Dorinţa unui tânăr român abandonat la naştere, în urmă cu 33 de ani, în faţa spitalului: „Vreau să-mi găsesc familia“

0
Publicat:
Ultima actualizare:

Un tânăr român a decis să înceapă demersuri pentru a-şi găsi familia, după ce a fost abandonat la naştere în urmă cu 33 de ani în faţa Spitalul Judeţean Reşiţa.

Ionuţ Prodan a publicat un anunţ pe pagina de Facebook The never forgotten Romanian children - Copiii niciodată uitaţi ai României, în care cere sprijinul oamenilor ca să-şi găsească părinţii şi familia.

Povestea lui Ionuţ este dramatică. A fost părăsit la câteva zile după naştere, a stat nouă ani în spital, unde a fost crescut de medici şi asistente, după care a trecut prin mai multe centre de plasament. Acum vrea să ştie dacă părinţii lui mai trăiesc sau dacă mai are şi alţi fraţi. Nu are niciun nume, nicio informaţie.  Ionuţ a ales să-şi facă publică dorinţa chiar de 1 iunie. Numele pe care îl poartă l-a primit după ce a fost abandonat.

“Mă numesc Ionuţ Prodan. Povestea mea este diferită. Am fost găsit abandonat în faţa spitalului din Reşiţa, judetul Caraş-Severin, imediat după naşterea mea, în jurul datei de 26 iunie 1987. Numele meu a fost dat de cei de la spital cel mai probabil, neştiind cine îmi sunt părinţii. La spital am rămas până la vârsta de 9 ani, după care am fost mutat în Centrul de Plasament din Reşiţa, unde am stat o perioadă mai îndelungată, apoi mutat la centrele din Zăgujeni, Caransebeş şi Bocşa. Pe certificatul meu de naştere nu apare niciun nume la părinţi. Chiar dacă nu mai sunt un copil, totuşi astăzi, de 1 iunie Ziua Copiilor, un lucru îmi doresc din tot sufletul: să reuşesc să îmi cunosc familia biologică, părinţii sau un frate sau o soră - sunt în gândul meu de când mă ştiu”, scrie Ionuţ.

Contactat de reporterii Adevărul, Ionuţ Prodan a dezvăluit că cea mai mare dorinţă a sa este să ştie că are o familie. Spune că nu vrea să reproşeze nimănui nimic, doar vrea să-şi cunoască părinţii şi fraţii. Să ştie că nu e singur pe lume.

“Eu de prin 2018 am decis să-mi caut părinţii. Am găsit pagina asta  Copiii niciodată uitaţi ai României şi am mai încercat prin intermediul ei, dar până acum nu am avut noroc. Asta e cea mai mare dorinţă a mea. Vreau să ştiu că nu sunt singur pe lume şi că am pe cineva. Este destul de greu să nu ai pe nimeni. Eu nu pot să cred că nu am pe nimeni şi de asta nici nu renunţ. Nu vreau nimic de la ei, vreau doar să-i cunosc şi dacă se poate să fim o familie”, afirmă Ionuţ.

Tânărul spune că şi-a iertat de mult mama pentru că l-a părăsit, chiar dacă nu a avut o viaţă tocmai uşoară.

“Eu am făcut 13 clase la Reşiţa. Am făcut şi postliceala şi de meserie sunt tâmplar, dar acum nu lucrez pentru că am o pensie de boală. Nu le port pică părinţilor, pentru că m-au părăsit. Nu am de unde să ştiu de ce au făcut asta şi nu pot să-i judec. Poate aşa au fost vremurile şi nu au avut posibilităţi să mă crească. Am trecut peste asta, chiar dacă nu mi-a fost uşor. Am crescut nouă ani în spitalul din Reşiţa, după care am trăit prin mai multe centre. Iar acolo nu era viaţă uşoară: ne bateau cei mai mari ca noi, ne chinuiau, ne tundeau zero şi câte şi mai câte. Vreau să le mulţumesc celor care au avut grijă de mine, supraveghetori, medici, asistente. M-au ajutat foarte mult, altfel nu mai ajungem în ziua de azi. Acum stau cu chirie. Vreau doar să-i găsesc pe ai mei şi să ştiu că am o familie, pentru că vedeţi cum e viaţa asta, nu ai de unde să ştii cât mai ai de trăit”, spune Ionuţ. 

Tânărul face apel la cei care au vreo informaţie care l-ar putea ajuta şi chiar la femeia care l-a născut, să-i dea de veste. Spune că nu vrea nimic, decât să-i cunoască.

Reşiţa



Partenerii noștri

Ultimele știri
Cele mai citite