FOTO Povestea rebusului a renăscut. „Pe elev nu trebuie să-l plictisească noţiunile care i se transmit, oricât de grele sau seci ar fi acestea”

Întemeietorul mişcării rebusiste din România, cu performanţe de nivel european în domeniu, Nicolae Gheorghe Popescu - Rebus, are meritul de a fi introdus „şarada” în şcoli ca mod eficient de învăţare. Cel care a făcut dintr-un joc un sport la minţii la nivel naţional a fost sărbătorit în acest an într-un mod inedit în localitatea în care s-a născut.

În urmă cu 109 ani se năştea în localitatea Pietrari din judeţul Vâlcea marele scriitor şi publicist Nicolae Gheorge Popescu, cel care este cunoscut ca „părintele gimnasticii pe trapezele inteligenţei”, motiv pentru care a şi fost poreclit după jocul pe care l-a dezvoltat la cote nebănuite.  

Anul acesta, în premieră, Biblioteca Publică Locală din Pietrari în parteneriat cu Şcoala Gimnazială Pietrari a organizat în urmă cu o săptămână o competiţie de cuvinte încrucişate - „Sfinxul din Pietrari”, dedicată marelui enigmist pietrărean Nicolae Popescu - Rebus. Data naşterii a fost luat drept reper pentru festivitatea de premiere a câştigătorilor.

Pe vremea când lucra ca director la Şcoala Comunală Pietrari, dar şi ca director al unei reviste „în loc să vorbească cu restul angajaţilor, acesta le lăsa anagrame pe birou când voia să le zica cevă, iar ca să facă mai simplă desluşirea lor a inventat rebusul”, susţine unul din câştigătorii competiţiei.

Un excelent film documentar realizat de bibliotecara din Pietrari - Vâlcea

„Jocurile minţii i-au incitat pe oameni dintotdeauna. Poate ceva din nevoia de a intra în misterul care ne-a dat viaţă să fie la originea acestei dorinţe de a rezolva, de a căuta, de a ne întrebuinţa darurile pentru a înţelege un ceva ascuns, poate nevoia de a fi speciali, de a ne pregăti pentru neprevăzut, încredinţându-ne că putem face faţă situaţiilor, ori poate ambele şi multe altele în plus”, aşa începe un film de prezentare creat de bibliotecara Crina Popescu din Pietrari - „N. Gh. Popescu-Rebus - o viaţă dedicată artei de a construi mistere”,cu ocazia competiţiei dedicată cinstirii memoriei marelui enigmist.

„Cel mai luminat domnitor al nostru, adevărat spirit tipic renascentist, Dimitrie Cantemir (1673-1723) s-a ocupat, printre altele, cu descifrarea hieroglifelor, scriind „Istoria Ieroglifică” (1705), cu „o scară a numerelor şi cuvintelor streine tâlcuitoare”, iar modul în care Cantemir explică prin definiţii înţelesurile - are asemănări cu rebusismul, care va apărea mult mai târziu, abia în perioada modernă”, mai aflăm din aceeaşi sursă.

Lui Popescu - Rebus îi datorăm „gimnastica pe trapezele inteligenţei”

Cu ajutorul bibliotecarei din Pietrari, Crina Popescu, am aflat o serie de lucruri, mai mult sau mai puţin cunoscute despre enigmistică - apariţia şi dezvoltarea ei în lume, despre apariţia rebusului la noi, despre cel căruia îi datorăm „gimnastica pe trapezele inteligenţei”, realizările sale de-a lungul vremii şi modul în care a fost perceput şi implementat acest joc în ţara noastră, despre trecut şi prezent. 

„Enigmistica a avut la începuturi scopuri practice, încifrând în scop heraldic, cu ajutorul imaginilor, date despre o familie nobilă, porţiuni ale numelor, formate din imagini ale unor obiecte care sună asemănător, informaţii ce apăreau pe blazoanele acestora. Spre exemplu, pe blazonul oraşului Congleton apăreau o anghilă, în engleză „conger”, un leu şi un tun. Pe blazonul reginei Elizabeth Bowes Lyon, 1900 - 2002), apăreau o mulţime de arcuri şi lei”, aflăm de la bibliotecara din Pietrari.

Redactor la „Adevărul” - întemeietorul Revistei „Rebus”

Despre apariţia acestui joc al minţii pe meleagurile mioritice, Crina Popescu ne spune: „Rebusul, apare pentru prima oară în România în iunie 1925, în Revista „Oglinda Lumii”, al cărei redactor era D. Bartolomeu.

Cel mai cunoscut în domeniul rebusului este filologul Nicolae Gheorghe Popescu, născut la Pietrari, Vâlcea, în 22 aprilie 1909. A întemeiat mişcarea rebusistă din România, a fost redactor la Revista „Realitatea ilustrată”, la ziarele „Dimineaţa” şi „Adevărul”, a condus în vremea seriei vechi Revista „Rebus”, 1931 - 1939, iar după război a fost profesor  la şcoala din comuna sa natală, până în anul 1948, anul pensionării sale.

Cum a devenit un joc un sistem original de recreaţii instructive

Cea mai mare realizare a dascălului N. Gh. Popescu - Rebus rămâne înfiinţarea Revistei „Rebus”, al cărei prim număr a apărut la 1 iunie 1931. Odată cu apariţia acesteia avea să ia fiinţă  la noi un adevărat curent care a dezvoltat competiţia la nivel naţional, făcând din toate aceste jocuri un sistem original de recreaţii instructive, dezvoltând vocabularul şi îmbogăţind bagajul de cunoştinţe al fiecărui jucător”, ne mai spune bibliotecara din Pietrari.

În 1933, împreună cu Tudor Arghezi, Popescu - Rebus va edita volumul „Cuvinte potrivite şi încrucişate”. A doua ediţie a acestui volun, va apărea abia după patru decenii, în 1976.

În această perioadă, mai precis între 1948 - 1971, îl regăsim pe marele enigmist - profesor la Pietrari - Vâlcea, în satul său natal, perioadă în care a format şi dirijat corul Căminului Cultural Pietrari şi a participat la numeroase concursuri, „acoperindu-se de glorie şi în acest domeniu”. 

Iubitor de folclor, a înfiinţat Corul din Pietrari şi „Grupul de fluieraşi”

După două decenii de activitate neîntreruptă sub conducerea aceluiaşi dirijor, inimosul şi exigentul profesor N. Gh. Popescu - Rebus, în 1970, publicaţia „Albina” va dedica un articol omagial Corului din Pietrari, care participase la „Corala vâlceană”.

De altfel, fiind un mare iubitor de folclor, în perioada 1964 - 1971, Rebus va fi iniţiatorul şi formatorul „Grupului de fluieraşi” din Pietrari.

Arghezi, fascinat de Popescu - Rebus a încercat să-l definească drept „cuvintilist şi crucişolog”

Tudor Arghezi, în prefaţa cărţii sale „Cuvinte potrivite... şi încrucişate”, apărută în anul 1934, povesteşte despre întâlnirea pe care a avut-o cu Nicolae Gheorge Popescu: „Ştiţi despre ce domn Popescu vorbesc - Domnul Popescu, căruia i se zice Popescu - Rebus, identificat cu arta de a construi mistere şi de a ghici în ghiocul celulei. Dacă am căuta definiţia profesiunii sale, ar trebui să încercăm titluri noi ezitând între cuvintilist şi crucişolog”.

„A intuit valenţele educative ale rebusismului, folosind jocul ca învăţătură şi învăţătura ca joc”

„Profesor de meserie, moralist înnăscut, fără a fi didacticist, pedagog desăvârşit, a intuit de la început valenţele educative ale rebusismului, folosind jocul ca învăţătură şi învăţătura ca joc. Pe de altă parte, să nu uităm că a fost un om, cu prieteni, pasiuni şi idealuri. Pentru meritele sale deosebite în activitatea şcolară a fost distins cu „Diploma de Onoare” a forurilor superioare din învăţământ, la ieşirea sa la pensie. Renumele său a ajuns să fie cunoscut şi de Casa Regală a României fiind primit şi onorat de Regele Mihai”, ne mai spune Crina Popescu. 

„Interesat de cultivarea acestui tip de joc inteligent cu miză educativă printre elevi”

În filmul său dedicat marelui enigmist aflăm că Popescu - Rebus „a fost interesat de cultivarea acestui tip de joc inteligent cu miză educativă printre elevi, spunând prietenului său, avocatul Ion Soare, că a conceput, de la bun început, rebusismul nu ca un scop în sine, şi argumentând că pe elev nu trebuie să-l plictisească noţiunile care i se transmit, oricât de grele sau seci ar fi acestea. Doar astfel şcolarul va învăţa de plăcere”.

„Dovezi ale receptivităţii la nou a autorului”

Fiu de preot, N. Gh. Popescu a studiat la Liceul „Al. Lahovari” din Rm. Vâlcea, după ce a absolvit cursurile primare la Pietrari, apoi a urmat cursurile Facultăţii de Filosofie şi Litere a Universităţii din Bucureşti şi, ulterior, Conservatorul din Bucureşti, clasa de cor şi dirijat.

„Numeroasele integrame publicate în revistele „Integrama inedit” şi „Integrama Tandem”, precum şi rebogramele hibride ale fazei de trecere de la careuri la integrame sunt tot atâtea dovezi ale receptivităţii la nou a autorului”, mai aflăm de la bibliotecara din Pietrari.

În 1997, ca o incununare a creaţiei sale, editează „Biografia sistemului rebusist”, iar în 1999, scoate de sub tipar lucrarea „Tudor Arghezi – rebusist”, dupa ce, în 1998, publicase “Castelul Fermecat – Drumeţind prin munţii noştri”. 

Ultima sa carte, „Istoria rebusismului românesc”, a apărut în anul 2001, la Râmnicu Vâlcea, cu doar un an înainte să se stingă din viaţă, în acelaşi oraş, dar a fost înmormântat în locul pe care l-a iubit cel mai mult - Pietrari.

Aproape 100 de elevi au încercat să redescopere fascinaţia cuvintelor „potrivite şi încrucişate”  

Revenind la prezent şi la competiţia „Sfinxul din Pietrari”, trebuie precizat că la concurs s-au înscris 104 participanţi din 10 localităţi. În cea de-a doua etapă, de departajare a competitorilor, 48 de elevi au fost puşi să compună un eseu pe tema „Castelul Fermecat – povestea rebusului”, un concurs de eseuri în power-point, în care participanţii au trebuit să prezinte povestea reală sau imaginară a careului magic. Copiii s-au întrecut astfel în rebus şi eseu.

Memoria enigmistului a fost marcată şi prin depunerea unei jerbe de flori la mormântul marelui enigmist pietrărean şi premierea celor mai bune lucrări din concurs.

„Nu trebuie uitat pentru că celebrul careu căruia îi poartă numele este deja patrimoniu naţional”

„Ne dorim ca prin scoaterea în evidenţă a valorilor noastre locale, în Anul Centenarului, care este şi anul european al patrimoniului, să încercăm să conştientizăm eforturile pe care trebuie să le depunem pentru dezvoltarea infrastructurii culturale, pentru punerea în valoare a creatorilor români şi a operelor lor, din orice domeniu, pentru o Românie educată, o Românie care se poate dezvolta prin cultură. Nicolae Popescu - Rebus nu trebuie uitat, pentru că nu sunt cuvinte mari dacă spunem că celebrul careu care îi poartă numele este deja patrimoniu naţional şi că trebuie să-şi găsească un loc de cinste în zestrea noastră naţională. Din acest motiv ne-am gândit să vă propunem tuturor această competiţie în care elevii să re/descopere, cu ajutorul nostru, al tuturor, fascinaţia cuvintelor "potrivite şi încrucişate", aşa cum bine le numea Tudor Arghezi. Iar, domniile voastre continuaţi să practicaţi această „gimnastică pe trapezele inteligenţei” spre folosul culturii dumneavoastră şi pentru formarea cât mai completă a personalităţii”, îndeamnă bibliotecara Crina Popescu, care a mărturisit pentru „Adevărul” că deja se gândeşte la viitoarea ediţie şi cum să transforme acest eveniment într-o tradiţie.