Leacul pentru laringită cu licheni de piatră

Laringita, inflamaţia acută sau cronică a laringelui care are drept consecinţă tumefacţia mucoasei şi, ca urmare, strâmtarea laringelui şi obstrucţionarea inspirării aerului, se tratează nu doar medicamentos, ci şi cu plante cu proprietăţi emoliente. Deşi nu sunt printre cele mai cunoscute remedii, decocturile cu licheni de piatră au efecte terapeutice foarte bune.

În general cauzată de infecţii virale sau bacterienene, laringita afectează, în cea mai frecventă formă a sa,  regiunea corzilor vocale şi poartă denumirea de laringită subglotică.

Favorizanti sunt factorii climaterici (în general, pentru cei care desfăşoară meserii în aer liber, etc), fumatul şi surmenajul vocal. Semnul care ne arată că avem de-a face cu o formă de laringiă este  răguşeala (care poate fi însoţită de tuse şi de senzaţie de jenă la nivelul gâtului), care, unoeori,  poate degenera în afonie. În astfel de cazuri, trebuie cerut sfatul unui medic. 

Pentru formele nu foarte severe, în afara tratamentului medicamentos, pe lângă recomandările privind repaosul vocal, se pot avea în vedere şi plante medicinale.

„Sunt recomandate plante cu proprietăţi emoliente (cu conţinut mare de mucilagii) şi expectorante, atât în uz intern, sub formă de infuzii, decocturi, cât şi extern, ca inhalaţii şi gargare”, spune Elena Badea.

Pătlagina, bradul, macul roşu, potbalul, nalba mare, lumânărica sunt printre cel mai adesea recomandate în tratarea laringitei. Ca remediu pot fi însă folosiţi şi lichenii de piatră.

Studiile recente au identificat, pe lângă efectul emolient al plantei, şi o acţiune antioxidantă a lichenului de piatră.

„Preparăm un decoct dintr-o linguriţă de plantă la o cană de apă, fierte timp de cinci minute. Se adaugă şi un vârf de cuţit de bicarbonat de sodiu. Se beau două căni pe zi, de preferinţă în amestec cu lapte”, recomandă Elena Badea.