Bombardarea Ploieştiului de către americani, dezastrul care a pus oraşul la pământ
0În 1943 şi 1944, Ploieştiul a fost ţinta bombardamentelor aeriene ale Statelor Unite. În ciuda unui prim eşec al operaţiunilor militare, oraşul a trecut prin una dintre cele mai negre perioade ale istoriei sale: mii de morţi, infrastructură anulată şi sute de clădiri distruse
Prima zi de august a anului 1943 a fost una neagră pentru locuitorii Ploieştiului. Cu întreaga Românie, erau angrenaţi în cel de-al Război Mondial, dar, din cauza amplasamentului rafinăriilor din jurul oraşului, au devenit o ţintă strategică pentru aviaţia americană de bombardament.
Operaţiunea „Tidal Wave“, „Valul ucigaş“, pregătită îndelung în Libia de către americani, a rămas în istorie ca unul dintre cele mai mari eşecuri ale aviaţiei SUA, dar şi una dintre cele mai costisitoare operaţiuni aviatice.
În misiune au zburat 178 bombardiere grele B-24 Liberator pornind de la Benghazi, Libia, care au atacat rafinăriile din jurul Ploieştiului, de la altitudine joasă. Rezultatul a fost dezastruos pentru americani: au pierdut 53 de avioane în faţa rezistenţei anti-aerienei române şi germane, 440 de soldaţi au fost ucişi în luptă şi alţi 220 capturaţi.
Mai mult, la Ploieşti nu s-a înregistrat „nici o reducere a producţiei de petrol“.
Atacul a durat 50 de minute, timp în care avioanele americane au lansat asupra Văii Prahovei 1.800 de bombe, producând moartea a peste 200 de persoane şi rănirea altor câteva sute.
Peste 100 de femei au pierit împreună, după ce un avion american s-a prăbuşit peste puşcăria din Ploieşti, amplasată pe acelaşi loc în care este şi acum, pe strada Rudului. Avionul a trecut pur şi simplu prin ziduri. După bombardamente, întregul oraş, parţial „desfigurat“ s-a transformat într-o imensă flacără, iar incendiile au fost stinse abia după trei zile.
Cu toate acestea, oraşul a trecut la limită pe lângă un dezastru care ar fi putut să-l radă de pe faţa pământului, exploziile celor nouă rafinării din jur. „Fortăreaţa“ Ploieşti avea, la momentul bombardamentelor, un sistem defensiv antiaerian care cuprindea, pe lângă bateriile antiaeriene, instalaţii militare de ceaţă artificială. Datorită acestora, oraşul şi rafinăriile au fost învăluite într-un fum opac care au pus mari probleme americanilor.
Fumul de camuflaj făcea aproape imposibilă respiraţia, însă ploieştenii fuseseră instruiţi cum să respire în caz de atac, printr-o batistă udă.
Aproape 5.000 de morţi în Ploieşti şi Bucureşti
Înfrânţi după atacul din 1 august 1943, americanii şi englezii au reluat bombardamentele în aprilie 1944, cu două valuri de avioane B-52. Pe 4 aprilie a fost bombardat Bucureştiul, iar pe 5 aprilie, din nou, Ploieştiul. De data aceasta, bombardamentul a fost de la mare înălţime şi a vizat în special triajul feroviar din oraş, unul dintre cele mai importante noduri feroviare ale ţării, dar şi rafinăriile şi clădirile civile din oraş.
„Cimitirul bombardierelor“, aşa cum era cunoscut Ploieştiul după eşecul americanilor din august 1943, nu a mai trecut atât de uşor peste noul atac. Infrastructura feroviară a fost distrusă, iar cifrele avansate arată că aproximativ 65% din oraş a fost distrus. De asemenea, aproximativ 5.000 de români, majoritatea din Ploieşti şi Bucureşti, au murit, majoritatea civili.
Vă mai recomandăm
Se încarcă comentariile...
