Mladen Jeremic, baschetbalist sârb în campionatul României: „Sunt căsătorit cu o româncă, aşa că mă gândesc serios să mă mut de tot aici“
0După ce a jucat doi ani şi jumătate la Timişoara, baschetbalistul sârb Mladen Jeremic s-a transferat în această vară la echipa BCMU FC Piteşti. Mladen Jeremic a fost campion mondial U19 cu Serbia în 2007, campion european U20 în 2008, iar în 2011 a ieşit campion mondial universitar.
În finala Campionatului Mondial U19 din 2007, Mladen Jeremic (30 de ani) a strălucit într-o finală în care Serbia a învins SUA cu 74-69, iar jucătorul sârb a fost cel mai bun marcator al finalei cu 24 de puncte şi l-a avut ca adversar pe Stephen Curry, cel care avea să ajungă ulterior dublu campion în NBA cu Golden State Warriors. De-a lungul carierei a jucat la echipe din Serbia, Italia, Spania şi Venezuela. Mladen Jeremic fost inclusiv martor la protestele de stradă din Venezuela.
Din această vară, Mladen s-a însurat cu jucătoarea de volei Mihaela Ozun, care activează la echipa din Târgovişte şi care printre altele a câştigat Challenge Cup cu CSM Bucureşti.
În 35 partide disputate alături de BC SCM Timişoara în sezonul 2017/18, Jeremic a avut medii statistice foarte bune, de 16 puncte, 3.3 recuperări şi 2.9 pase decisive cu 1.2 intercepţii în aproape 30 minute pe partidă pentru 14.9 la eficienţă. El a avut procentaje de 57% la aruncările de două puncte, 40% la trei puncte şi 81% la linia de pedeapsă.
Cariera lui Mladen Jeremic a început în 2006, când avea doar 18 ani. Jucătorul sârb a evoluat, până să ajungă în România la începutul lui 2016, pentru Borac Čačak, FMP Železnik, Hemofarm, Reggio Emilia, Bucaneros de La Guaira, Igokea, Metalac, Vršac.
Ce te-a făcut să te îndrăgosteşti de baschet?
Fratele meu juca baschet de mic şi m-a învăţat şi pe mine mişcările de bază. Şi aşa, încet-încet, m-am îndrăgostit de baschet şi am început să joc şi să mă pregătesc din ce în ce mai mult.
Cât de mult te-a afectat războiul din fosta Iugoslavie în perioada în care ai copilărit în Loznica, oraşul tău natal? Ştiu că mulţi refugiaţi au venit acolo.
Războiul nu m-a afectat personal, eram prea mic pentru a realiza ce se întâmplă. Dar au fost mulţi oameni care au suferit ani buni din cauza consecinţelor războiului din Iugoslavia, cum ar fi refugiaţii care au venit în Loznica, oraşul meu natal.
Ai câştigat trei titluri majore mondiale şi europene. La finala Campionatului Mondial U19 din 2007 ai fost cel mai bun marcator, iar adversarul tău direct a fost Stephen Curry, viitorul star al celor de la Golden State Warriors în NBA. Cum a fost Curry ca adversar şi cum a fost pentru tine experienţa acelei finale?
În finala Campionatului Mondial U19 din 2007, Stephen Curry nu era nici măcar pe aproape de jucătorul foarte bun care era acum. Nu am crezut vreodată că va ajunge un jucător atât de bun. Finala a fost pentru mine memorabilă, cu atât mai mult cu cât am fost cel mai bun marcator, cu 24 de puncte. Am avut o generaţie foarte bună, cu mulţi jucători ce au ajuns la echipe de top din NBA. Printre colegii mei din 2007 s-au numărat Boban Marjanovic (care joacă acum la Los Angeles Clippers, după ce a evoluat pentru San Antonio Spurs şi Detroit Pistons), Nemanja Bjelica (care joacă din acest an la Sacramento Kings), Miroslav Raduljica, care a jucat şi el în NBA pentru Milwaukee Bucks, şi Stefan Marković, cu mulţi ani la activ în Euroligă.
Ai primit oferte din NBA după câştigarea finalei mondiale din 2007?
Nu am primit vreo ofertă de la vreo echipă din NBA. Ştiu că au fost mai mulţi scouteri care m-au monitorizat, dar nu s-a concretizat nimic.
Ai jucat în Venezuela şi ai fost martor al protestelor de stradă de acolo. Cum au fost pentru tine ca experienţă cele câteva luni petrecute în Venezuela?
Am semnat în 2014 cu formaţia Bucaneros de La Guaira, grupare din oraşul Maiquetia, situat aproape de Caracas, capitala Venezuelei. Avusesem un sezon nu foarte reuşit înainte în Italia, nu aveam multe opţiuni. La un moment dat am fost sunat din Venezuela, am primit o ofertă de a juca acolo şi am acceptat. A fost o experienţă interesantă, nu ştiam la ce să mă aştept, am vrut să încerc. În Venezuela, liga se juca din ianuarie până în aprilie, cu tot cu plaf-off. Da, aşa este, am fost martor la startul revoltelor de stradă care au cuprins Venezuela pe fondul gravelor probleme economice şi sociale din regimul lui Maduro. Am văzut de mai multe ori oamenii protestând pe străzi, trăiau foarte greu şi îi înţelegeam. Şi în Serbia am avut momente grele precum acolo. Per total, am multe amintiri speciale din perioada în care am jucat în Venezuela.
Ce te-a făcut să vii în România şi să joci baschet aici?
Oferta pe care am primit-o la începutul lui 2016 a fost cea mai bună de la acel moment. În plus, ştiam că aveţi un campionat puternic şi cu echipe valoroase, aşa că a fost o decizie uşoară să vin să joc în România.
Ai o expresie românească favorită?
Sunt multe expresii româneşti care îmi plac, dar nu pot să le spun pentru a fi publicate în ziar (Râde). Dacă ar fi să nominalizez o expresie ce nu e licenţioasă şi care îmi place, aceea ar fi: ”Haide băieţi”.
Echipa de baschet din Piteşti a câştigat un singur titlu naţional în 2000. Care sunt şansele unui nou titlu după 19 ani?
Este dificil să fac previziuni de acest gen, dar cred că avem o echipă foarte bună, cu jucători şi staff de top şi suntem foarte ambiţioşi. Vom munci mult în fiecare zi şi vom vedea apoi ce rezultate vom avea la finalul sezonului.
Cum ţi se pare mâncarea românească? Ai un preparat culinar favorit?
Mâncarea din România este similară cu cea din Serbia. Îmi plac toate preparatele culinare româneşti, dar dacă ar fi să aleg unul anume, acela ar fi fără îndoială papanaşii.
Te-ai gândit să te muţi permanent în România?
Sunt căsătorit cu o româncă, aşa că mă gândesc serios să mă mut în România. M-am însurat în această vară, soţia mea Mihaela Ozun (acum Jeremic) este jucătoare de volei şi evoluează pentru echipa din Târgovişte. Ne-am cunoscut în Timişoara în perioada în care amândoi jucam pentru echipele de baschet şi volei de acolo.
.