Secretul boieroaicei românce Cleopatra Trubeţkoi, femeia fatală măritată cu nepotul ţarului Nicolae I: a ascuns o viaţă relaţia incestuoasă cu unchiul ei

Cleopatra Trubeţkoi, desen de epocă.

Frumoasa şi cultivata principesă Cleopatra Trubeţkoi a fost ultima mare boieroaică care a trăit pe meleaguri prahovene. Viaţa sa de film a însemnat o scurtă căsătorie cu prinţul Serghei Trubeţkoi, nepotul ţarului Nicolae I, şi o relaţie pasională, ascunsă şi incestuoasă, din care ar fi rezultat şi un copil, cu tânărul său unchi, Alexandru Ghica. L-a sedus pe Lamartine şi a fost gazda compozitorului Franz Liszt

Cleopatra Trubeţkoi (1801/1802 - 1880), principesa cu nume de regină egipteană, a fost o româncă neaoşă, fiica marelui ban Costache D. Ghica şi a Ruxandrei Cantacuzino.

Se poate spune despre ea că este ultima mare boieroaică care a trăit în Prahova pentru că, deşi a petrecut perioade lungi de timp la Bucureşti sau peste hotare, cea mai mare parte a vieţii ei s-a desfăşurat în conacul de la Băicoi, acolo unde s-a considerat, mai mult decât oriunde, acasă.

În al doilea rând, „Cleopatra Trubeţkoi s-a implicat în viaţa socială şi mondenă a epocii, depăşind cu seninătate şi aplomb multe din prejudecăţile vremii şi ale clasei din care făcea parte, cu privire la locul şi rolul femeii în societate“, consemnează regretatul istoric prahovean Paul D. Popescu, care i-a dedicat principesei un studiu foarte documentat.

Potrivit acestuia, Cleopatra a introdus în vestimentaţia şi în viaţa ei cotidiană elemente moderne, occidentale pe care mulţi, nu numai femei, au încercat să le imite. S-a implicat indirect şi în viaţa politică a ţării, a avut relaţii cu scriitori şi artişti, pe unii dintre ei ajutându-i direct, jucând un rol important în promovarea culturii naţionale.

Dragostea incestuoasă cu unchiul său

Inteligentă, cultivată, spirituală, imposibil de intimidat, frumoasa principesă a iubit foarte mult viaţa. Încă de când a debutat în societate, prin 1817-1818, a avut un mare succes, desfăşurând o viaţă mondenă activă, în saloanele vremii din Bucureşti sau, vara, la petrecerile organizate la Băicoi. Curtată şi disputată, era foarte pretenţioasă şi nu a vrut să se implice în nici o relaţie în mod serios. Avea şi un motiv pentru acest comportament pentru că, potrivit zvonurilor epocii, se vedea foarte des cu Alexandru Ghica, unchiul ei, cu numai şase ani mai în vârstă decât ea. Înrudirea lor îi punea la adăpost de „gura lumii“, iar banul era încântat de vizitele dese pe care fratele său vitreg i le făcea.

În 1822, rămasă orfană şi de tată, intră sub tutoriatul unchiului ei Grigore Ghica, care ajunge pe pe tron peste câteva luni, ceea ce aduce un plus de prestigiu şi nepoatei. Atunci, Cleopatra avea deja 20 de ani, vârstă la care, pe vremea aceea, o tânără necăsătorită era considerată „fată bătrână“, dar ea continua să refuze partidele.

O fetiţă, rodul iubirii incestuoase

După un an în care străluceşte la petreceri şi la balurile de la curte alături de fratele domnitorului, tânărul ei unchi Alexandru, acum comandant al forţelor armate ale Principatului, Cleopatra a dispărut brusc şi pentru mai multe luni din lumea aristocratică, retrasă la palatul din Băicoi.

Înainte să se întoarcă la viaţa mondenă, mai frumoasă şi mai elegantă, la sfârşitul iernii anului 1824, în cercurile Ghiculeştilor a apărut o fetiţă, Zinca, dată spre creştere şi înfiere unei boieroaice sărăcite, Elena Urziceanu.

Din ascendenţa copilului s-a făcut un adevărat mister care a favorizat nenumărate bârfe. Cleopatra a devenit naşa fetiţei, dar a ţinut-o departe de Bucureşti şi de Băicoi, vizitând-o foarte rar şi discret.

Potrivit istoricului prahovean Paul D. Popescu, la nivelul unor cercuri foarte intime, se vorbea despre faptul că Zinca era fiica Cleopatrei şi a lui Alexandru Ghica, motiv pentru care Biserica nu dat „dezlegare“ căsătoriei.
Chiar dacă nu strict incestuoasă – tatăl Cleopatrei şi Alexandru erau fraţi vitregi, relaţia era socotită astfel de biserica ortodoxă, puţin tolerantă în astfel de probleme.

Dragostea fulgerătoare şi scurtă cu prinţul Serghei Trubeţkoi

În mai 1828, armatele ruseşti au ocupat Principatele, într-un nou război ruso-turc. În acest timp, Cleopatra, pe atunci în vârstă de 26 de ani, îşi petrecea cea mai mare parte a timpului în Capitală, unde îl cunoaşte pe prinţul Serghei Trubeţkoi.

Acesta era membrul unei vechi familii aristocratice, înrudită cu cea imperială, foarte bogată, stăpânind zeci de mii de desatine de pământ şi de „suflete“. Serghei Trubeţkoi era mai mare cu 10 ani decât Cleopatra, colonel în armata rusă, pe cale de a deveni general, un bărbat chipeş şi elegant.

Dragostea a fost fulgerătoare. În câteva zile, cei doi s-au logodit, iar prinţul i-a cerut mâna tutorelui ei, Grigore Ghica. A urmat o petrecere de căsătorie opulent, urmată de luna de miere petrecută la Băicoi.

Din păcate, căsnicia a fost scurtă, de numai câteva luni şi trăită pe apucate, din cauza operaţiunilor militare. La asediul Brăilei, prinţul Trubeţkoi a căzut pe front, iar Cleopatra a rămas văduvă, după mai puţin de jumătate de an de când îl cunoscuse.

Istoria familiei Ghica consemnează că din această căsătorie a rezultat totuşi o fată, Agafokleya, căsătorită cu Pavel Nicoleavitch Klushin. A murit în 1905, fără a avea copii.

După căsătorie, Cleopatra a rămas cu o avere impresionantă - cadourile primite de la soţul ei, prinţul Serghei – va purta cu mândrie, până la sfârşitul vieţii, titlul de prinţesă.

Seducţia asupra lui Lamartine

Cleopatra revine la dragostea incestuoasă cu unchiul său, dar Alexandru Ghica, abia urcat pe tron, s-a îndrăgostit nebuneşte de o tânără rusoaică, contesa Van Suchteln.

Prinţesa, trecută pe planul al doilea, a hotărât să se expatrieze în 1834. O vreme a stat la Sankt Petersburg, la rudele fostului soţ, unde a fascinat cu frumuseţea, simţul muzical şi al dansului, dar şi cu franceza ei ireproşabilă.

A urmat o călătorie în Europa, un drum lung, făcut în bună parte cu trenul, fiind, probabil, potrivit istoricului Paul D.Popescu, prima româncă ce a utilizat un asemenea mijloc de transport , a poposit la Varşovia, la Viena şi în câteva oraşe germane.

În Franţa a stat aproape un an şi jumătate, mai ales la Paris, unde a frecventat saloanele unde se producea Alphonse de Lamartine, poet deja celebru. Cleopatra s-a lăsat sedusă de poezia romantică şi de farmecul acestuia. Nu se cunosc foarte multe despre această perioadă, dar este cert că Lamartine i-a oferit Cleopatrei, cu o dedicaţie măgulitoare, un exemplar din “Meditations poetiques“ şi i-a făcut cunoştinţă cu alţi poeţi, scriitori şi artisti.

I se face dor de casă şi se întoarce, nu fără un lung ocol prin alte ţări.

Liszt şi Carol I i-au fost oaspeţi

Atât înainte cât şi după exil, seratele muzical-literare de la conacul de la Băicoi au avut un deosebit răsunet în epocă, reunind întreaga lume artistică şi societatea cultivată a vremii. În 1846-1847 a fost găzduit în casa Cleopatrei de pe Calea Victoriei, compozitorul Franz Liszt.

Casa Cleopatra Trubeţkoi din Bucureşti, unde a concertat Franz Liszt. FOTO primariasector1.ro

În salonul Cleopatrei Trubeţkoi au mai concertat tânărul compozitor român Dumitru C. Florescu şi vestitul pianist Leopold Mayer, care a dat câteva concerte în Bucureşti în 1843.

La conacul prinţesei din Băicoi a luat dejunul şi domnitorul Carol I în prima sa vizită la Sinaia.
       
Deşi încă tânără, Cleopatra Trubeţkoi nu s-a mai recăsătorit. Unele surse spun, însă, că a avut o relaţie cu administratorul moşiei Băicoi, Costache Călinescu, despre care alţii susţin că acesta ar fi fost chiar al doilea soţ al prinţesei, lucru susţinut în parte şi de înmormântarea acestuia chiar în curtea capelei construită de prinţesă.

Din moşia de la Băicoi a Cleopatrei, acum centru al oraşului, au rămas două pavilioane ale fostului conac boieresc, o capelă în ruină, unde a fost înmormânată prinţesa, şi o biserică, pictată de Nicolae Grigorescu.

Mai puteţi citi

Răzmeriţa femeilor din Ploieşti împotriva „stricatelor“. Cum se tranşa, la 1808, conflictul dintre neveste şi prostituate. Un episod amuzant din istoria prostituţiei de la Ploieşti se produce la începutul secolului XIX, când nevestele din oraş, aprige din fire, au alungat, cu mare scandal şi pagube, nouă „femei proaste“ care „lucrau“ într-un han.

Drama superbei mori de apă Warthiadi. Monumentul unic, decor în filme celebre, se dărâmă în uitare şi inconştienţă. Construită din piatră de râu, în secolul al XVII-lea, moara de apă Warthiadi, numită astfel după familia de boieri căreia i-a aparţinut, a cunoscut vremuri glorioase. Monumentală prin proporţii, moara a apărut în mai multe filme româneşti. În prezent, este aproape în paragină.