Scenariu apocaliptic în cazul unei avarii majore la barajul Bicaz. În câte minute ar fi sub ape oraşele Piatra Neamţ şi Bacău

Colosul de beton care ţine al doilea lac artificial din România este unul din cele mai sigure construcţii hidrotehnice, ridicat în urmă cu 56 de ani. Cu toate acestea, barajul este considerat o zonă cu risc crescut şi sursă de risc la inundaţii.

Prin construcţia barajului Izvorul Muntelui, între anii 1950 şi 1960, s-au pus bazele sistemului hidroenergetic românesc, însă lucrarea s-a făcut cu enorme sacrificii şi multă suferinţă.

Amplasat la circa 4 kilometri distanţă de oraşul Bicaz, amonte de confluenţa pârâului Izvorul Muntelui cu râul Bistriţa, barajul de greutate, din beton, nu a suferit, în cei 56 de ani de funcţionare, nici o avarie majoră, fiind considerat între cele mai sigure construcţii din ţară.  

„Barajul este prevăzut la partea superioară cu 4 descărcători amplasaţi în partea centrală şi din 4 goliri de fund echipate cu vane ochelari de diametru 2,5 m. Capacitatea totală de evacuare este de 2283 mc/s la nivelul maxim în lac (516)”, se precizează într-un document al Inspectoratului pentru Situaţii de Urgenţă (ISU) Neamţ intitulat „Planul de analiză şi acoperire a riscurilor de pe teritoriul judeţului Neamţ".

Calcule pe o catastrofă ipotetică

În planul întocmit de ISU, la capitolul „Zone cu risc crescut”, barajul de la Bicaz apare între obiectivele „sursă de risc la inundaţii” pentru judeţul Neamţ. În acest sens, în document sunt inserate rezultatele unui studiu efectuat în anul 2010 de Institutul de Studii şi Proiectări Hidroenergetice (I.S.P.H.) Bucureşti care a luat în calcul mai multe scenarii între care şi avarierea gravă a barajelor de acumulare din judeţ.

„Conform studiului <Sistem de avertizare-alarmare sonoră aval de lacurile de acumulare în caz de accidente la baraje acumulări Bistriţa şi Siret>, realizat de I.S.P.H. (Institutul de Studii şi Proiectări Hidroenergetice, n.n.) Bucureşti, ipotezele de calcul pentru stabilirea zonelor inundabile în caz de avariere sau debite în regim natural catastrofal au fost fixate astfel:

1) Apariţia unor debite catastrofale;

2) Producerea unor avarii medii;

3) Avarierea grava a barajelor sau digurilor amenajărilor hidrotehnice în următoarele ipoteze:

Pentru barajul Izvorul Muntelui s-au presupus trei ipoteze:

- avariere pe 25% din înălţime (24,4 m) şi 25% din lăţime (50 m);

- avariere pe 50% din înălţime (48,9 m) şi 50% din lăţime (100 m);

- avariere pe 75% din înălţime (73,3 m) şi 75% din lăţime (150 m);

Pentru restul barajelor de pe râul Bistriţa, care au diguri de pământ s-a presupus că se avariază digurile şi nu barajele, fiind mai uşor de avariat cu următoarele breşe: Pângăraţi (100 m), Vaduri (100 m), Bâtca Doamnei (150 m) şi Reconstrucţia (150 m)”.

Scenariu de groază pe toată Valea Bistriţei  

Studiul prezentat arată că o eventuală avariere a barajelor ar avea efecte catastrofale în anumite condiţii, nu doar pentru localităţile situate pe raza judeţului Neamţ (oraşele Bicaz, Piatra Neamţ şi 12 comune), dar şi pentru localităţi din alte judeţe, situate în aval, pe cursul râurilor Bistriţa şi Siret, până la vărsarea în Dunăre.

„Unda maxima de inundaţii care poate produce avaria în lanţ a celorlalte baraje din aval (pe râurile Bistriţa şi Siret) este produsă de avarierea Barajului Izvorul Muntelui. În ipoteza unei avarieri la barajul Izvorul Muntelui, cu breşa de 75% pe lăţime si înălţime, unda parcurge distanţa de 260,7 km, până la confluenţa cu Dunărea în 12 ore”, se arată în studiul I.S.P.H.

Pe aceleaşi calcule ipotetice (avarierea barajului Bicaz cu breşa de 75%), unda  poate ajunge în comuna Pângăraţi în 19 minute, la Vaduri în 24 de minute, la Bâtca Doamnei în 32 de minute, iar la Captarea Piatra Neamţ (fosta fabrică Reconstrucţia) în 36 de minute. 

Mai jos, pe teritoriul judeţului Bacău, unda ar ajunge la Racova în 96’, la Gârleni în 107 minute, la Lilieci în aproximativ două ore (126 de minute), la CHE Bacău (Baraj agrement) în 147 de minute, la Galbeni în 177 de minute, la Răcăciuni în 217 minute, la Bereşti în 274 de minute, la Călimăneşti (Vrancea) în 362 de minute.

„Calculul ipotetic pentru înălţimea valului produs (la 75% avariere), este estimat la 60 m în aval de Barajul Izvorul Muntelui, înălţimea undei de viitură scade treptat în aval, ajungând la Pângăraţi - 28 m, la Vaduri - 31 m, la Bâtca Doamnei - 19,5 m, la Reconstrucţia - 19,8 m, la Racova - 9,7 m, la Gârleni - 9,6 m, de la Lilieci până la Baza de agrement Bacău aproximativ 8,3 m, la Galbeni - 6,2 m, la Răcăciuni şi Bereşti - 6,6 m, la Călimăneşti - 12,4 m, iar la confluenţa cu Dunărea - 5,42 m”

Scenariul cel mai negru arată că pe teritoriul judeţului Neamţ, localităţile mai importante care pot fi inundate în urma avarierii Barajului Izvorul Muntelui pe 75% din înălţime şi lăţime ar fi Bicaz, Tărcau, Pângăraţi, Alexandru cel Bun, Piatra Neamţ, Dumbrava Roşie, Săvineşti, Roznov, Piatra Şoimului, Borleşti, Zăneşti, Rediu, Podoleni şi Costişa.

„Daca Barajul Izvorul Muntelui se avariază pe 50% din înălţime şi lăţime, atunci înălţimea undei va scădea cu 1 -14 m în diverse amplasamente. Dacă barajul  se avariază numai pe 25% din înălţime şi lăţime, atunci înălţimea undei va scădea cu 1 - 34 m în diverse amplasamente”, se mai arată în studiu.

„Producerea unei avarii la Barajul Izvorul Muntelui are un grad de probabilitate extrem de scăzut”, a declarat colonelul Ioan Niţică, şeful ISU Neamţ. 

Cum s-a comportat barajul la cutremurul din 1977

Construcţia care ţine piept pentru 1,2 miliarde de metri cubi de apă este cel mai mare baraj de greutate de pe râurile interioare ale României, fiind depăşit de Porţile de Fier I, şi al treilea dintre cele mai înalte baraje din ţară. 

Este al 9-lea baraj de greutate, ca înălţime, din Europa, iar în anul finalizării sale (1960) era al 4-lea baraj de greutate, ca înălţime, din Europa. 

Barajul nu este unul monobloc, ci este format din 30 de ploturi (blocuri) separate prin rosturi etanşate în amonte cu pene de beton armat şi cupru. Corpul barajului este străbătut de galerii, puţuri de aerisire şi nişe de vizitare, iar în încăperile special amenajate sunt instalaţii de acţionare şi comandă, echipamente de urmărire, şi comportare a fiecărui element.  

Schiţa secţiunii transversale a barajului de  la Bicaz

În incinta barajului există un seismograf care a înregistrat chiar şi cutremurul care a produs în 2009 un tsunami-ul devastator în Pacific. 

„Acest seismograf este de o mare sensibilitate. Pe lângă mişcările tectonice, înregistrează şi trepidaţiile datorate fiecărei maşini ce trece peste baraj“, a precizat Ion Branişte, specialist la complexul hidroenergetic de la Bicaz. 

Proba de foc a barajului a fost trecută la cutremurul produs în România, pe 4 martie 1977, care a avut o magnitudine de 7,2 pe scara Richter.

„La acea vreme, pe lângă aparatura clasică de supraveghere, se afla şi una capabilă să înregistreze cutremurile provocate de reaşezarea terenului de fundaţie sub efectul sarcinilor exercitate de construcţie, de apa lacului şi variaţiile nivelului acesteia. Oscilaţiile pe orizontală nu au clintit barajul. Au fost înregistrate însă 0,02 milimetri deplasare în amonte şi o creştere nesemnificativă a infiltraţiilor de apă, ce au revenit la normal a doua zi“ a mai spus Ion Branişte.