Ofiţer SRI implicat în atacul asupra unor participanţi la marşul gay din 2006

0
Publicat:
Ultima actualizare:
Participant la parada gay din iunie 2006 FOTO: wikipedia.org
Participant la parada gay din iunie 2006 FOTO: wikipedia.org

CEDO a decis săptămâna trecută că statul român va trebui să plătească câte 7.000 de euro pagube non-pecuniare pentru doi cetăţeni români, pentru ineficienţa anchetei asupra unui atac homofob împotriva unor participanţi, în iunie 2006, la marşul gay de la Bucureşti. Reclamanţii sunt din Bucureşti şi Curtea de Argeş şi, după cum spun judecătorii CEDO, în agresiune a fost implicat şi un ofiţer SRI.

În afară de cei 14.000 de euro pe care trebuie să îi dea celor două victime, statul român este obligat la plata a 3.863,02 euro celor doi reclamanţi drept costuri de judecată şi cheltuieli aferente. Cei doi reclamanţi, M.C. şi A.C., sunt cetăţeni români născuţi în 1978 şi 1986 şi trăiesc în Bucureşti şi Curtea de Argeş. Cazul se referă la plângerea lor potrivit căreia au fost atacaţi atunci când se întorceau acasă după participarea la un marş gay şi ancheta ulterioară a fost inadecvată.

Pe 3 iunie 2006, M.C. şi A.C. au participat la marşul gay anual de la Bucureşti. În drum spre casă, atunci când se aflau în metrou, ei au fost atacaţi de un grup format din şase bărbaţi tineri şi o femeie, toţi purtând hanorace cu glugă. Atacatorii i-au lovit cu pumnii şi le-au adresat injurii cu caracter homofob.

După cum spun judecătorii CEDO, cei şapte agresori le-au spus celor doi în timp ce îi băteau: ”Poponarilor, duceţi-vă în Olanda!”. Descriind faptele comise în iunie 2006, magistraţii precizează: ”Victimele au fost împinse într-un colţ al vagonului. Atacul a durat aproximativ două minute. Înainte să iasă din metrou, atacatorii l-au lovit pe primul reclamant din nou în faţă. Ceilalţi pasageri s-au refugiat în partea opusă a vagonului în timpul atacului. Printre ei era şi un fotograf, Z.E., care fusese de asemenea la marş. Victimele l-au rugat să facă poze ale incidentului, lucru pe care l-a şi făcut. Drept urmare, atacatorii l-au lovit şi pe fotograf. ”

Cei doi reclamanţi au suferit răni (zgârieturi, contuzii şi traume cranio-cerebrale minore). Ei au formulat imediat o plângere penală contra agresorilor, declarând că atacul a avut la bază orientarea lor sexuală şi consideră că atacatorii i-au identificat în timpul marşului şi ulterior i-au urmărit la metrou.

Ce spun reclamanţii

Conform reclamanţilor, agenţii de poliţie au încercat să îi convingă să renunţe la plângere, avertizându-i că astfel vor fi nevoiţi să se confrunte cu agresorii lor în instanţă.

Pe 5 iunie 2006, spun judecătorii CEDO, ”avocatul celor două victime a depus la poliţie mai multe fotografii făcute de către Z.E. în timpul agresiunii. În unele dintre fotografii feţele agresorilor erau vizibile, deoarece nu aveau glugile puse pe cap. Fotograful a dat declaraţii şi l-a putut identifica pe unul dintre agresori. Primului reclamant i-au fost arătate poze făcute de poliţie în timpul marşului şi a identificat doi dintre agresori. Poliţia avea numele suspecţilor şi adresele acestora”.

În cele din urmă, pe 24 aprilie 2007, reclamanţii au fost informaţi că dosarul lor a fost alocat Poliţiei Metroului. Tot pe 24 aprilie 2007, se mai precizează în hotărârea CEDO, ”Poliţia a trimis o cerere la Serviciul Român de Informaţii (SRI) pentru a confirma dacă R.S.A. - un ofiţer de informaţii care fusese identificat printre atacatori – era de serviciu în noaptea de 3 spre 4 iunie 2006. Pe 24 mai 2007, SRI a cerut clarificări privind natura cererii. De abia în septembrie 2007, poliţia a putut obţine o declaraţie de la R.S.A., care a spus că era în timpul liber în acea noapte şi a oferit informaţii despre o altă persoană din grupul de agresori. Acţiunile desfăşurate de poliţie pentru a îi identifica pe ceilalţi agresori au rămas fără succes”.

Un martor a fost audiat şi, întrucât se credea că unul dintre atacatori era membru al galeriei clubului Steaua Bucureşti, investigatorii au fost prezenţi la 29 de meciuri între 16 septembrie 2007 şi 13 decembrie 2009 şi au efectuat controale inopinate în staţiile de metrou. În zadar, atacatorul nu a fost descoperit.

În 2011, Poliţia a declarat că nu intenţionează să recurgă la o punere sub acuzare penală întrucât este imposibil să-i identifice pe autorii atacului, între timp faptele incriminate prescriindu-se. Procurorii au confirmat propunerea Poliţiei şi, în august 2012, instanţa a respins plângerea petenţilor referitoare la decizia de a nu începe procedura de punere sub acuzare penală.

Plângerea la CEDO a fost înregistrată pe 6 februarie 2012. Tot în hotărârea dată de CEDO săptămâna trecută, se mai spune că ”petenţii au obiectat cu privire la maniera în care investigatorii au tratat situaţia martorului R.S.A., investigatori care nu au reuşit să clarifice contradicţiile între declaraţiile martorului şi probele existente. Acesta a fost de asemenea considerat ca singurul martor deşi fusese însoţit la vremea respectivă de prietena sa şi ambii făceau parte din grupul care a atacat petenţii şi deşi Z.E. a fost de asemenea martor ocular şi a dat declaraţii la poliţie. Petenţii au reclamat de asemenea faptul că autorităţile nu au luat în consideraţie natura delicată a cazului, în special seriozitatea agresiunii şi rolul lui R.S.A. în incidente”.

Am solicitat Serviciului Român de Informaţii un punct de vedere asupra acestui caz, însă nu am primit niciun răspuns până la ora publicării acestui material.

Pe aceeaşi temă:

Papa Francisc se pronunţă împotriva „discriminării injuste“ a homosexualilor, dar respinge cu fermitate căsătoriile gay

Ce înseamnă să fii elev homosexual în liceele din România: „Un coleg mai mare m-a întrebat dacă sunt gay şi mi-a dat un pumn în stomac“

Ceauşescu şi teribilul Articol 200 de stârpire a homosexualilor: torturile la care erau supuşi cei care se iubeau împotriva sistemului

Adevărul Live. Cruciada BOR împotriva homosexualilor. Cum reacţionează comunitatea LGBT?

Piteşti



Partenerii noștri

Ultimele știri
Cele mai citite