Drumul „aurului roz“ din comuna Gornet până în cofetăriile de lux din Europa: „Dacă nu vindem zmeura azi, o aruncăm“

Zmeura, considerată aurul roz de către cofetari, vândută cu zeci de dolari suta de grame în ţări din Nordul Europei, se vinde în Prahova, la colţ de stradă, cu 5 lei kilogramul. În comuna Gornet, patria zmeurei, aflată la 15 kilometri de Ploieşti, spre finele lunii iunie strada principală se transformă într-o imensă piaţă roşie.

Oamenii vin dis-de-dimineaţă cu găleţile pline ochi cu parfumatul fruct şi aşteaptă. Trece o oră, trec două, trei până când vreun negustor speculant îşi face apariţia în sat şi începe să scotocească prin lădiţe şi găleţi după marfă bună, proaspătă, culeasă atunci pe loc, dacă s-ar putea.

Anul acesta, Dumnezeu a fost darnic cu localnicii din Gornet. Zmeura este sănătoasă şi s-a făcut din plin, dar asta înseamnă că preţul unui kilogram este mult mai mic faţă de anii anteriori.

Pentru că marfa este perisabilă şi nu poate fi păstrată nici măcar o oră în plus, dar o zi, negocierea preţului este mult în defavoarea producătorilor.

 Dacă nu este vândută în ziua în care a fost culeasă, zmeura este aruncată FOTO Diana Frîncu

Oamenii comentează de pe marginea drumului neputincioşi, dar n-au încotro. Acceptă să-şi vândă marfa pe câţiva lei, deşi cu toţii ştiu că în pieţele din Ploieşti sau Bucureşti un kilogram de zmeură se vinde chiar şi cu un preţ de cinci-şase ori mai mare.

Sătenii din Gornet nu au loc în pieţele din marile oraşe, nu au putere şi bani să se lupte pentru o tarabă în centrele comerciale unde ar putea să obţină un profit real, aşa că aşteaptă la marginea drumului.

Doinţia Petre este unul dintre cele 1200 de producători de zmeură din comuna Gornet FOTO Diana Frîncu

“Astăzi a fost prima zi în care am cules zmeura pe anul acesta. S-a făcut ca niciodată, marfă avem, doar că mai greu este cu vânzarea ei. Nu avem unde să o ducem, pentru că nu mai există acele centre de colectare cum erau odată. Mergem la marginea drumului, pentru că altă soluţie nu avem. Facem dulceaţă, siropuri pentru noi, dar cât să faci? Avem din plin”, spune Dorina Petre, una dintre producătoarele de zmeură din comuna Gornet.

Femeia are în spatele casei un teren plin cu plantaţie de zmeur. Este una dintre cele 1200 de gospodării din Gornet care are aşa ceva, iar riscul ca aceste fructe atât de căutate de cofetăriile şi restaurantele de lux din Europa, să fie aruncate la gunoi, în lipsa unor cumpărători serioşi.

“Astăzi vindem cu 5-6 lei kilogramul, dar un preţ corect, pentru cât muncim, pentru cât săpăm la ea, pentru cât ne chinuim să o adunăm, să-i punem araci, ar fi fost măcar 10 lei. Vin să cumpere ţiganii, particularii. Ei o cumpără de la noi cu 5 lei  şi o dau mai departe cu 20 de lei. Noi suntem mulţumiţi dacă vin în fiecare zi şi ne cumpără câteva găleţele. Dacă nu ne face un centru de colectare, asta e. Dacă nu o vindem în ziua în care am cules-o, nu ai ce să mai faci cu ea”, Spune Ion Stoica, localnic din Gorent.

La Gornet, zmeura se vinde cu 5 lei kilogramul   FOTO Diana Frîncu

Nicolae Negoiţescu, primarul comunei Gornet, spune că amenajarea unui centru de colectare a zmeurei ar complica foarte mult lucrurile şi asta din cauza autorizaţiilor şi avizelor de care ar fi nevoie. Preferă să caute mai degrabă societăţi sau oameni de afaceri care să vină în comună să cumpere marfa în cantităţi mari odată, însă chiar şi asta este dificil.

„Încercăm să aducem societăţi sau persoane care sunt potente financiar pentru a strânge această recoltă să mergem cu ea mai departe în Italia, Germania. Deja avem contactată o persoană acum care va veni să cumpere în cantităţi mari, aşa cum a procedat şi anul trecut, când a cumpărat aproximativ toată zmeura din comună şi a exportat-o în Germania, Olanda şi Spania. Şi înainte de Revoluţie, dar şi acum, comuna este renumită pentru producţia de zmeură, dar înainte de anii 90 era CAP-ul, care colectat absolut tot ce se producea şi de la noi pleca în toate ţările europene, acum trebuie să ne descurcăm singuri. Acum încercăm să sprijinim şi să educăm tinerii, să realizeze o plantaţie mai calculată, mai gândită. Deja am început să schimbăm. Producem şi coacăze, am forat puţ de apă pentru irigaţii. Am încercat să-i determin pe oameni să fie mai productivi, nu să stea la mila lui Dumnezeu şi cu sapa. În felul acesta ai şi o producţie mai mare, dar ai şi o siguranţă pentru un contract. Foarte mulţi vin şi spun că au nevoie de tone de zmeură, doar că oamenii nu pot asigura o cantitate atât de mare”, spune primarul Negoiţescu.

Acesta a precizat că, anul trecut, un mare producător de bături alcoolice a venit la Gornet şi a luat într-o singură zi 15 tone de zmeură, dar astfel de contracte se prind greu. Multe dintre societăţile mari preferă să importe zmeura din Polonia sau din alte ţări producătoare, acolo unde pot cumpăra o singură dată o cantitate mare de fructe. La Gornet, fructe ar fi, dar nu şi mână de lucru care să poată strânge într-un timp foarte scurt zeci de tone de zmeură.

În pieţele din Ploieşti, zmeura de Gornet se vinde cu 16 lei kilogramul   FOTO Diana Frîncu

„Aproape sută la sută dintre localnicii din comuna Gornet au zmeură în curte. Nu cred că există gospodărie fără plantaţie de zmeur în grădină. Oamenii nu trăiesc doar din zmeură, cei mai mulţi au şi serviciu. Zmeura este un surplus la venitul lor. Unii au pentru necesarul propriu, dar mai bine de 40-50 la sută au şi pentru vânzare”, explică edilul comunei.

Localnicii din Gornet s-au învăţat aşa, să vândă la stradă cu găleata de trei kilograme. Nu sunt învăţaţi să producă în cantităţi mari sau să transforme fructul într-o marfă pe care să o poată vinde şi în sezonul rece, să facă din zmeură o afacere de familie cu adevărat profitabilă.