De unde provine sintagma „republică bananieră“. Firma care a plătit multiple lovituri de stat în America Latină

Folosită pe scară largă, sintagma „republică bananieră“ are un sens peiorativ, referindu-se la un stat foarte slab dezvoltat economic, prezentând o economie de tip unic sau foarte slab diversificată, condusă în mod tiranic de un lider unic. Aflaţi din materialul următor când a fost folosită prima oară această sintagmă.

La începutul secolului XX, scriitorul american O. Henry (William Sydney Porter) a folosit termenul republică bananieră în povestea ”Amiralul” pentru a descrie Republica ficţională Anchuria, ca ”o republică bananieră maritimă şi mică” în cartea ”Cabbages and Kings” publicată în 1904. Cartea a fost inspirată de experienţele sale din Honduras, unde a trăit timp de şase luni.

O. Henry a fost inspirat în folosirea sintagmei ”republică bananieră” şi de compania americană United Fruit Company. De la începutul secolului XX şi ulterior timp de aproape 50 de ani, United Fruit Company, un mare producător de banane a finanţat şi ordonat lovituri de stat în America Centrală pentru a îşi conduce mai bine activităţile. Compania a avut un rol esenţial în crearea ”republicilor bananiere” conduse de dictatori.

Bananele încă domină economia Hondurasului, iar sărăcia afectează jumătate din populaţie statului.

Tradiţional şi convenţional, o republică bananieră este opusul unei democraţii, fiind de facto o tiranie, adeseori ereditară, mascată sub cuvântul îmbietor de republică. Este, de obicei, condusă de un „el lider maximo”, înscăunat pe viaţă, care se auto-intitulează „alesul poporului”, şi care controlează practic total sectoarele sociale, economice, administrative, culturale şi politice ale naţiunii, fiind simultan preşedintele ţării, adesea conducătorul armatei şi şeful partidului politic unic.

Republicile bananiere, constituite în America Latină

Numeroase ţări din America Latină, aşa cum ar fi Republica Dominicană, Guatemala, Nicaragua, Honduras şi Panama, respectiv în diferite stadii temporale ale istoriei lor, sunt considerate modele ale constituirii unui portret robot al unei republici bananiere.

Cel mai adesea, o republică bananieră este o ţară care este condusă pentru a funcţiona ca o întreprindere comercială privată monopolistă, al cărei unic scop este furnizarea de bunuri materiale şi de profituri (sub orice formă) care sunt împărţite între clasa conducătoare politică şi cea economică. O astfel de economie extrem de slab diversificată conduce la bugete masiv deficitare, debite publice majore, devalorizarea monedei naţionale şi o dezvoltare inegală. Republicile bananiere sunt conduse de un lider suprem, care este ajutat de o cleptocraţie administrativă şi politică, al cărei scop este exploatarea funcţiilor publice pentru câştig personal sub orice formă (deturnare de fonduri, furt, mită, înşelăciune, etc.). ”La operaţia de extorcare a unei astfel de ţări îşi aduc contribuţia masivă diferite corporaţii internaţionale şi/sau transnaţionale, care nu sunt trase la răspundere pentru modul în care au contribuit la devalizarea naţiunii. La rândul său, guvernul cleptocratic amplifică fenomenul de aservire generală, iar — ca atare — funcţiile publice sunt puse la mezat, fiind cumpărate sau tranzacţionate prin falsificarea alegerilor”, spune sociologul Paul Simionescu.