Povestea istoricului literar laureat al Premiului Academiei Române la doar 40 de ani. A editat jurnalul inedit al lui Alecsandri

Constantin Papastate a realizat şi mai multe monografii ale unor scriitori cunoscuţi FOTO: referatele.ro

Profesor universitar, istoric literar şi scriitor, Constantin Papastate a primit în 1948 Premiul „C. Hamangiu” al Academiei Române pentru editarea jurnalului inedit al lui Vasile Alecsandri. A fost cel mai important premiu din cariera sa editorială, carieră ce se întinde pe parcursul a patru decenii.

Constantin Papastate s-a născut la 26 februarie 1907 la Piteşti. A urmat cursurile liceale la Liceul „I.C. Brătianu” din localitate după care  va absolvi Facultatea de Litere şi Filozofie, Secţia franceză, a Universităţii din Bucureşti. Timp de un an, între 1930 şi 1931, a studiat literele la Universitatea Dijon-Franţa, pentru ca în anul 1946 să obţină doctoratul în litere şi filosofie cu o teză despre Leconte de Lisle.

De altfel, îşi va câştiga existenţa din fructificarea pregătirii sale, făcând carieră didactică la Craiova. Debutul său editorial s-a produs târziu, la 37 de ani, în 1944, cu volumul de versuri „Trepte”. Activitatea lui Constantin Papastate se concretizează prin creaţii lirice şi studii monografice. În ordine cronologică, amintim volumele de versuri: „Anotimpuri” (1946), şi „Crucea împuşcaţilor. 1907” (1982) şi monografiile: „Vasile Alecsandri şi Elena Negri” (1947), „Traian Demetrescu” (1967) şi „Elena Farago” (1975). Demersul de istoric literar îi aduce Premiul „C. Hamangiu” al Academiei Române pe anul 1948. Premiul a fost acordat pentru şi editarea şi traducerea în 1947 a jurnalului inedit al lui Vasile Alecsandri (episodul Elena Negri). Volumul a fost însoţit de un amplu studiu privind raporturile dintre cei doi, relaţiile dintre jurnal şi poezia erotică a lui Alecsandri, influenţa scriitorilor francezi asupra poetului şi prozatorului în perioada 1845-1853, aspectele romantice şi clasice ale textului diaristic etc.

O altă lucrare valoroasă a lui Constantin Papastate a fost monografia Elena Farago (1975), lucrare în care a beneficiat şi de mărturisirile poetei, de „lungi şi emoţionante convorbiri”, ce aduc demersului, minuţios şi sobru, un plus de implicare afectivă şi de autenticitate.

Student al marilor profesori Mihail Dragomirescu şi D. Caracostea, Constantin Papastate a fost atras de vieţile romanţate ale personalităţilor şi de aceea „explorează documente prioritar biografice”, iar interpretarea textului poartă amprenta afectivului. Autorul aparţine intelectualilor stabiliţi şi adoptaţi de oraşul Craiova deoarece s-a legat puternic de viaţa culturală a acestei urbe. Semnificativ, în acest sens, este faptul că cei doi autori cărora le-a dedicat câte un studiu monografic - Traian Demetrescu şi Elena Farago - au locuit timp îndelungat la Craiova şi s-au implicat şi ei în propăşirea culturală a oraşului de reşedinţă. Constantin Papastate nu s-a impus ca un poet cu profil propriu, creaţiile sale fiind mai degrabă inspirate de anumite ocazii.

În afara volumelor de versuri şi de studii de istorie literară, reţin atenţia şi alte articole publicate în diferite periodice literare, referitoare la activitatea lui Rebreanu, Caragiale şi Haşdeu, în relaţia acestora cu oraşul Craiova.

Constantin Papastate a decedat la 21 august 1992, la Craiova.