Cum voia revizorul şcolar „să ascundă“ damele „cu pepţi deschişi şi despletite“ care provocau „tentaţiuni spiritelor“

Într-o scrisoare transmisă Primăriei Piteşti, în iunie 1874, revizorul şcolar al judeţului Argeş îşi arăta indignarea cu privire la funcţionarea unor case de toleranţă în apropierea şcolilor urbei. Oficialul atrăgea atenţia autorităţilor locale asupra tentaţiilor la care sunt supuşi elevii care le văd pe stradă şi cerea mutarea acestor stabilimente sau constrângerea „silfidelor“ să stea în respectivele aşezăminte pe parcursul zilei.

Documentul de acum 144 de ani poartă antetul „Ministerului Cultelor şi al Instrucţiunei Publice“ şi semnalează o situaţie scandaloasă pentru învăţământul local: funcţionarea unor aşezăminte de prostituţie chiar în centru Piteştiului, în apropierea unor instituţii de învăţământ.

„Cunoaşteţi foarte bine că strada pânprejurul ambelor şcoalelor primare este barecadată de locuinţele prostituatelor ale căror viaţă desfrânată şi liberă este vătămătoare bunurilor moravuri junimei studioase ce frecventează scoalele menţionate: Cred că nu mai pucin cunoaşteţi că în toate părţile chiar pucin civilizate ale Europei, autorităţile comunale au luat măsuri ca locuinţa suscitatelor selfidelor să fie cât se poate mai în depărtare de centrul unei urbe şi totdeodată constrânse aceste dame în intervalul zilei de a apare pe strade cu cârdu comportându-se în faţa trecătorilor cu maniere scandaloase şi espresiuni de feliul vieţii lor cari vatămă auzul tinerimei şi conrupe inima“, se arată în respectiva adresă semnată de Al. Theodosiade, revisorele şcolar al judeţului Argeş la acea vreme.

Junimea, expusă „fiinţelor corupătoare“

Oficialul „Ministerul Cultelor şi al Instrucţiunei Publice“ cerea măsuri pentru evitarea situaţiilor în care elevii întâlnesc pe stradă prostituatele care se plimbă nestigherite pe strada mare. Venea şi cu soluţii, fie privind constrângerea respectivelor dame să rămâmă în aşezăminte pe parcursul zilei, fie mutarea caselor de toleranţă.

„În interesul dar junimei noastre studioase Domnule Primar vă rog să binevoiţi a lua măsuri ca prostituatele dupe strada schoalelor să dispară sau cel pucin deocamdată să se oblige a fi mai constrânse în casele lor în intervalul zilei şi a nu sta pe strade în facia elevilor cu pepţi deschişi şi despletite provocând tentaţiuni spiritelor junimei ce are nenorocirea a fi espus în timpul recreaţiunei şi înainte de a intra în clase acestor fiinţe corupătoare“ se mai artă în document din  5 iunie 1874.

Adresa se încheie cu un apel la „evitarea răului“ pe care prostituatele l-ar putea face elevilor tentaţi de viaţă desfrânată a acestora: "Interesul ce aţi arătat şi arătaţi pentru schoalele din urbea noastră şi ca persoană privată şi încă mai mult ca primar şi preşedinte al Comitetului schoalelor mă face să fiu convins că nu veţi mai tolera persoanelor mai sus indicate să mai locuiască tocmai în centrul urbei şi în facia schoalelor noastre, ci veţi lua dispoziţiunile cele mai energice şi de vigoare spre mutarea lor şi evitarea răului".

Fiecare prostituată avea un cazier profesional

Arhivele Naţionale Argeş deţin destul de puţíne documente referitoare la fenomenul prostituţiei din oraşul Piteşti. Cele cîteva care s-au păstrat până la această dată şi care se găsesc în fondul de arhivă al Primăriei Piteşti, în cel al Prefecturii Argeş, dar mai ales în fondurile poliţieneşti reuşesc săi contureaze o imagine a acestui fenoment la sfârşitul secolului XIX. 

„Poliţia era cea care ţinea evidenţele prostituatelor oraşului. Fiecare prostituată avea practic un cazier profesional ţinut de poliţia orăşenească în care erau trecute date personale, o poză, stabilimentul unde lucra <<madama>> şi dacă era sănătoasă pentru a presta <<cea mai veche meserie din lume>>. Verificarea stării de sănătatea cădea în sarcina medicului oraşului pentru că riscul bolilor cu transmitere sexuală era destul de ridicat. În acea perioadă, sifilisul făcea ravagii, forma finală a acestei boli fiind caracterizată de demenţă, iar moartea survenea la scurt timp“, precizează, pentru  Adevărul, istoricul şi arhivistul Aurel Radu.

„Stricau moravurile“

Din păcate, arhiva Poliţiei oraşului este destul de săracă informativ. Despre prostituate s-au păstrat doar câteva referinţe deoarece arhiva poliţiei a fost distrusă sau ţinută în condiţii improprii de păstrare şi depozitare.

„De regulă în arhivă s-au păstrat diferite plângeri ale cetăţenilor vigilenţi adresate autorităţilor cu privire la activitatea prostituatelor care <<stricau moravurile>> tinerilor prin expunerea în stabilimentele din centrul oraşului“, încheie istoricul şi arhivistul Aurel Radu.

FOTO: Arhivele Naţionale - Argeş, fond Primăria Piteşti