Paradisul de la Dâmbovicioara. Zona mirifică din Argeş este ideală pentru minivacanţa de 1 Mai
0
Peştera Dâmbovicioara, Cheile Dâmbovicioarei, Valea Urdii şi Satul Ciocanu sunt doar câteva dintre destinaţiile turistice din Argeş, un judeţ extrem de frumos, care merită luate în calcul pentru minivacanţa de 1 Mai.
Aflată la graniţa judeţelor Argeş şi Braşov, la 30 de kilometri de Câmpulung Muscel şi la 55 de kilometri de oraşul Braşov, Dâmbovicioara, ultima localitate argeşeană aflată pe culoarul Rucăr-Bran, este pentru cei care vor să se bucure de aer curat şi peisaje pitoreşti locul ideal pentru petrecerea unei vacanţe rustice. E suficient să te cazezi în comună sau în apropiere şi ai acces rapid la o serie de obiective, ca să te poţi bucura de un sejur interesant.
Tarifele în zona turistică încep de la 30 de euro / noapte / două persoane.
Satul Ciocanu, loc de legendă
Te poţi opri, de exemplu să vizitezi şi satul Ciocanu din culoarul Rucăr-Bran, situat într-o zonă unde sălbăticia este la ea acasă, de unde poţi admira, relaxat, frumuseţea Munţilor Bucegi, dar şi Masivul Piatra Craiului.
Situat la poalele Munţilor Piatra Craiului, pe culoarul Rucăr-Bran, la peste 850 de metri altitudine, satul a primit o denumire legătă de aspectul său morfologic de vârf de ciocan. Cea mai cunoscută legendă locală spune că satul ar fi fost întemeiat de trei dezertori din oastea Austro-Ungariei care, în urmă cu aproape două secole, ar fi cumpărat de la moşnenii rucăreni toate pământurile zonei.
Satul Ciocanu Foto: Centrul de Informare şi Promovare Turistică Dâmbovicioara
Liniştea de la Valea Urdii
Situat chiar la limita cu Fundata, cătunul Valea Urdii din culoarul Rucăr-Bran este dovada vie a formării satului pastoral românesc de frontieră, la confluenţa a două civilizaţii diferite, una musceleană şi alta brăneană. Zona e cunoscută pentru tradiţiile ce interferează la limita judeţelor Braşov şi Argeş, dar mai ales pentru liniştea şi poezia locului.
Valea Urdii - Foto: Centrul de Informare şi Promovare Turistică Dâmbovicioara
Cheile Dâmbovicioarei
De-a lungul culoarului Rucăr-Bran, în zona calcaroasă a Munţilor Piatra Craiului se întind Cheile Dâmbovicioarei.
Dacă porneşti din satul Podu Dâmboviţei, pe traseul către satul Dâmbovicioara, pe drumul care şerpuieşte, în prima parte, printre case, după aproximativ un sfert de oră de mers ajungi la limita satului. În faţă dai de primii pereţi de stâncă ce marchează intrarea în cheile Dâmbovicioarei. Natura a creat aici de-a lungul miilor de ani, o bogăţie de fenomene carstice de o frumuseţe aparte, un adevărat canion.
"Defileul este format, de fapt, din două sectoare de chei: Cheia Mare, care constituie prima şi cea mai mare parte a defileului, şi Cheia Mică a Dâmbovicioarei, aceasta din urmă, distinctă şi mult mai scurtă, găsindu-se în amonte de prima. Cheile de Jos sau Cheile Mari ale Dâmboviţei, cu pereţi înalţi şi drepţi, încep din marginea Rucărului şi ţin până în satul Podu Dâmboviţei. Sunt legate spre sud-est cu Cheile Ghimbavului şi cu Cheiţa", precizează CJ Argeş.
Cheile Dâmbovicioarei se întind pe o lungime de aproximativ doi kilometri, fiind cea mai spectaculoasă porţiune de chei, cu un aspect de-a dreptul uimitor. Pereţii drepţi ai văii parcă încearcă să se împreune în anumite sectoare, depăşind înălţimea de 200 de metri.
Peştera Dâmbovicioara, adăpost al pustnicilor şi ascunzătoare a haiducilor
În partea nordică a satului Dâmbovicioara, la aproximativ un kilometru, chiar în apropierea şoselei care străbate Cheile Dâmbovicioarei, se află celebra peşteră Dâmbovicioara, uşor accesibilă turiştilor.
Formată din calcare de vârstă jurasică, Peştera Dâmbovicioara a apărut ca urmare a acţiunii apelor care traversează masivul Piatra Craiului, dar şi Munţii Făgăraş şi Leaota. În cursul lor, acestea au format văi adânci şi înguste, conducând la apariţia unui peisaj deosebit, apreciat de turiştii care vizitează zona. Golul subteran este format dintr-o galerie lungă de 250 metri, cu un traseu ascendent.
"Cel mai important afluent al Dâmboviţei care a contribuit la formarea acestui frumos obiectiv natural este Dâmbovicioara, care izvorăşte din versantul sudic al Vârfului Omu şi străbate culoarul Rucăr-Bran pe direcţia Nord-Sud, vărsându-se în Dâmboviţa. Peştera este primul fenomen carstic ce a servit drept model unui pictor celebru (tabloul „Peştera Dâmbovicioarei“, de Nicolae Grigorescu)", explică Centrul de Informare şi Promovare Turistică Dâmbovicioara.
Foto: Centrul de Informare şi Promovare Turistică Dâmbovicioara
Programul de vizitare este de luni până vineri, de la 9.30 la 16.00, iar sâmbăta şi duminica, între orele 9.00 şi 17.00. Peştera este deschisă zilnic, inclusiv în zilele libere legale sau sărbători religioase.
Tarif intrare: 5 lei / copil, 15 lei / adult.
Contacte utile: Primăria Dâmbovicioara: 0248.544.204, Informaţii despre zonă: 0744524874.
Peştera Urşilor
La Podu Dâmboviţei se desprinde la stânga drumul forestier de pe Dâmboviţa, care conduce prin Cheile Mici, pe o distanţă de 2 km, spre peştera de la Colţul Surpat sau Peştera Urşilor. Numele l-a luat de la numărul mare de resturi fosile de urs de peşteră, descoperite aici în anul 1951. În peşteră se desprind două galerii: cea din stânga duce spre galeria Gangul Urşilor, unde au fost descoperite resturi scheletice ale ursului de cavernă (Ursus spelaeus).
Urmând drumul forestier mai departe, Valea Dâmboviţei se lărgeşte, apar pe versanţi poieni presărate cu casele construite din bârne ale satului Sătic, prima aşezare de pe valea Dâmboviţei. Drumul forestier continuă spre izvoarele Dâmboviţei, de unde se desprind trasee turistice marcate şi poteci către creasta Pietrei Craiului.
Cetatea Oratea
În apropierea acestor obiective, dar pe „Dealul Sasului”, la numai câteva sute de metri spre Est de şoseaua Câmpulung - Braşov (DN73), se află Cetatea Oratea (Cetatea Piatra Craiului sau Cetatea Dâmboviţei cum a mai fost ea cunoscută anterior), o fortăreaţă nu foarte mare, dar care de-a lungul veacurilor a inspirat imaginaţia localnicilor.
Localnicii cred în poveşti alimentate de prezenţa urmelor de care şi de potcoavele împietrite în munte, mai mult decât în adevărurile istorice, ce-i drept incomplete, scoase la iveală de cercetători.
Legenda spune că zidurile ce se mai văd astăzi ar fi fost ridicate de oamenii locului pe la 1330. Există şi legende ţesute pe ideea că fortificaţia ar fi fost construită cu sprijinul cavalerilor teutoni, cu toate că dovezi istorice n-au existat nicicând în acest sens.
Vă recomandăm să mai citiţi
Oratea, cetatea-soră a Branului care a străjuit drumul dintre Ţara Românească şi Transilvania VIDEO
Se încarcă comentariile...
