Ce este depresia şi cum ne dăm seama că avem nevoie de ajutorul unui psiholog. „Semnele nu apar astăzi şi mâine se pune diagnosticul“
0
Nu orice episod de tristeţe înseamnă depresie şi nu orice “ochi plânşi” trebuie asociaţi cu starea de melancolie, acesta este avertismentul pe care îl dau psihologii în prag de sărbători, momentul din an când tendinţele suicidale se accentuează mai mult ca oricând.
Depresia este o tulburare severă care trebuie diagnosticată şi tratată corect de un specialist, fie că vorbim despre un psiholog, fie de un psihiatru. Pentru ca o persoană să fie diagnosticată cu o astfel de afecţiune este obligatorie o observare a pacientului un anumit timp, dar şi de o anamneză, care să ofere medicului sau psihologului un istoric al simptomelor, al evoluţiei bolii, al antecedentelor. Astfel e informaţii se obţin în urma unui “interogatoriu” la care este supus atât pacientul, cât mai ales aparţinătorii săi.
Psihologul Anca Stoicescu vorbeşte pe înţelesul tuturor despre diferenţele majore dintre tristeţe şi depresie, două noţiuni total diferite care nu trebuie nicicum confundate, consecinţele fiind extrem de grave în ambele cazuri.
Tristeţea, susţine Anca Stoicescu, este doar o stare sufletească naturală, de moment, trecătoare, se autodistruge şi nu se întinde pe o perioadă lungă de timp. “Tristeţea se rezumă la o zi, două, nu mai mult”, spune psihologul. În astfel de situaţii să ceri ajutor medical ar putea face mai mult rău decât bine. Singurul tratament îl poate oferi familia, anturajul şi chiar job-ul.
Semnele de întrebare apar atunci când cineva începe să prezinte o dispoziţie pentru o stare nefirească, se retrage în carapacea lui, nu se mai îngrijeşte, nu mai vrea să participe la activităţi pe care altădată le făcea cu plăcere, prezintă o mimică specifică bolii: “faciesul depresivului”, adică are coluţurile ochilor, ale gurii căzute şi în general chipul său pare “plans”. Când o astfel de stare persistă un timp îndelungat, săptămâni până la luni de zile, este necesară intervenţia de specialitate.
“Semnele nu apar astăzi şi mâine se pune diagnostic”, spune Anca Soicescu, însă de la un prim episod apreciat drept comportamanet nefiresc de familie, de prieteni, persoana trebuie urmărită cu atenţie, iar absolut tot ce se observă anormal în atitudinea ei trebuie explicat în detaliu specialistului.
"Clienţi" noi predispuşi la depresie: copiii abandonaţi de părinţii plecaţi la muncă în străinătate
“Criteriile de diagnostic sunt foarte clare. Trebuie să fim atenţi chiar şi cu cei care dezvoltă un singur episod, pentru că acesta poate fi recurent, iar cei care observă să nu ştie acest aspect. Poate că persoana respectivă a mai trecut prin aşa ceva şi a ascuns, de aceea trebuie apelat la specialist imediat”, spune Stoicescu.
Implicarea psihologului într-o primă fază şi ulterior a psihiatrului, dacă va fi cazul, este absolut obligatorie şi asta pentru că în cele mai multe situaţii deperesivii au tendinţe suicidale şi nu renunţă până ce nu-şi vor duce planul până la capăt. De asemenea este important de ştiut că rareori un depresiv devine violent, impulsivitatea fiind o însuşire, un simptom specific unei alte afecţiuni psihice, însă depresia poate fi însoţită de elemente psihotice, când gândirea şi percepţia pot fi serios afectate sau de delir.
În diagnosticarea depresiei, un medic psihiatru sau un psiholog are în vedere cauzele care ar putea să ducă spre o asemenea afecţiune, singurătatea fiind principalul motiv în peste 90 la sută dintre cazuri. Marii depresivi au în spate poveşti de viaţă triste, chiar drame, iar mai nou au apărut două noi segmente de populaţie care se înscriu în rândul “clienţilor” predispuşi către această afecţiune.
Dacă până acum depresivii veneau din rândul persoanelor divorţate, văduve, rămase fără serviciu, bolnavii cronici, bătrâni uitaţi de copii sau de nepoţi, mai nou au început să ajungă în cabinetele medicilor cu simptome specifice aceste afecţiuni copiii lăsaţi în ţară de către părinţii care au plecat la muncă în străinătate sau din contră, părinţii ai căror copii au ales să trăiască într-o altă ţară şi care uită să mai ia legătura cu familia.
Important de ştiut este că depresia este o afecţiune care se tratează în timp, fie prin psihoterapie la psiholog, fie prin tratament medicamentos cu antidepresive stabilit de un medic psihiatru sau ambele, dar în niciun caz o astfel de boală nu trebuie igrnorată în speranţa că “trece” de la sine.
Se încarcă comentariile...
