Cum prepari acasă uleiul de muşeţel. De ce este bine să-l ai în frigider

Folosit de mii de ani ca plantă medicinală, muşeţelul este apreciat pentru proprietăţile sale antiinflamatoare, antiseptice, analgezice, antihistaminice, cicatrizante şi gastrice, pentru acţiunea sa antiseptică şi decongestivă anorectal, iar beneficiile folosirii sale nu se opresc aici. Cele mai frecvente forme de utilizare, atât intern, cât şi extern, sunt ceaiurile, însă virtuţile tămăduitoare ale plantei pot fi exploatate şi altfel.

Muşeţelul este apreciat pentru proprietăţile sale antiinflamatoare, antiseptice, analgezice, antihistaminice, cicatrizante şi gastrice, pentru acţiunea sa antiseptică şi decongestivă anorectal, iar beneficiile folosirii sale nu se opresc aici. Cele mai frecvente forme de utilizare, atât intern, cât şi extern, sunt ceaiurile, însă virtuţile tămăduitoare ale plantei pot fi exploatate şi altfel.

Uleiul de muşeţel, de exemplu, are acţiune calmantă asupra pielii datorită uleiului esenţial din plantă care ajunge în preparat, este  recomandat de specialişti pentru tratarea afecţiunilor care produc mâncărimi severe.

Se umple o sticlă până la gât, fără a se îndesa, cu flori proaspete de muşeţel culese în soare şi se toarnă peste ele ulei de măsline presate la rece până la acoperirea florilor. Recipientul, bine închis, se lasă se lasă 14 zile în soare. Apoi, se păstrează la frigider. Studii recente au demonstrat calitatea uleiului esenţial de a calma inflamaţiile, dar şi  efecte antidiuretice şi sedative. Datorită acţiunii calmante, este adesea inclus în preparatele aplicate extern, pentru tratarea afecţiunilor pielii care produc mâncărimi puternice, cum este exema. Uleiul esenţial se regăsesşte adesea în componenţă medicamentelor destinate tratării iritaţiilor ochilor, inflamaţiilor gâtului, rinitelor şi sinuzitelor, precum şi în apele de gură”, explică specialistul în fitoterapie Elena Badea, administratorul site-ului infuziedesanatate.ro.

Calităţile terapeutice ale preparatelor pe bază de muşeţel sunt datorate celor câteva substanţe active valoroase conţinute de plantă: uleiuri volatile bogat în chamazulenă, substanţe amare de natură sescviterpenică, flavonoide, substanţe de natură cumarinică, colină, mucilagii, acid salicilic, fitosterine, substanţe glicozidice,acid clorogenic, camilina, vitamine, săruri minerale.

Cine trebuie să evite preparatele pe bază de muşeţel

Deşi considerat de multă lume inofensiv, muşeţlul nu poate fi administrat chiar oricui, mai ales că au fost semnalate cazuri de reacţie alergică, inclusiv reacţii severe. 

„Planta face parte din familia compozitelor, familie din care face parte şi margareta, deci persoanele alergice la această plantă trebuie să evite consumul de muşeţel. Dincolo de reacţia alergică, cel mai grav efect secundar al musetelului este activitatea sa anticoagulantă de care se face răspunzătoare cumarina (substanţă toxică), care poate interveni în coagularea sângelui, deci nu folosiţi muşeţelul împreună cu aspirina sau cu alte substanţe care au proprietăţi anticoagulante. Unora le poate provoca moleaşeală, iar în cantităţi mari, poate cauza stare de vomă şi gaze vomitative. 

Femeile care sunt însărcinate trebuie să evite tinctura şi uleiul esenţial de muşeţel. Şi persoanele cu micoze (ciuperci) trebuie să evite consumul de muşeţel întrucât chamazulena prezenţa în plantă întreţine şi chiar reactivează micozele”, încheie  specialistul.