De ce nu e Bigăr cea mai frumoasă cascadă din lume. Beuşniţa e cu mult mai spectaculoasă: „Vara, când scade apa, Bigăr e groaznică”

0
Publicat:
Ultima actualizare:
Cascada Bigăr. FOTO: Huffington Post
Cascada Bigăr. FOTO: Huffington Post

Cascada Bigăr are concurenţă serioasă la ea acasă. În judeţul Caraş-Severin există mai multe cascade, de o frumuseţe aparte, dar care nu au beneficiat de promovarea de care s-a bucurat Bigărul. Cel mai bun exemplu este Cascada Beuşniţa, cu Lacul Ochiul Beiului din Parcul Naţional Cheile Nerei.

Cascada Bigăr a devenit celebră după ce The World Geography a nominalizat-o în articolul „8 cascade unice din întreaga lume”, unde topul era întocmit în baza unicităţilor ce le prezentau căderile respective de apă.  O parte a presei din România a preluat ştirea şi a titrat-o scurt şi senzaţional: Bigărul cea mai frumoasă cascadă din lume!

Ori realitatea este cu totul alta! “Cascada Bigăr, vara, când scade apa, e groaznică. Muşchiul se usucă. Apă nu e... problema e cu presa cu titlurile de cancan: mori dacă nu vezi nu ştiu ce, pici dacă nu ajungi acolo etc. Bigărul nu e cea mai frumoasă! Ăla nu a fost un clasament de genul asta. Aia nu fac astfel de clasamente, de altfel nu a fost un clasament. Au luat nişte fotografii şi s-a nimerit să o pună pe cea de la Bigăr pe primul loc. Ori la ce ne-a folosit o astfel de promovare? Că promovarea a luat-o mult înaintea posibilităţilor locale de a amenja ceva acolo şi de a dezvolta”, spune Petre Dalea, blogher şi iubitor al naturii din Caraş-Severin.

Bigărul e brand, Beuşniţa e emblemă

În Sudul Banatul sunt zeci de cascade de o frumuseţe aparte, însă emblema zonei, cea mai frumoasă şi spectaculoasă cădere de apă este Cascada Beuşniţa, care se află în Parcul Naţional Cheile Nerei. “Nu există termen de comparaţie între cele două. E mult mai mare decât Bigărul. Are 30 de metri, şi o cascadă cu cât este mai înaltă cu atât e mai spectaculoasă, şi  se desfăşoară şi pe un front de până la 15 metri. Are tot ce-i trebui pentru a fi considerată o emblemă a zonei. Bigăr este un brand, dar un brand construit, pe când Beuşniţa este emblematică pentru această zonă”, spune Cornel Popovici Sturza, preşedintele Grupului Ecologic de Colaborare NERA.

cascada beusnita iarna

Iarna, când îngheaţă, Beunşniţa oferă un adevărat spectacol FOTO: petredalea.ro

Cei care doresc să viziteze Cascada Beuşniţa , trebuie să ştie că traseul nu este la fel de accesibil ca cel de la Cascada Bigăr. Pentru a ajunge la Beuşniţa şi la Lacul Ochiul Beiului poţi lua ca punct de pornire oraşul cărăşean Oraviţa, de unde mergi pe şosea până la Ciclova Română, apoi treci prin satele Ilidia, Socolari şi în final ajungi la Potoc. De aici, turistul de maşină are o problemă pentru că trebuie să o ia la picior aproape o oră de mers pe jos.

Dar merită, pentru că traseul scoate la iveală minunile naturii şi frumuseţea lor, micile cascade de travertin, formate de-a lungul cursului Râului Bei, dând zonei un aspect unic. Căderea cea mai spectaculoasă, numită Cascada Buşniţa este perla coroanei. O adevărată bijuterie! Şuvoaie puternice despletite spectaculos peste muşchiul de un verde smarald. Când are debit, Beuşniţa este senzaţională, cu o cădere totală de circa 30 de metri de apă.

Legenda Beiului şi coibăniţei

Legendele locului spun că Beuşniţa şi Lacul Ochiul Beiului ar reprezenta dragostea a doi tineri care au trăit în trecut pe aceste meleaguri. Un bei care trăia în Cetatea Terezia, ridicată de turci, a ieşit la vânătoare şi a întâlnit o tânără coibăniţă de care s-a îndrăgostit pe loc. Povestea lor de dragoste a  continuat până când tatăl beiului a aflat şi a trimis în un călău şi mai mulţi soldaţi să o ucidă. Beiul a încercat să-şi salveze iubita, dar a găsit-o înjunghiată exact în locul în care curge astăzi Cascada Beuşniţa. Tânărul s-a luptat cu călăul şi în urma luptei şi-a pierdut un ochi, iar pe locul unde de a căzut, a izvorât un lac de un albastru infinit. Conform legendei, beiul s-a sinucis în cele din urmă. Lacul Ochiul Beiului are un diametru de aproximativ 20 de metri şi o adâncime de circa şapte metri, dar apele lui, albastre ca cerul, nu îngheaţă niciodată.

beusnita

Casada Beuşniţa

Zonele de rezervaţie nu permit intervenţii majore

Dincolo de legende, realitatea începe să devină controversată. Turiştii de ocazie sunt deziluzionaţi de ceea ce găsesc la faţa locului, mai ales dacă ajung vara. Pentru că tot secretul acestor cascade este să le vizitezi în lunile de toamnă sau primăvară, atunci când debitul de apă este mai mare, altfel rişti să te întorci dezamăgit pentru că o să descoperi doar nişte firicele de apă care se scurg pe nişte bucăţi imense de muşchi ce stau să se usuce şi nu mai au culoarea intensă din fotografiile care au invadat internetul. Se mai adaugă şi nemulţumirile legate de amenajările din zona cascadelor.

Cunoscătorii spun că ele sunt nişte frumuseţi sălbatice şi trebuie apreciate ca atare, nu pentru neajunsurile din împrejurimi.

“De exemplu, la Beuşniţa şi la Ochiul Beiului e şi rezervaţie şi e mai mare problemă cu camparea şi cu amenajările. E o problemă şi să tai doi copăcei. Oficial dacă vrei să faci ceva, îţi trebuie un braţ de aprobări. Ce s-ar putea face acolo e să se amenajeze un drum de acces, dar nu cu maşina, că atunci ai distrus tot. La noi mulţi fac turism de genul, să se ducă cu maşina până la Babele sau să oprească pe marginea drumul să se vaite că au 500 de metri de la parcare până la cascadă. Ce să se facă, că într-o parte e râu într-o parte e stâncă. Nu poţi să amenajezi peste noapte”, crede blogherul Petre Dalea.

În concluzie, Bigăr sau Beuşniţa nu fac decât să dovedească faptul că România are frumuseţi naturale pe care trebuie să le apreciem şi să ne mândrim cu ele aşa cum sunt. Asta până la momentul în care vom fi în stare să le exploatăm şi să scoate şi bani din asta.

Reşiţa



Partenerii noștri

Ultimele știri
Cele mai citite