FOTO Cum s-a întors furatul la cântar împotriva afacerii cu zmeură din Prahova. Germanii au uitat drumul spre Gornet
0Sătenii din comuna prahoveană Gornet culeg zilnic, în această perioadă, tone de zmeură. Din păcate, fructele parfumate mai îmbogăţesc doar intermediarii care vin la porţile producătorilor. În urmă cu puţini ani, germanii veneau cu TIR-urile pentru a cumpăra zmeura, dar au renunţat după ce au descoperit apă în butoaiele cu fructe
Comuna prahoveană Gornet se face în dreapta drumului naţional 1 A, Ploieşti – Cheia. Aproape că te duce mirosul tare şi parfumat spre dealurile presărate pe alocuri de culturi roşii de zmeură.
Din cele aproape 1.000 de familii din comună, o treime se ocupă de zeci de ani de plantaţiile de zmeură, iar valoroasele fructe, bogate în vitamina C, culese zilnic cu tonele în această perioadă, au fost dintotdeauna o importantă sursă de venit pentru locuitori. Este un loc special, printre puţinele din Prahova, unde zmeura creşte sub un soare orbitor, înrădăcinată în pământ fertil, udat de ploi binefăcătoare.
Iar ca anul acesta, zmeura nu s-a mai făcut de ani buni. Înşirate pe araci şi sârme, întocmai ca viţa de vie, fructele au crescut ca în poveşti, zemoase, mari şi foarte parfumate. „Dar e degeaba! Majoritatea producătorilor din Gornet sunt oameni în vârstă, care nu au timp să meargă cu fructele la piaţă, cei tineri au serviciu şi abia îşi mai pot lua câte o zi liberă pentru cules. Suntem nevoiţi să o vindem la poartă, pe preţ de nimic, intermediarilor“, explică pe scurt situaţia Vasile Cernat, un bărbat din Gornet, în vârstă de 75 de ani, însărcinat de familie cu comerţul de la poartă.
Străinii s-au supărat când au găsit apă în butoaiele cu zmeură
Are în faţă, pe un cărucior transformat în tarabă, câteva găletuşe cu zmeură, după cele mai eco norme posibile, culese bob cu bob de întreaga familie. Iar privind lung în zare, după clienţii care întârzie să apară, are timp şi pentru a-şi explica ce s-a întâmplat cu afacerea cu zmeură din comună.
„În comunism aveam centru de colectare, iar zmeura pleca spre fabricile de conserve. A rezistat centrul până acum patru ani, iar în ultima vreme, fructele le cumpărau nemţii şi alţi străini. Veneau cu maşini mari, TIR-uri, să încarce zmeura. Toată ziua culegeam şi le duceam centru. Era avantajos. Dar au descoperit că românii noştri de la centru au pus apă în butoaiele cu fructe şi ne-au zis «Decât zmeură bună de la voi, dar cu apă, mai bine zmeură de la alţii, dar cinstită». Şi nu au mai venit. Cei de la centru şi-au cumpărat maşini scumpe, noi am rămas cu paguba. O fi fost şi criza de nu au mai venit, aşa ne-au zis de la primărie, dar e clar că de atunci s-a stricat tot. Pe nemţi ne-am găsit noi să-i furăm?“, se întreabă şi acum bărbatul.
Şi astfel, exporturile de zmeură naturală şi 100% ecologică, pentru care Gornetul era renumit, s-au stopat. Germanii, spaniolii şi italienii au uitat, brusc, după episodul furatului la cântar şi agitaţia economică mondială, drumul spre comuna prahoveană.
Plantaţiile de zmeură, afaceri de familie
La porţile sătenilor mai bat şi acum cumpărători dispuşi să ia cantităţi mari de zmeură. Sunt intermediari care profită că sătenii din Gornet nu mai au puterea sau mijloacele de a merge personal cu fructele în pieţele din Ploieşti. Le oferă, cu banii pe loc, preţuri modice, iar mulţi bat într-un final palma. „Păi mi-au oferit 6-7 lei pe kilogram, iar ei o vând în piaţă cu 13-20 de lei. Este o bătaie de joc pentru o muncă foarte grea. Prefer să stau la poartă toată luna decât să le-o dau lor sau să o fac dulceaţă“, spune Vasile Cernat.
La nici o jumătate de kilometru de casă, la peste 30 de grade Celsius, în bătaia puternică a soarelui, soţia, fiica şi o nepoţică de 6 ani culeg zmeura. Familia are o plantaţie de 800 de metri pătraţi de zmeură românească, muncită şi răs-muncită, care i-a răsplătit anul acesta cu o producţie impresionantă.
„Muncim tot anul pentru o lună în care culegem fructele. O săpăm de câteva ori, o curăţăm de partea uscată, replantăm arbuştii tineri, o întindem pe sârme. Zmeura are nevoie de mult soare, dar şi de ploaie, anul acesta a fost perfect. O grindină te poate lăsa fără munca de tot anul, lipsa ploii împiedică fructele să se maturizeze. O zi culegem, o zi o lăsăm să se coacă“, spune câteva din secretele culturii Elena Stănescu, fiica familiei Cernat.
Îşi ajută părinţii cum poate să ducă mai departe afacerea, dar nu este uşor. „Pentru a evita intermediarii, anii trecuţi mergeam personal la piaţă, la fel ca mulţi din Gornet. Acum, aproape că nu mai există producători, toţi cei care vând la tarabe au luat marfa de la noi şi o revând la preţuri duble. Acum nu mai pot, am serviciu. Pentru a veni la cules mi-am luat o zi liberă“, spune femeia.
Au crescut printre zmeuri
Cu zâmbetul de buze şi riduri de poveste, mărunţică şi vioaie ca un prâsnel, Verona Cernat, mama femeii, nu pridideşte la cules. Şi-a legat de şorţ o găletuşă în care pune boabele parfumate, cu delicateţe şi dexteritate. A crescut printre zmeură şi culegând zmeură, iar copil fiind, părinţii o aşezau pe un scaun pentru a ajunge până în vârful arbustului.
De-a lungul vieţii, a întâlnit copii de la oraş care nu mai văzuseră şi mai gustaseră niciodată zmeură. I s-a părut de neimaginat, mai ales că ea nu poate concepe viaţa altfel decât muncind pentru preţioasa cultură. Familia mai are şi câteva parcele cu grâu şi porumb pe care le-a muncit cam degeaba anul acesta.
„Aşa ne-am obişnuit, de când suntem pe pământul ăsta, cu munca la zmeuri, şi ne gândeam să ne extindem, dar aşteptăm vremuri mai bune“, spune în timp ce se mişcă cu repeziciune şi îndemânare către dreapta şi stânga pe un rând de arbuşti. Cu glasul bunicii de la ţară, mândră de rodul mâinilor şi pământului său, şi bucuroasă de oaspeţi, strecoară mereu printre poveştile cu fructe parfumate un îndemn „Mâncaţi, mamă, mâncaţi, că nu o să găsiţi zmeură mai bună ca la noi!“.
Vă mai recomandăm
Prahova, un paradis al investiţiilor străine. Petrom, Lukoil, Coca-Cola, BAT fac afaceri în judeţ
Se încarcă comentariile...
