Legătura neştiută între toaca ortodoxă şi arca lui Noe. Părintele Cleopa explică ce rol a avut cândva sunetul lemnului bătut

Toaca se foloseşte în majoritatea mănăstirilor şi schiturilor ortodoxe FOTO: doxologia.ro

Ilie Cleopa, fostul stareţ al mănăstirii Sihăstria, era unul dintre monahii căutaţi de credincioşi pentru sfaturi duhovniceşti. Părintele arhimandrit a fost cel care a lansat urarea adresată pelerinilor: "Mânca-v-ar Raiul!"

Părintele Arhimandrit Ilie Cleopa, unul din cei mai cunoscuţi duhovnici şi predicatori pe care i-a avut Mănăstirea Sihăstria şi Moldova, s-a născut pe 10 aprilie 1912, în comuna Suliţa, din judeţul Botoşani, fiind botezat Constantin. 

Ucenic al părintelui Paisie Olaru, de la vârsta de 17 ani s-a alăturat obştii schitului Sihăstria, alături de fratele mai mare, Vasile. Constantin a fost tuns în monahism în august 1937, primind numele Cleopa. 

Mai târziu, a ajuns egumenul schitului şi apoi a fost făcut arhimandrit când lăcaşul s-a ridicat la rang de mănăstire. Timp de 34 de ani neîntrerupt, din anul 1964 şi până în 1998, an în care a murit, la vârsta de 86 de ani, Ilie Cleopa a fost stareţ al mănăstirii Sihăstria, din Neamţ.  

Din întâlnirile pelerinilor cu părintele Cleopa la Sihăstria, au rămas imprimate în format audio sau video învăţăminte, dar şi interpretări ale Bibilei. Facerea lumii, apocalipsa ori viaţa de apoi sunt teme abordate frecvent de părintele arhimandrit în cele zece volume ale lucrării „Ne vorbeşte Părintele Cleopa”.

125 de ani de muncă la arca lui Noe

În capitolul „Potopul cu apă şi potopul cu foc“ din seria amintită, publicată de Editura Episcopiei Romanului, părintele Cleopa povesteşte cum a ajuns să fie folosită pentru prima dată toaca şi care a fost rolul ei iniţial.  

Duhovnicul face trimitere la episodul Potopului, atunci când Noe îşi făurise arca în care avea să salveze vieţuitoarele pământului, la sfatul pe care i l-a dat Dumnezeu.  

„Când patriarhul Noe a primit porunca de la Dumnezeu să facă corabia, el atunci era de aproape 500 de ani. Şi a lucrat la corabie 125 de ani, că i-a arătat Dumnezeu cum s-o facă. Şi a făcut corabia pe un podiş mare de munte, cu bani de la îngeri, că Noe primea saci cu bani de aur ca să plătească, pentru că erau atâţia lucrători“, spunea părintele Cleopa. 

Din descrierea duhovnicului de la Sihăstria, arca avea 30 de coţi înălţime (circa 20 de metri) şi trei rânduri de poduri. Dimensiunile erau disctate de însuşi Dumnezeu, iar Noe executa întocmai indicaţiile Creatorului.

„Când veneau tinerii şi îl vedeau pe Noe că face o sală aşa mare şi tocmai în vârful muntelui, pe un podiş, ziceau: 

<Ehei, moş Noe, tare-i bună de sală de teatru asta! Ce dans o să facem noi aici! Asta-i bună de dans, că-i largă. Aici încape multă lume!>

Dar Noe le spunea: 

<Dragul tatei, măi baieţi, vine potopul, vine prăpădul!>

Dar ei râdeau. 

<Auzi, măi, moşul Noe a înnebunit! Cică are să vină potopul!>“

Părintele Ilie Cleopa povestea că sute de muncitori lucrau la corabie, între ei tâmplari, fierari sau zidari. Legenda spune că meseriaşii erau plătiţi de Noe cinstit, în fiecare seară, cu banii pe care îi primea de la îngeri. Oamenii nu lucrau din convingere, ci pentru bani, şi a fost nevoie de 125 de ani de muncă pentru a se încheia o asemenea lucrare. 

„Că în pântecele acelei corăbii trebuia să păzească Dumnezeu toate seminţiile vieţuitoarelor din lume, afară de cele din apă; nu numai oameni, ci toate fiarele, toate vieţuitoarele, câte şapte perechi din cele curate şi câte o pereche din cele necurate“

Cu toaca din lemn de paltin s-a umplut arca 

Povestea spusă de părintele Cleopa prezintă apoi dialogul purtat între Dumnezeu şi Noe după ce lucrările la corabie s-au încheiat. Divinitatea l-a învăţat pe bătrânul patriarh cum să procedeze ca să adune în imensa arcă toate speciile de vieîuitoare spre a fi salvate de diluviu. 

„ - Să ştii că trebuie să bagi în corabie din toate cele curate de sub cer câte şapte perechi şi din toate cele necurate, câte o pereche.

- Doamne, dar eu cum am să adun din toate animalele aici, şi elefanţi şi balauri şi girafe şi tigri şi leoparzi şi pantere şi lei?

- N-ai tu grija asta! Tu ia o toacă de lemn de paltin - ăsta-i simbolul toacei - şi toacă în jurul corabiei de trei ori în trei zile şi au să vină toate grămadă. Tu deschide uşile corabiei, şi fiecare are să intre în corabie liniştit“

Duhovnicul din Neamţ spune că Noe a bătut toaca întocmai cum i-a cerut Domnul şi atunci au venit la arcă toate speciile de animale.  

„Leul stătea lângă miel, şi nu se gândea să-l mănânce, căci toate simţeau mânia lui Dumnezeu care avea să vină. Balaurul stătea lângă om şi nu l-a vătămat; taurii, leoparzii, tigrii, toate erau blânde; uliul, vulturul care răpeşte a stat lângă puişorii de găină. Pe toate le-a îmblânzit puterea lui Dumnezeu, căci toate simţeau mai mult decât oamenii că vine potopul“

Părintele Cleopa povestea că îngerul a încuiat corabia şi i-a spus lui Noe să intre împreună cu soţia, feciorii şi nurorile sale, şi să se roage în arcă pentru că urma să înceapă potopul.  

„Toaca a fost primul semn ca să intre toată lumea în corabie, toate dobitoacele şi toate păsările. Şi au intrat în corabie şi când a început ploaia, n-au început să cadă picaturi, ca acum; ci s-au deschis jgheaburile cerului şi curgeau râuri din nori“

Se spune că ar fi plouat încontinuu 40 de zile şi 40 de nopţi, iar arca a început să plutească pe apa care a acoperit complet pământul.  

„Şi s-a ridicat corabia lui Noe deasupra tuturor munţilor. Munţii Himalaia, care sunt cei mai înalţi, au peste 8800 de metri, i-a acoperit apa. Dupa şase luni, au început să se retragă apele şi să se vadă vârful munţilor celor mai mari din lume...Iar după ce s-au retras apele, corabia a poposit pe muntele Ararat, aproape de Armenia, lângă Caucaz, că s-a văzut vârful muntelui. Acolo s-a oprit“.