Medic infecţionist: „Manifestările cu adevărat de temut ale muşcăturii de căpuşă sunt tardive şi nu mai au leac“

Odată cu venirea sezonului cald, prematur în acest an, secţiile de boli Infecţioase ale spitalelor s-au aglomerat cu pacienţi care vin să ceară ajutor de urgenţă din cauza înţepăturilor de căpuşe.

Cât de periculoasă este înţepătura acestei insecte şi dacă panica generalizată este justificată, având în vedere că insecta ne poate transmite bacteria Borrelia burgdorferi, ne vorbeşte medicul primar Ramona Vasile, şefa secţiei de Boli Infecţioase din cadrul Spitalului Judeţean de Urgenţă din Ploieşti.

În ultimii ani, căpuşa a devenit poate cea mai de temut insectă dintre toate. Unii spun că e o exagerare, medicii, însă, care se confruntă cu cazuri tot mai agresive, preferă să fie prevăzători şi ne recomandă să evităm cât putem mediile din care am putea să ne alegem cu o muşcătură de căpuşă. În plus, chiar şi infecţioniştii cei mai „zgârciţi“ cu antibioticele în alte situaţii, cum este şi medicul primar Ramona Vasile, aleg să trateze fiecare caz de înţepătură de căpuşă rapid cu o cură preventivă de antibiotice, de teama complicaţiilor care pot să apară la distanţă şi care nu mai au tratament.

„Weekend Adevărul“: Înţepătura de căpuşă este un pericol pentru sănătatea noastră sau este doar un mit?

Dr. Ramona Vasile: Eu consider că este un pericol. Eu, care nu dau uşor antibiotic  pentru altceva, pentru căpuşă dau, pentru că-mi este frică. Ar trebui să explicăm şi de ce. Ce se poate întâmpla, dacă suntem înţepaţi de o căpuşă? În primul rând avem din ce în ce mai multe cazuri de boală Lyme în diverse stadii şi de febră butonoasă, două principale boli pe care le transmite căpuşa. Febra butonoasă este cea pe car e o recunoaşte toată lumea şi este mai puţin periculoasă pentru că nu are aşa un potenţial de complicaţii pe termen lung. Este transmisă de căpuşa câinelui. La om se manifestă după cinci-şapte zile de la înţepătura de căpuşă, debutează brusc cu febră înaltă, frisoane, dureri de cap, de muşchi şi după încă trei zile de la debutul clinic apare o erupţie tipică ce este uşor de recunoscut. Acesta este şi motivul pentru care febra butonoasă nu pune aşa probleme: pentru că are un debut clar, o simptomatologie clară, se recunoaşte uşor şi se tratează. Sunt nişte mici pete roşii care în evoluţie devin mai papuloase, mai tari şi cam în cinci, şapte zile pălesc, devin gălbui şi dispar.

Boala Lyme poate fi transmisă de oricare specie de căpuşă?

Boala Lyme este transmisă de căpuşele de la rozătoare, căpuşe din genul Ixodes, care trăiesc şi la noi în ţară. După înţepătura de căpuşă, între cinci şi 21 de zile apare stadiul I de boală Lyme, aşa-zisul eritem cronic migrator şi cei care fac eritemul migrator sunt norocoşii la care se depistează infecţia din stadiul I.

Cum arată acest eritem? Este vizibil pe corp? Îl putem identifica şi noi sau doar un medic specialist?

Este un cerc roşu care trebuie să aibă peste zece centimetri în diametru şi care de cele mai multe ori apare în jurul muşcăturii, dar nu este obligatoriu, poate să apară şi în altă parte. De aceea îi spune migrator, că se poate plimba dintr-o parte într-alta a corpului, nu doar lângă înţepătură. În stadiul al II-lea, care apare după două săptămâni şi are până la 20 de săptămâni de evoluţie, pot să apară şi alte determinări: articuare – artrita, neurologice – meningoencefalite. Acestea sunt cazuri rare, dar redutabile. Şi boala Lyme mai reţine şi un al treilea stadiu, tardiv, care apare după luni şi chiar zeci de ani de la înţepătura de căpuşă şi acestea sunt adevăratele manifestări de temut tardive care practic nu mai au leac.

Aşadar, dacă ne înţeapă în copilărie o căpuşă putem avea şi la maturitate reacţii, urmări grave fără să mai putem asocia boala cu înţepătura insectei?

Da, chiar nu e de glumă.

Muşcă parşiv de unde nimereşte

Unde înţeapă căpuşa? Are un loc preferat pe corp, poate doar pe zonele expuse?

Căpuşa ciupeşte mai pe muteşte, nu se simte muşcătura. Asta face deosebirea într-un fel între înţepătura de căpuşă şi cea de alte insecte, care provoacă reacţii mai zgomotoase, dar poate mai puţin importante şi grave decât căpuşa, care este mult mai parşivă. În plus, căpuşa ciupeşte de la pielea poroasă din creştetul capului până jos la picioare, oriunde. Unde se nimereşte. Nu are preferinţe.

Unde trăieşte căpuşa? Doar în iarbă? Este suficient să evităm parcurile şi drumeţiile prin pădure pentru a scăpa de risc?

Mai întâi de toate, putem lua căpuşa de la animalele pe care le mângâiem, secundar din iarbă. Câinii şi pisicile sunt principali vectori ai căpuşei. În afară de căpuşa câinelui, care este recunoscută pentru febra butonoasă, există şi cea adusă de rozătoare, chiar şi de animalele sălbatice care vin pe lângă casa omului, se spune că şi de la căprioare, cai, oi. Pisica nu este într-atât de incriminată. Căpuşa pisicii nu este atât de descrisă în literatura de specialitate, cea a câinelui este problema.

Cum se scoate corect din piele

În momentul în care descoperim pe corp o căpuşă, ce facem? Sunt tot felul de scheme descrise în detaliu pe internet, cu băţul de chibrit, cu tampon de vată îmbibat în spirt. Este indicat să acţionăm noi? Până la urmă nu e mare lucru să scoţi o căpuşă din piele...

Noi preferăm ca pacienţii să vină cu căpuşele nescoase, pentru că ele ies foarte uşor dacă ştii tehnica. Se foloseşte un tampon îmbibat în spirt, un pic de răbdare şi cu o anume tehnică pe care noi, dacă avem 20 de pacienţi pe gardă, automat am căpătat o dexteritate anume. Cu vârful unui ac steril se acţionează sub capul căpuşei şi iese imediat. Dar trebuie să ştii cum să acţionezi. E de preferat să veniţi la un medic totuşi.

Se administrează un tratament medicamentos după o înţepătură de căpuşă?

Din momentul în care a fost scoasă căpuşa, pacientul primeşte automat profilaxie şapte zile. Copiii peste 12 ani şi adulţii iau antibiotic, amoxicilină, ca regulă, dar schemele de tratament pot fi foarte complicate, iar despre asta este foarte greu de vorbit.

Dar cum se explică faptul că această insectă a devenit atât de agresivă în ultimii ani? Până acum 20-30 de ani, căpuşa nu era atât de periculoasă. Sau poate că nu se ştiau prea multe despre ea?

Într-adevăr, nu erau atât de rele. Nu ştiu, poate şi din cauza multitratării, or fi devenit şi ele mai deştepte. Se spune că bola Lyme se obţine dintr-un cumul de căpuşe din mai multe specii, practic ele fac mutaţii între ele, devin mai agresive şi dau manifestări sistemice multiple, de aceea i se şi spune boala cu o mie de feţe.

Boala Lyme ce simptome are? Spuneaţi că are mai multe stadii. Se tratează?

Boala Lyme are trei stadii, iar primele două sunt curabile. Stadiul I este cel cu eritemul cronic migrator, care se tratează cu 21 de zile de antibiotic  şi care se vindecă. Există şi boala de stadiul al II-lea, în care apar şi anumite modificări neurologice, tulburări de sensibilitate, parestezii, amorţeli, furnicături. Lunându-se prin excludere alte cauze neurologice, se ajunge şi la căpuşă sau combinarea de manifestări neurologice cu erupţii care au fost trecute neobservate. Poate pacientul a avut un eritem migrator, dar nu l-a băgat în seamă, a considerat-o o alergie, o ciupitură. Apoi a trecut timpul şi au apărut şi manifestările neurologice şi a început să aibă şi parestezii, să-i amorţească un picior, nişte degete, manifestări cardiace, tulburări de ritm. Boala în stadiul al doilea, de asemenea, se tratează. Stadiul al III-lea practic nu are leac.

„Oamenii se duc în parc, în buricul oraşelor, şi vin cu căpuşe“

Dacă antibioticul se administrează la distanţă mare de la momentul înţepăturii, mai are efect?

În principiu, da, numai că trebuie urmată o cură mai lungă. Dacă pacientul vine şi spune că a avut o înţepătură de căpuşă, dar nu are simptomatologie şi a trecut un timp de la înţepătură, se administrează antibiotic şapte zile.  Dacă a avut manifestări, ia 21 de zile, dacă are alte complicaţii, schema poate fi diferită, unii au făcut câte o lună de tratament, dar oricum toţi cei care, după ce au scos căpuşa, au primit profilaxie nu s-au întors cu vreo complicaţie dată de căpuşă. Deci majoritatea care trec pe la Infecţioase primesc profilaxie şi nu se întorc cu complicaţii. În zilele noastre nu ne mai putem juca. Eu nu dau antibiotice la copii. Trag de ei şi cu viroze şi nu prea dau profilaxii pentru plăgi muşcate necomplicate, pentru că mi se pare că se face exces, dar pentru căpuşă dau întotdeauna, pentru că mi-e teamă. După un timp de la muşcătură, se pierde legătura cu căpuşa, nu se mai ştie ce s-a întâmplat.

Cum ne putem feri de înţepăturile de insecte?

Cu spray-uri speciale, cu brăţări, eu zic să sunt eficiente. Oricum este mai bine decât nimic. Având în vedere că am avut pacient de pe care am scos şi patru căpuşe odată, eu zic că trebuie să încercăm şi cu acestea. Stau să mă întreb câte căpuşe au putut fi în parcul acela, dacă pe un singur copil erau patru. Atunci tot ceea ce ţine de noi eu zic că este bine să facem... să apelăm la ce găsim în farmacie. Nu ştiu cât sunt de eficiente, dar mă gândesc că este singurul lucru pe care îl putem face.

Pacienţii care vin cu înţepături de căpuşă sunt în general din zona rurală sau urbană?

Din păcate, şi din zona urbană, nu doar din cea rurală. Pentru că oamenii se duc în parc, în buricul oraşelor, şi vin cu căpuşe.

Semnele de început ale şocului anafilactic

Nu doar pericolul căpuşelor ne paşte pe timpul verii. Înţepăturile de albină şi de viespe sunt la fel de periculoase?

Doar la persoanele sensibile.

Şi de unde ştim că avem o sensibilitate? Se poate testa?

În principiu, orice se poate testa, dar nu este de rutină. Se poate întâmpla rarisim să te înţepe o viespe şi să faci un şoc anafilactic şi doar aşa să afli că ai o sensibilitate, dar este mai rar. De obicei, te înţeapă albinele şi vezi că te umfli exagerat şi automat vei şti că ai o sensibilitate şi automat te fereşti. Persoanele care se ştiu cu mari probleme la înţepături sunt obişnuite să aibă la îndemână antihistaminice, unele ştiu că trebuie să facă injecţii cu cortizon, deci oamenii sunt oarecum avizaţi de ce urmează să li se întâmple. E adevărat că înţepăturile de albină şi cele de viespe sunt mai spectaculoase decât cea de căpuşă, pentru că se umflă, dacă te înţeapă în zona capului poţi avea simptome respiratorii, să simţi că te umfli atât de tare, încât nu mai poţi să respiri.

Cum îţi dai seama că eşti la debutul unui şoc anafilactic? Care sunt simptomele de început?

Când erupţia sau simptomele apar foarte rapid, la distanţă mică de înţepătură şi brusc simţi că începi să te umfli, se umflă ochii, iar evoluţia simptomelor este rapidă. Apoi apare imediat senzaţia aceea de sufocare, eşti tot roşu, umflat, inima îţi bate mai tare.

Se poate muri în urma unui şoc anafilactic?

Cu siguranţă! Dacă pacientul nu primeşte ajutor calificat în timp util, se poate muri, dacă este undeva unde nu are acces la un punct de prim ajutor.

Preventiv este bine să avem în geantă cortizon?

Nu strică la cei care se ştiu sensibili, dar este un pic exagerat să plecăm toţi cu cortizonul după noi. Putem lua, însă, un antihistaminic, dacă ne ştim cu antecedente alergice. Sunt mai predispuşi cei care se ştiu cu antecedente alergice de alt fel, cu dermatită atopică, cei astmatici, cei care au alt tip de alergii cunoscute. Dar nu e o regulă: sunt unii care au astm şi nu au sensibilitate la înţepături. Acum se poate testa alergia la orice, de la venin până la orice medicament cu care te poţi duce la laborator şi ţi-l testează să vadă dacă eşti alergic sau nu. Şi nu mai sunt testele acelea scalariforme care se făceau pe piele, sunt teste mult mai sigure care spun clar dacă eşti alergic la o substanţă anume. ;

„Uneori, ţuica le mai arde pielea copiilor cu rujeolă trataţi băbeşte“

În afară de ciupiturile insectelor, în sezonul cald ce alte afecţiuni infecţioase ne pândesc?

Din păcate, ne paşte rujeola, dacă nu suntem vaccinaţi, pentru că suntem momentan în epidemie. Anul acesta este atipic faţă de alţi ani.

De ce atipic?

Pentru că nu ne aşteptam să apară, având în vedere că rujeola este cuprinsă în schema oligatorie de vaccinare, dar din păcate din ce în ce mai mulţi nu se vaccinează. Noi suntem obişnuiţi ca vara să ne confruntăm cu simptomatologie digestivă, muşcături şi înţepături, pe primul plan şi mai puţin cu cea respiratorie care apare de toamna până primăvara. Cazurile de rujeolă au început să apară de prin toamnă şi nu ne-au mai lăsat. Avem pacienţi de la o lună de viaţă şi până la adulţi, dar în general, cei mai mulţi sunt copii mici, de la 1 an şi până la 7-8 ani, cam aici e plaja de vârstă. Cei care au sub 6 luni ar trebui să fie protejaţi de anticorpi materni, dar mai sunt nealăptaţi. Să ştiţi că au făcut rujeolă şi cei alăptaţi. Nu mai e o regulă. În anii trecuţi nu aveam deloc rujeolă. Rujeola apare ocazional,  când se naşte din nou o masă receptivă care nu este cuprinsă de vaccinare. Cineva din altă parte aduce virusul la populaţia receptivă. Asta nu s-a mai întâmplat la noi decât acum trei-patru ani, dar atunci  s-a făcut vaccinare, s-a terminat cu acea masă receptivă. Acum s-au născut alţi copii. Am avut cazuri din familii care aveau şi câte 13 copii nevaccinaţi.

„Întâi apare stomatita“

Care sunt simptomele rujeolei? Un părinte la ce ar trebui să fie atent? Rujeola debutează direct cu erupţie?

Cea mai mare problemă cu rujeola este că, înainte de a apărea erupţia, se face febră înaltă de 39-40 de grade, cu stare proastă, iar ca semn clinic, debuteză o stomatită cu nişte gingii edemaţiate, hiperemice (n.r. – cu flux mare de sânge în zonă) şi pe obraji apare o secreţie albicioasă, un buchet albicios la nivelul molarului superior unu sau inferior doi. Mulţi dintre doctori ar trebui avizaţi că, întâi apare stomatita. În cazul în care copilul este nevaccinat şi a avut contact cu rujeola cu două, trei săptămâni anterior şi apare ferbră înaltă şi stomatită, acela va face rujeolă, mai ales în epidemie.  Din păcate, nu toţi medicii au învăţat asta şi în continuare se internează (n.r. – pacienţi cu astfel de simptome) în contact cu alţii şi aşa se transmite. Pe ultima parte a incubaţiei este contagios fără să ştii şi oamenii se internează pentru stomatită sau pentru orice altceva. Apare apoi erupţia, după o incubaţie lungă de două, trei săptămâni. Este mai întâi o erupţie papuloasă după urechi, de acolo pe faţă şi apoi coboară treptat şi se generalizează.  Când a apărut erupţia în spatele urechii, toată lumea îşi dă seama că este rujeolă.

Dacă am fost diagnosticaţi cu rujeolă, cât timp suntem contagioşi? Cât timp trebuie să stăm izolaţi?

Minimum cinci zile de la debutul erupţiei. Contagios nu eşti o lungă perioadă de timp, până într-o săptămână, dar tratamentul durează mai mult pentru că asociază o tuse importantă, o conjunctivită de uneori ajung să nu poată deschide ochii, cei mici au erupţie intensă pe piele şi apoi pielea se usucă şi se descuamează, se jupoaie toată pielea de pe ei, ca în scarlatină, plus că tusea se poate complica. Cei mici mai fac bronhopneumonii, respiră greu, sunt plini de secreţii, trebuie aspiraţi, şi evoluţia medie este între şapte şi zece zile, dar cei care fac complicaţii stau şi mai mult internaţi – câte două-trei săptămâni.

Există un tratament medicamentos specific pentru rujeolă?

Este un tratament medicamentos, dar nu etiologic, adică adresat virusului. Fiind viroză, nu ai un tratament anume, ci doar suportiv. Practic, se pun perfuzii de hidratare, un antiinflamator, noi mai folosim vitamina A, care este recunoscută pentru reepitelizare pe mucoase. În cazurile complicate, se asociază antibiotic, nu de la început de obicei, dar o parte dintre ei fac şi antibiotic.

Când apare erupţia, scade febra

Încă mai persistă ideea din bătrâni că rujeola este doar o boală banală a copilăriei, aşa cum se zice din bătrâni, care trece de la sine dacă stăm cuminţi în casă...

A, nu! La cât s-a murit, se vede că nici rujeola nu mai este ca pe vremuri, o boală simplă care se trata acasă. Noi ne confruntăm cu cei care vor să îmbine tratamentul medicamentos cu leacurile lor băbeşti, cu cârpa roşie, cu ţuică, doar ca să le apară erupţia mai repede. Noi suntem deschişi şi la astfel de ajutoare, numai că uneori fac mai mult rău decât bine. Noi îi lăsăm să-şi pună cârpa roşie sau să-i îmbrace în roşu, dar uneori ţuica le mai arde pielea care este deja sensibilă.

Cârpă roşie?

Aşa cred unii: că această cârpă roşie cu ţuică face să le apară mai repede erupţia. Dar...

De ce este atât de important să apară erupţia mai repede?

Atunci când apare erupţia, scade febra şi evoluţia spre bine este mai rapidă. Unii dintre ei se chinuiesc mult până le apare erupţia, „fierb“ la 39-40 de grade, au conjunctive hiperemice, ochii injectaţi nu pot să înghită, nu mănâncă nimic. De obicei, părinţii atunci se prezintă la medic, când copilul nu mănâncă nimic mult timp.  ;

CV 

A studiat şi kinetoterapia

Numele: Ramona Vasile

Data şi locul naşterii: 1977, Bucureşti.

Studiile şi cariera:

A absolvit Universitatea de Medicină „Carol Davila“ Bucureşti în anul 2002.

 A studiat în paralel la Facultatea de Kinetoterapie din cadrul Universităţii „Carol Davila“ Bucureşti.

Din 2008 este medic în cadrul Spitalului de Boli Infecţioase Ploieşti, în prezent secţie exterioară a Spitalului Judeţean de Urgenţă Ploieşti.

Din 2016 este medic primar în boli infecţioase şi şef secţie Boli Infecţioase din cadrul Spitalului Judeţean de Urgenţă Ploieşti.

Locuieşte în: Câmpina