Ce înseamnă dreptul de a nu te autoincrimina şi ce se întâmplă când un martor devine inculpat într-un dosar
0
Se întâmplă ca într-un dosar, o persoană, care iniţial a fost martor, să devină ulterior, după disjungeri ale dosarului-mamă, suspect sau chiar inculpat. În această situaţie, declaraţia sa de martor nu poate fi folosită împotriva sa. Un specialist explică de ce acest privilegiu, dar şi ce se întâmplă când suspectul devine martor.
Există un drept al martorului de a păstra tăcerea şi de a nu contribui la propria incriminare, dacă prin declaraţia pe care o face s-ar putea autoincrimina.
„Momentul la care, în timpul declaraţiei de martor, declaraţie dată în lipsa unui avocat - conform dispoziltiilor legale - rezultă că martorul a fost implicat în infracţiunea ce se anchetează, deci se autoincrimneaza, urmează schimbarea încadrării din martor în suspect sau inculpat. Schimbarea încadrării obligă organul de anchetă să informeze martorul despre disp. Art. 108 coroborate cu art. 83 Cpp, precum şi dreptul de a fi asistat de un avocat”, explică, pentru „Adevărul”, avocatul Cătălin Gherzan.
De ce e importantă menţionarea calitatăţii procesuale anterioare
Se întâmplă şi ca suspectul dintr-un dosar iniţial să devină martor, atunci când au loc disjungeri succesive în respectivul dosar mamă. În calitatea din noul dosar, respectiva persoană are dreptul la tăcere şi dreptul de a nu se autoincrimina cu privire la aspecte care, mărturisite, l-ar putea incrimina în dosarul mamă unde este suspect sau inculpat.
„Declaraţia de martor dată de o persoană care, în aceeaşi cauză, anterior declaraţiei a avut sau, ulterior, a dobândit calitatea de suspect ori inculpat nu poate fi folosită împotriva sa. Organele judiciare au obligaţia să menţioneze, cu ocazia consemnării declaraţiei, calitatea procesuală anterioară”, mai spune avocatul Cătălin Gherzan.
Audierea în calitate de martor a unei persoane care apoi a devenit inculpat nu conduce însă la excluderea declaraţiilor date în calitate de inculpat, „ci în lipsa de efecte a declaraţiei de martor împotriva aceleiaşi persoane, în respectarea dreptului inculpatului de a nu se incrimina. Implicit, rezultă că declaraţia de martor poate produce efecte împotriva altor persoane, chiar dacă, ulterior, martorul a dobândit calitatea de suspect sau de inculpat”, după cum se arată într-o încheiere penală a Curţii de Apel Cluj (nr. 87/2015, www.rolii.ro).
De reţinut, totuşi, că Noul Cod de Procedură Penală „reglementează mai degrabă un drept circumscris instituţiei excluderii probelor din procesul penal, şi nu un drept efectiv al martorului de a nu se autoincrimina (...). Astfel, s-ar crea pentru toţi martorii o posibilitate nepermisă de a evita răspunsul la anumite întrebări, invocand un fals drept la tăcere”, după cum se precizează în volumul „Noul Cod de procedura penală comentat”, Editura Hamangiu 2014.
Şi Curtea Europeană a Drepturilor Omului sancţionează încălcarea privilegiului contra autoincriminarii în ceea ce priveşte declaraţia unui martor căruia nu i s-a adus la cunoştinţă dreptul de a nu se autoincrimina când acest risc este evident.
„Marea Camera a CEDO a stabilit, într-o cauza în care au fost încălcate drepturile anterior menţionate, că a fost încălcat art. 6 alin.1 şi alin. 3 lit. c privind dreptul la un proces echitabil”, mai spune avocatul Cătălin Gherzan.
Mărturia mincinoasă nu se încadrează aici
De precizat că dispoziţiile amintite nu se aplică în cazul infracţiunilor de mărturie mincinoasă. O decizie penală a Curţii de Apel Craiova, într-un astfel de dosar arată: „Curtea constată că audierea inculpatului în calitate de învinuit, sub aspectul comiterii infracţiunii de mărturie mincinoasă, nu a reprezentat un impediment la audierea ulterioară a acestuia, în calitatea pe care a avut-o iniţial în cauza şi anume aceea de martor, în cazul relatării unor aspecte ce nu corespund adevărului, acesta putând fi cercetat pentru comiterea unei noi infracţiuni de mărturie mincinoasă” - (Decizia penală nr. 1391/2015, www.rolii.ro).
Se încarcă comentariile...
