Cristian Proistosescu, românul ajuns expert mondial în încălzirea globală: „Temperatura medie de vară în Bucureşti ar putea ajunge la 35 de grade“

Cristian
Proistosescu, românul ajuns expert mondial în încălzirea globală: 

„Temperatura
medie de vară în Bucureşti ar putea ajunge la 35 de grade“

Cristian Proistosescu, un tânăr de excepţie FOTO: arhiva personală

Cristian Proistosescu (30 de ani), cercetător la Universitatea din Washington-Seattle, a publicat un studiu, alături de profesorul Peter Huybers, un cunoscut specialist în problema încălzirii globale, în care avertizează că procesul încălzirii globale poate fi mult mai accelerat decât se crede în prezent.

Ştiri pe aceeaşi temă

Cercetător la Universitatea din Washington-Seattle, Cristian Proistosescu a publicat recent în prestigioasa revistă „Science Magazine“, împreună cu profesorul Peter Huybers, un studiu revoluţionar şi alarmant despre încălzirea globală, studiu ce arată că încălzirea globală ar putea fi mai rapidă decât se credea şi că planeta se încălzeşte diferit, existând zone unde încălzirea este mai lentă. 

Studiul, despre care au scris în termeni laudativi publicaţii prestigioase precum „The Washington Post“, „The Guardian“, „Bloomberg“, „Chicago Tribune“ şi „Harvard Gazette“, a fost realizat timp de cinci ani, pe perioada studiilor doctorale ale lui Cristian Proistosescu. El şi-a luat doctoratul anul trecut la Harvard, la doar 30 de ani, tema lucrării fiind legată de schimbările climatice. O minte strălucită, Cristian Proistosescu a absolvit în 2009 cu onoruri Universitatea Princeton, pe durata studiilor primind două premii pentru cercetări excepţionale. În 2005 a luat medalia de aur la olimpiada internaţională de fizică, iar în 2004 a luat medalie de bronz. Universitatea din Washington-Seattle, unde lucrează Cristian Proistosescu, a dat până acum şapte laureaţi ai Premiului Nobel.

 „Weekend Adevărul“: De unde a pornit ideea de a face un studiu despre încălzirea globală?

Cristian Proistosescu: Încălzirea globală devine, încet-încet, una dintre problemele fundamentale cu care omenirea începe să se confrunte. Sunt multe detalii importante la care comunitatea de cercetare lucrează – cum va fi afectată agricultura, când şi cât va creşte nivelul mării, vor deveni uraganele mai puternice? Însă, poate întrebarea fundamentală rămâne: cât se va încălzi în medie pământul pentru o anumită cantitate de dioxid de carbon? Acest număr este numit „Sensibilitatea Climatului“, fiind numărul care leagă emisiile de dioxid de carbon şi încălzirea globală. Este punctul de legătură dintre politicile economice şi costurile încălzirii globale. Ultimul raport al Panoului Interguvernamental pentru Încălzirea Climatului (IPCC) a concluzionat că momentan nu există un estimat optim pentru acest număr, întrucât modelele numerice pe care le folosim pentru a prezice încălzirea globală în viitor nu sunt compatibile cu încălzirea globală observată în ultimele două secole. Problema explicării acestei incompatibilităţi dintre modele şi date istorice atârna de ceva ani în aer. Noi lucrăm la o teorie despre separarea diverselor procese climatice în funcţie de timpul de manifestare, şi, la un moment dat, ne-am dat seama ca această teorie poate explica şi rezolva incompatibilitatea.

Studiul privind încălzirea globală pe care l-ai realizat împreună cu profesorul Peter Huybers, îndrumătorul lucrării tale de doctorat, a stârnit deja multe reacţii pozitive şi aprecieri. Care ar fi cele mai importante concluzii ale acestui studiu?

Încălzirea observată de la revoluţia industrială şi până astăzi s-a petrecut aproape în totalitate prin procesele rapide, motiv pentru care majoritatea încălzirii a fost observată în special pe continentele emisferei nordice. Există însă şi procese lente, asociate în special cu oceanele tropicale şi cu mările sudului. Studiul nostru a arătat că atunci când aceste zone se vor încălzi, va exista o amplificare a încălzirii globale pe toată suprafaţa pământului. Această amplificare nu a fost încă observată în datele istorice, motiv pentru care ele păreau, în mod eronat, incompatibile cu predicţiile pentru viitor. 

MAI PUŢINI NORI PE CER, MAI MULTE RADIAŢII SOLARE

De ce se încălzesc anumite zone ale planetei mai repede decât altele?

Foarte simplu: apa are o capacitate calorică mult mai mare decât uscatul. Este acelaşi fenomen care face ca apa mării să se încălzească mult mai târziu decât aerul înconjurator, şi care face ca temperatura pe litoral vara să fie mai scăzută decât în mijlocul continentului. Partea complicată este ce se va întâmpla după ce aceste oceane se vor încălzi. Toate modelele noastre sugerează că se va reduce cantitatea de nori care în medie fac umbră pământului. Acest lucru va duce la o absorbţie mai mare de radiaţii solare şi astfel va duce la amplificarea încălzirii globale. Problema, după cum am spus, este că acest efect nu a fost încă observat în datele istorice, aşa că este foarte greu să reducem incertitudinea asociată cu modelele numerice.

Cristian Proistoescu şi profesorul Peter Huybers, alături de care a realizat studiul revoluţionar

 

Cât de mult a durat realizarea studiului?

Greu de spus. Lucrul la acest studiu propriu-zis a durat aproximativ un an, însă el s-a bazat pe o serie de idei teoretice şi metode statistice care au fost dezvoltate de-a lungul a aproximativ cinci ani de cercetare în timpul doctoratului.

Ce efecte ale încălzirii globale te înspăimântă cel mai mult şi în ce zone ale planetei?

Faptul că primele efecte grave ale încălzirii climatice se vor manifesta probabil prin lipsuri de apă şi recolte proaste în zone care nu au capacitatea politico-economică de a se adapta suficient de rapid. Aceste lipsuri vor duce la instabilităţi geo-politice care se pot propaga global.

Geografic, care sunt aceste zone ce nu au capacitatea de a se adapta rapid?

Două exemple ar fi: zona Sahelului la sud de Sahara şi zonele limitrofe munţilor Himalaya şi platoului tibetan, unde gheţarii se retrag deja rapid.

Către ce creşteri de temperatură ne îndreptăm în ritmul actual de emisii de dioxid de carbon?

Atâta timp cât continuăm să emitem dioxid de carbon la nivelul actual, temperatura va creşte în continuu. În ritmul actual, este posibil să vedem o încălzire globală medie de 8-10 grade până la sfârşitul secolului. Ca să traducem, asta ar însemna că temperatura medie într-o zi de vară în Bucureşti ar putea ajunge la 35 de grade, ca să nu mai vorbim de cum vor arăta caniculele sau care vor fi efectele în agricultură.

La ce nivel ar trebui menţinută încălzirea globală pentru a preveni schimbări drastice de temperaturi?

Consensul actual este pentru un nivel de 1,5-2 grade. Acesta este, de altfel, şi scopul Acordului de la Paris.

 

„Cu cât începem reducerea emisiilor mai târziu, cu atât vor trebui reduse mai agresiv“

 

Cât de repede trebuie să înceapă reducerea emisiilor de carbon? Ar putea fi posibil ca până la sfârşitul acestui secol să eliminăm aproape în totalitate emisiile de dioxid de carbon?

Cu cât începem reducerea emisiilor mai târziu, cu atât vor trebui reduse mai agresiv. Pentru a ne menţine sub această limită ar trebui într-adevar să eliminăm aproape complet emisiile de dioxid de carbon până la sfârşitul secolului. Teoretic acest lucru este posibil folosind tehnologia actuală, însă ar fi foarte scump. O întrebare foarte complicată care planează asupra acestor discuţii este una etică: dat fiind că ţările vestice au atins nivelul de dezvoltare actual datorită energiei ieftine bazate pe cărbune şi petrol, ce drept avem să refuzăm ţărilor subdezvoltate aceleaşi posibilităţi?  Unul dintre punctele-cheie ale Acordului de la Paris este crearea unui fond de întrajutorare prin care ţările dezvoltate să poată subvenţiona adoptarea tehnologiilor regenerabile în ţările subdezvoltate.

Cât de mult ar trebui schimbată tehnologia actuală pentru extragerea carbonului din atmosferă?

Momentan nu dispunem de această tehnologie şi există nişte limitări fundamentale care fac extragerea dioxidului de carbon la scară largă foarte improbabilă. Nu ştiu să spun care ar fi şansele să fim salvaţi de un astfel de miracol tehnologic.

 Care vor fi efectele asupra ecosistemelor până la sfârşitul acestui secol dacă nu se iau măsuri la scară globală?

Greu de prezis cu exactitate, mai ales în măsura în care deja afectăm foarte puternic ecosistemul prin multe alte moduri precum poluarea şi defrişările. În toate scenariile însă, discutăm de o pierdere masivă a biodiversităţii.

Din studiile şi cercetările pe care le-ai făcut, care sunt zonele în care încălzirea globală a afectat până acum cel mai dramatic biodiversitatea?

Un exemplu ar fi barierele de corali, unde se vad efectele faptului că dioxidul de carbon măreşte aciditatea oceanului. Biodiversitatea însă nu este aria mea de expertiză. Eu lucrez pe partea de fizică a climatului, aşa că nu am făcut cercetare în domeniul biodiversităţii.

 În cât timp estimezi că se vor vedea primele efecte grave ale încălzirii climatice?

Deja începem să vedem efecte. Ştim că temperatura globului a crescut cu aproape un grad de la revoluţia industrială până astăzi; gheţarii montani se retrag; putem detecta o ridicare a nivelului mării, momentan doar câţiva centimetri şi putem măsura rata de topire a calotei Groenlandei.

Cum este mediul de lucru la University of Washington comparativ cu celelalte două mari universităţi la care ai lucrat, respectiv Princeton şi Harvard?

În cercetare fiecare vine cu o anumită specializare – a mea, de exemplu, priveşte modelele teoretice şi metodele statistice pentru estimarea fluxului de energie prin sistemul climatic. Problemele la care lucrăm însă sunt de multe ori complexe şi ai nevoie de colaboratori cu o gamă largă de specializări pentru a le putea rezolva. University of Washington are una dintre cele mai vechi şi mai mari şcoli pentru studiul atmosferei şi oceanelor, aşa că este foarte uşor să găsesc colaboratori cu aproape orice fel de specializare în domeniu.

 

A predat la Harvard şi Princeton

Nume: Cristian Proistosescu

Data şi locul naşterii: 23 septembrie 1986, Piteşti

Studiile şi activitatea profesională:

A obţinut medalia de aur la olimpiada internaţională de fizică în 2005 şi medalia de bronz la aceeaşi competiţie în 2004.

A obţinut de două ori Premiul Departamentului de Fizică de la Universitatea din Princeton pentru cercetări excepţionale.

A absolvit Universitatea Princeton în 2009 cu onoruri, fiind licenţiat în fizică.

Şi-a luat anul trecut doctoratul la Harvard cu o lucrare de doctorat legată de schimbările climatice.

A predat la prestigioasele universităţi americane Princeton şi Harvard.

Din acest an este cercetător asociat la Universitatea Washington.

Locuieşte în: Seattle-Washington, SUA

 

citeste totul despre: