Mara Diaconu, artista care creează şi în ţară, şi peste ocean: „Toată lumea ar trebui să ştie că se poate trăi cu puţin. Cu puţin material şi mult spiritual“
0Nume de referinţă în arta plastică românească contemporană, piteşteanca Mara Diaconu, membră a Uniunii Artiştilor Plastici din România, secţia grafică, este la a doua sa expoziţie la Nashville - SUA. America i-a apreciat talentul de acum mai bine de un deceniu, în timpul unei expoziţii tematice – „Poduri balcanice” – desfăşurate în Serbia, două dintre lucrările donate de artistă organizatorilor fiind evaluate la 2.000 de dolari fiecare.
Elevă a renumitului artist plastic Gheorghe Iliescu, absolventă a Facultăţii de Arte Plastice a Universităţii „Al.I. Cuza” din Iaşi şi a Institutului de Arte Plastice „Nicolae Grigorescu” din Bucureşti, Mara Diaconu este artistul-dascăl care timp de două decenii, cât a fost profesor de grafică la Liceul de Arte „Dinu Lipatti” din Piteşti, a insuflat dragoste şi pasiune generaţiilor de tineri artişti formaţi aici.
“Toţi au reuşit să arate că au învăţat ceva şi că pot... Marea tristeţe e însă că pleacă afară. Pleacă aproape tot ce e bun, dar de multe ori se pierd... Se duc să câştige, se duc pe graphic-design, pe publicitate, se duc la un serviciu care le acaparează în totalitate timpul pe care ar trebui să-l acorde creaţiei. Dacă iubeşti arta trebuie să-ţi faci timp şi pentru tine, pentru atelier, nu te rezumi la a profesa într-un loc de unde iei bani. Artiştii trebuie să fie modeşti. Toată lumea ar trebui să ştie că se poate trăi cu puţin. Cu puţin material şi mult spiritual. Cel mai important pentru tineri este să-şi mobileze spiritul, e cel mai important. De acolo vin bucurii”, spune, pentru ”Adevărul”, artista Mara Diaconu.
E marea tristeţe a artistei, durere adâncită de o alta, a diferenţelor faţă de Occident pe care România nu le-a sucombat la capitole precum condiţia artistului şi deschiderea publicului către artă.
“De ce publicul de afară e un mai bun consumator de artă şi cultură?! Pentru că afară lumea e civilizată, are o viaţă mai organizată şi mai mult timp pentru evenimente şi expoziţii. Sunt mai aşezaţi oamenii. Îşi permit să viziteze, să se plimbe, să vadă lumea. Sunt atraşi de spaţiile culturale, lumea e mai liniştită. Şi la noi a fost o perioadă în care se întâmpla aşa, dar acum e mare bulversarea, nu se mai organizează expoziţii în acelaşi ritm, deşi artiştii lucrează oricum. Publicul tânăr, de la care aştepţi o deschidere către partea sensibilă a existenţei, trăieşte într-o viteză extraordinară, nu mai are timp şi pentru aceste lucruri. În afara celor care au o educaţie artistică şi-şi doresc astfel de lucruri, tinerii nu merg să caute, să descopere universul într-o galerie, spre exemplu, ci vor umple golurile care ţin de artă cu o imagine video, cu tapet gata făcut. Aşa ajung să nu aibă idee ce înseamnă un original, tocmai pentru că n-au avut timp să înţeleagă asta, pentru că trăiesc în viteză. Exact asta se întâmplă şi în modă, unde vedem cu toţii că au loc nişte transformări care nu ţin întotdeauna de estetică. Este o criză", spune artista.
Mara Diaconu arată şi spre diferenţele legate de felul în care Occidentul ştie să îndrepte tânăra generaţie către acest domeniu, asta dincolo de argumentele standard.
"Afară, tinerii sunt interesaţi mai mult de artă şi pentru faptul că acolo sunt acele workshop-uri, locuri de experimentat, lucru care se va întâmpla la un moment-dat şi la noi – lecţii, teme, iniţieri, chiar în muzee, un fel de acces direct la artă şi contact direct cu ea. Sunt şi stimulaţi în direcţia asta. În muzee, spre exemplu, au locuri în care să se relaxeze, au terase, cafenele, o arie de socializare. Spaţiul cultural de acolo este, astfel, mai prietenos, mai deschis spre public.”, mai spune Mara Diaconu.
În plus, arată artista, publicul din Occident este dispus să cheltuie mai mult pe artă, pe de o parte pentru că îşi pemite mai mult, pe de altă pentru că o apreciază altfel.
“Da, este o criză ceea ce se întâmplă acum, pentru că suntem într-o cădere. Diferenţele la care se vinde o lucrare sunt foarte mari între România şi Occident. Şi între Piteşti şi Bucureşti este diferenţă, darmite când vinzi afară. Şi, totuşi, nu asta este important. Dacă noi ne-am gândi la bani, n-am mai lucra la fel. E un fel de datorie, de suferinţă... Este şi partea frumoasă când vezi finalul, este ceva care intră în sufletul nostru şi nu ne lasă să ne mai gândim la bani. Nu faci o lucrare pentru că trebuie neapărat să vinzi. Îţi propui un subiect şi lucrezi la el până epuizezi timpul, materialele. De obicei simţi că timpul până la expoziţie nu-ţi mai ajunge...”, explică Mara Diaconu.
“Nu mă paşte furia asta de recunoaştere a valorii”
A avut expoziţii nu doar în ţară, unde a obţinut importante premii, ci şi în Franţa, în Spania, în Egipt şi în Statele Unite ale Americii iar în toate centrele în care a expus a făcut donaţii. La fel s-a întâmplat şi în Serbia la Kragujevac, de unde două dintre lucrările sale, create chiar în cadrul taberei şi evaluate de organizatorii cărora le-au fost donate la câte 2.000 de dolari, au plecat înaintea artistei peste Ocean.
“Se întâmpla prin 2006. Americanii erau cei care organizaseră tabăra la care am luat parte artişti din toate ţările balcanice, iar tema a fost chiar ”Poduri balcanice”. Am donat lucrările respective, pentru că aşa obişnuiesc să fac în locurile în care sunt invitată. Eu nu am sentimentul ăsta, nu mă paşte furia asta de recunoaştere a valorii, pentru că acolo unde am fost, totdeauna a fost bine, iar lumea care vine e o lume selectă”, spune artista.
Pe 2 iulie 2017, artista a plecat pentru a doua oară peste ocean, la Nashville, unde va avea o expoziţie de grafică la o galerie particulară. Este cea de-a doua sa expoziţie în SUA, după cea de acum şapte ani, multe dintre lucrările sale regăsindu-se în colecţii particulare din America.
“Voi sta acolo o lună şi jumătate. Ca şi la precedenta mea expoziţie, tot ce voi expune, voi lucra acolo. E dificil să pleci cu lucrări de acasă, ca să le expui în afară. Eu, fiind şi membru al Uniunii Artiştilor Plastici, am nevoie de o serie de aprobări, de asigurări... În plus, eu, fiind grafician, lucrez repede şi chiar prefer să le realizez acolo. Probabil că subiectul va fi legat tot de natură. Voi continua ceea ce am început aici, la ultima mea expoziţie, una de desen-grafică, desen de observaţie rapid”, mai spune artista.
Ce a mobilizat-o, de data aceasta spre Nashville. Poate gura de oxigen de care are nevoie după o traumatizantă pierdere suferită recent. “Acum fac desen pentru că încerc să mă adun în urma unei tristeţi după o mare pierdere pe care am avut-o”, mărturiseşte, cu durere, artista.
Am rugat-o pe Mara Diacono să ne spună ce o inspiră şi cum îşi găseşte originalitatea către care i-a îndrumat timp de două decenii şi pe elevii săi.
“Până îţi găseşti subiectul, te documentezi. Trebuie să fie o direcţie, nu poţi să baţi pasul pe loc. Sunt foarte multe poteci. Mie îmi plac structurile naturale... Pot să spun că reinterpretez. Fac şi portrete şi tot felul de compoziţii în general. Ca la orice operă de artă, compoziţia este cea mai importantă. Trebuie să mergi la esenţă, la simbolistică, să găseşti esenţa formelor, esenţa lucrurilor şi să le pui într-o ordine. Pentru asta trebuie să citeşti, să compui, să combini tot felul de informaţii. Dacă mergi în muzee, dacă deschizi cărţi, trebuie să fi pus la punct. Altfel eşti doar un amator care ştie să deseneze. Trebuie să-ţi găseşti originalitatea în modul tău de a vedea lucrurile. Ele există, dar trebuie să le descoperi, să le interpretezi, să le recompui”, spune Mara Diaconu.
“Nu trebuie să te omoare orgoliul”
Are şi câteva sfaturi pentru tinerii artişti. Poveţe ce vin din experienţa sa profesională, la catedră, dar mai ales în rosturile artei.
“Unii cred că sunt artişti doar pentru că termină un liceu de artă sau o facultate de profil. E bine de ştiut că nu şcoala te face artist... Este drumul lung, trebuie să munceşti, trebuie să-ţi placă să faci lucrul ăsta. Nu să vinzi şi să faci bănuţi e ceea ce ar trebui să te mobilizeze. Este un domeniu vast al culturii, trebuie să conştientizezi că există artă înainte de tine şi după tine, iar tu trebuie să te raportezi acolo unde încapi, unde îţi este locul, unde eşti cel mai bun, pentru că nimeni nu e bun la toate. Nu trebuie să te omoare orgoliul, trebuie să ai modestie şi hărnicia cu care să-ţi dublezi talentul. Fără talent, nu se poate pleca la drum. Cu ăsta te naşti, dar poţi să rămâi un artist amator celebru, sau poţi să faci lucruri deosebite, să-ţi găseşti excelenţa persoanei, să fii de recunoscut, să ai amprenta ta, să ştii să lucrezi astfel încât pe tot ceea ce faci să se vadă amprenta ta. Să se poată spune despre creaţia pe care ai făcut-o că este a ta, cum se spune: <<ăsta este un Grigorescu, ăsta este un Rafaelo...>>”, încheie artista ale cărei lucrări pot fi admirate şi pe site-ul personal: maradiaconu.com.
Se încarcă comentariile...
