să adune o importantă bază de date, chiar şi de la foştii localnici.

“Primul transport de colonişti din Boemia, cuprinzând 56 de familii germane, a ajuns la Viena în toamna anului 1827, pornind cu vaporul către Banat, pe Dunăre până în apropiere de Biserica Albă. De acolo au fost duşi cu căruţe trase de cai şi de boi prin munţi până pe valea Timişului, unde au iernat în satul românesc Slatina Timiş. La începutul lui 1828, un al doilea transport, mult mai mare (506 familii), a plecat din regiunea Klattau. O parte a acestora au înfiinţat satul Sadova Veche de pe valea Timişului, însă cei mai mulţi au urcat către Semenic, unde au întemeiat în cursul aceluiaşi an alte patru colonii: Brebu Nou (126 de familii), Wolfswiese (99 de familii), Gărâna (98 de familii) şi Lindenfeld (36 de familii). Dar din cauza condiţiilor grele întâlnite, ei au hotărât să părăsească aceste sate în 1832, majoritatea plecând în zonele de şes din Banatul Cameral. Condiţiile au fost la fel de rele şi acolo, astfel că unii s-au întors în zona militară, repopulând satele Gărâna (53 de familii), Brebu Nou (46 de familii) şi Lindenfeld (18 familii)”, arată istoricul reşiţean, care mai spune că majoritatea acestor 34 de familii proveneau din Boemia, de unde şi denumirea de pemi.

Din statisticile oficiale rezultă că în 1933, Lindenfield avea 48 de locuitori. Numărul lor a crescut în anul 1920 ajungând la 302, apoi a început depopularea, în 1975 având 178 de locuitori.

“După aceea satul s-a depopulat complet, astăzi el nemaiavând niciun locuitor. Momentul maxim al populării sale a fost, după cum se poate vedea, anul 1920, cu 302 locuitori, toţi de naţionalitate germană. Fiind o comunitate extrem de izolată, populaţia din Lindenfeld a avut multă vreme numai legături sporadice cu alte localităţi, la început doar cu cele ale pemilor germani. Căsătorii mixte cu alte naţionalităţi nu s-au produs în tot timpul existenţei localităţii. În permanenţă, tendinţa de părăsire a satului a fost mult mai accentuată decât sosirea (în special prin căsătorie) a altor locuitori acolo. Depopularea s-a intensificat după cel de-al doilea război mondial. Tendinţa permanent descrescătoare a populaţiei poate fi observată cel mai bine din câteva statistici întocmite de Horst Dieter Schmidt pentru diferite intervale de timp, în care au putut fi comparate venirile şi plecările din sat. Mereu, acestea din urmă erau mult mai numeroase”, arată Rusnac.

Ultimul pem din Lindenfled, Paul Schwirzenbeck, a murit în 1998, la vârsta de 83 de ani, fiind lovit de o maşină în Caransebeş. De atunci, satul este pustiu, doar casele care au început şi ele să cadă şi ciobanii cu oile mai putând fi văzuţi pe aceste meleaguri.