Sindromul Münchausen sau bolnavii închipuiţi: de ce unii oameni vor cu orice preţ să obţină statutul de pacienţi

Foto Arhivă Adevărul

Sindromul Münchausen este o tulburare psihiatrică severă, prin care pacientul produce sau inventează o patologie medicală imaginară, urmărind astfel să beneficieze de tratamente şi proceduri medicale. Spre deosebire de simulare când individul urmăreşte să obţină un câştig sau să scape de o pedeapsă, în cazul acestui sindrom, persoana este motivată de factori care au ca singur scop, acela de a deveni pacient.

Cuvântul de ordine în acestă tulburare - legată, ca denumire, de baronul Karl Friedrich Hieronymus von Munchausen, cunoscut pentru poveştile sale uluitore, majoritatea inventate - este mitomania.

“Această tulburare psihică face parte din categoria tulburărilor factice şi se referă la acele simptome somatice sau psihologice imaginare produse de individ cu scopul de a-şi asuma rolul de bolnav. Diferenţa dintre tulburările factice şi simulare constă în scopul urmărit de persoană. În cazul simulării, factorii motivaţionali sunt exteriori şi vizează obţinerea unui beneficiu material sau evitarea unei pedepse sau sancţiuni. În tulburările factice, persoana este motivată de factori interni psihopatologici şi care au ca singur scop obţinerea statutului medical de persoană bolnavă”, explică, pentru Adevărul, psihologul Ionuţ Ghiugan. 

Practic sindromul Münchausen este caracterizat prin necesitatea de a simula o boală nelegată de vreun beneficiu scontat. 

Încercări disperate de a se interna într-un spital

Pacientul este dependent de spitalizare, iar scopul urmărit este doar acela de a obţine atenţia şi asistenţa personalului medical pe care îl induce în eroare prin inventarea unor antecedente şi simptome care n-au nicio legătură cu realitatea.

“Sindromul Münchausen este un subtip al tulburărilor factice, în care predomină simptome mai ales fizice (durere severă, greţuri, vărsături, ameţeală, leşin, abcese şi iritaţii, diaree cronică, etc.), iar nevoia fundamentală a persoanei este direcţionată încercării de a se interna într-un spital. Toate organele corpului constituie ţinte posibile în generarea simptomatologiei, în funcţie de cunoştinţele medicale şi imaginaţia pacientului”, mai spune Ionuţ Ghiugan. Persoanele care manifestă sindromul Münchausen prezintă frecvent complicaţii date de intervenţiile chirurgicale repetate şi de efectele secundare ale medicaţiei prescrise. 

Cauzele sindromului Munchausen 

Cauza sindromului Münchausen nu este cunoscută, însă în afecţiunile fizice, factorii psihologici contribuie direct sau indirect la etiologia acestei tulburări. Diagnosticarea este dificilă tocmai din cauza lipsei de corectitudine a pacientului. 

“Există confirmări privind rolul factorilor biologici şi psihologici în dezvoltarea acestui sindrom. Ca şi factori de risc în dezvoltarea şi apariţia acestei tulburări sunt evidentiaţi următorii: un istoric de abuz sau neglijare a copilului, antecedente medicale reale în copilărie care au necesitat spitalizare frecventă, prezenţa unei tulburări de personalitate”, mai spune renumitul piholog. 

Chiar daca poate apărea la orice vârste, uneori chiar şi la copii, tulburarea este mult mai frecventă la adulţii tineri, iar bărbaţii sunt mai predispuşi decât femeile să o dezvolte. 

Sindromul ,,Munchausen prin transfer’’, abuz asupra copiilor

Cunoscut şi sub numele de sindromul lui Polle (numele fiul baronului Münchhausen, mort în anii copilăriei în împrejurări neelucidate), sindromul Münchausen prin transfer este o tulburare prin care mama sau adultul afectat obţine atenţia medicală, prin intermediul propriului copil sau, mai rar, a unei rude sau a altor persoane aflate în grijă sa. 
 

Sindromul ,,Munchausen prin transfer’’ este descris în literatura de specialitate ca o formă de abuz fizic şi emoţional asupra copilului. Părintele abuzator administrează voluntar medicamente sau substanţe copilului, fabrică sau falsifică simptomele unei afecţiuni grave şi pretinde că propriul copil suferă de ea. În consecinţă copilul va fi supus abuziv unor investigaţii medicale complexe ce presupun disconfort, durere şi risc privind integritatea fizică sau psihologică”, explică specialistul.

Sindromul Münchausen prin transfer este mai frecvent la femei, spun specialiştii.

Cum se tratează această tulburare 

Diagnosticarea acestei tulburări este dificilă tocmai din cauza lipsei de corectitudine a pacientului. De multe ori este nevoie să se apeleze la urmărirea prin camere de filmat ascunse. Tratamentul psihologic şi psihiatric sunt singurele soluţii pentru rezolvarea acestei tulburări. 
 

“Având la bază o motivaţie psihopatologică, tratamentul primar pentru această tulburare este consilierea psihologică şi psihoterapia. Intervenţia psihologică se va concentra pe modifcarea convingerilor iraţionale şi comportamentelor dezaptative. Un rol important îl are relaţia terapeutică pozitivă (caracterizată prin empatie, acceptare necondiţionată, congruenţă). Opţiunea de tratament medicamentos necesară tratamentului tulburărilor psihice asociate (depresia şi anxietatea) prezintă un risc important, deoarece o persoană cu sindrom Munchausen poate abuza de medicamentele prescrise pentru a-şi provoca simptome medicale în continuare”, mai spune Ionuţ Ghiugan.