Cum exploata regalitatea română pădurea din Domeniile Coroanei. Cea mai bună cherestea rămânea în ţară, şcoli şi localnici prosperi din vânzarea lemnului

0
Publicat:
Ultima actualizare:
Regele Carol I al României FOTO Wikipedia
Regele Carol I al României FOTO Wikipedia

Pe 9 iunie 1884, la iniţiativa lui Ion Brătianu, au fost înfiinţate Domeniile Coroanei Române, un fond de proprietăţi care asigurau susţinerea economică a Curţii Regale.

Prin  legea privind Domeniul Coroanei votată în Parlament la 5 iunie 1884, şi promulgată prin Decretul Regal al lui Carol I din 9 iunie 1884, se stabilea că dintre cele 1.200 de moşii ale statului, au ajuns în Domeniului Coroanei 12 moşii (1% din total).

S-a ajuns la această măsură după ce cheltuielile de reprezentare ale Casei Regale crescuseră în ultmii ani (după declararea României ca Regat în anul 1881). Pentru a nu afecta bugetul, s-a găsit soluţia stabilirii unor suprafeţe agricole şi de păduri care să constituie Domeniul Coroanei. Acestea rămâneau în proprietatea Statului, dar erau date în administrarea Casei Regale, beneficiul rezultat urmând să completeze lista civilă.
 

Cele 12 moşii însumau aproape 130.000 de hectare, cele mai mari fiind în judeţele Suceava (Mălini 27.405 ha), Borca (17.871 ha); Dolj: Sadova (19.353 ha), Segarcea (11.800). 

În judeţul Neamţ, domeniul Bicaz avea 13.224 hectare, şi era aproape exclusiv silvic: pădurea ocupa 11.000 de hectare din totalul de 13.000 cât măsura suprafaţa totală a domeniului. 

Domeniile Coroanei nu plăteau impozite statului, ci numai comunelor şi judeţelor. Administratorul lor era numit de rege şi a fost pentru mult timp Ioan Kalinderu.  

Bicaz, domeniu exclusiv silvic

La 22 ani de la înfiinţarea Domeniului Coroanei de la Bicaz, în anul 1906, Constantin Armăşescu, diplomat al Şcolii Speciale de silviculturi de la Brăneşti şi Şeful Regiei, scrie o monografie în care prezintă detalii despre singurul domeniu regal din judeţul Neamţ.
 

Autorul spune că până la secularizarea averilor mănăstireşti, Bicazul a fost proprietate a mănăstirii pamântene Bisericani.

„Prin secularizarea averilor mănăstireşti, Bicazul a intrat în stăpânirea Statului; iar prin legea din 1884 în aceea a Domeniului Coroanei”, spune Armăşescu în capitolul dedicat istoricului locurilor.

Autorul precizeză că domeniul este situat în regiunea muntoasă a judeţului Neamţ, la o depărtare de 24 km de oraşul Piatra-Neamţ, capitala judeţului, şi la 387 km depărtare de Bucureşti. 

Harta Domeniului Coroanei Bicaz

image


„Domeniul se limitează la N cu pădurea Statului Buhalniţa şi Pângăraţii, la S şi E cu pădurea Statului Tarcău, iar la V cu Transilvania”.

Şcoli construite pe cheltuiala Administraţiei Domeniului

În ce priveşte educaţia, la început de secol XX, pe domeniul Bicaz erau trei şcoli mixte rurale, la Bicaz, Cârnu şi Taşca, toate construite pe cheltuiala Administraţiei Domeniului Coroanei, cu săli spaţioase, ateliere şcolare şi locuinţe pentru învăţători.

„Toate au suprafaţa trebuincioasă pentru grădina şcolară, unde cultivarea pomilor roditori şi a legumilor da ocupaţie recreativă şcolarilor şi pildă bună locuitorilor. Fiecare din aceste şcoli au câte un atelier pentru exercitarea copiilor la lucrări manuale, unde şcolarii capătă gustul meseriilor, ca în urmă să şi-l poată desvolta la şcoala de meserii, infiinţată la Bicaz de Ministerul Instrucţiunii publice înca din anul 1901”.

Autorul mai notează că pe lângă fiecare din şcoli era câte o bibliotecă „relativ bogată”, fiecare cu mai multe sute de volume, donate de Administraţia Domeniului Coroanei.

În acel an luau fiinţă şezătorile unde „era o privelişte din cele mai interesante văzând un număr de 70-80 de sătence îmbrăcate cu îngrijire, învârtind cu îndemânare fusul lor, or ocupându-se cu depănatul pe mosoare, lucratul la igliţă, or cusutul la vreo catrinţă”

Lemnul exploatat ajungea în ţară, în Germania şi la turci

Cu o suprafaţă de pădure de 11.600 de hectare din totalul suprafeţei de 13.185 ha, Domeniul Coroanei Bicaz era aproape exclusiv silvic.

„Din masivele ce’l populează, 60% sunt de reşinoase, brad şi molift (molid), care dau un lemn de construcţiune şi de bună calitate şi căutat. Fagul şi mesteacănul formează 35%, iar pe o suprafaţă cu totul restrânsă se află puţin gorun”.

Calea ferată forestieră de la Aţa

image

Armăşescu spune că exploatarea pădurii se făcea în regie, având şi o exploatare în antrepriză pe pârâul Aţa.

„Exploatarea în regie datează dela 1894, şi în decurs de 10 ani numai s’au făcut progrese însemnate atât cu privire la exploatarea propriu-zisă a pădurii, cât şi în industrializarea lemnului”

În monogafia de la 1906 se preciza că anual se transforma în cherestea până la 12.000 metri cubi lemn de brad şi molid. 

Cheresteaua ajungea atât în ţară (cea mai bună calitate), cât şi în străinătate.

„În cea mai mare parte, cheresteaua provenită dela Bicaz, este transportată până la Colonia (Koln) pe Rhin una din cele mai renumite pieţe de lemnărie din Germania. În Turcia şi în Grecia se desface mai mult dulăpărie, care pana la Galaţ este transportată pe apă în plute, iar aci se încarcă pentru afi transportată mai departe în Orient. În mare parte dulăpăria ce se exportă în Orient servea la facerea scândurilor pentru lăzi, şi pentru acest motiv calitatea lor nu e cerută cu scrupulozitate”

Depozitul de cherestea de la Piatra Corbului 

image

Pe raza Domeniului Bicaz erau trei pepiniere, din care două serveau la creşterea puieţilor de răşinoase, destinaţi repopulărilor, iar cea de-a treia (de la Bicaz) era destinată doar culturii arborilor roditori.

„Pepiniera Bicaz este de arbori fructiferi, creată în scopul de a produce şi distribui locuitorilor pomi, desvoltându-le gustul de a-i avea şi îngriji. Pepiniera este la începutul ei, şi coprinde meri, nuci, pruni, cireşi şi visini. Distribuirea pomilor la ţărani se face în mod gratuit, şi li se dau în acelaş timp şi sfaturile necesare pentru plantarea şi întrebuinţarea lor”

Progresele locuitorilor sub administraţia Domeniului Coroanei

În încheierea lucrării monografice, Constantin Armăşescu concluzionează că în decursul a 20 ani de la înfiinţarea Domeniului Coroanei, Domeniul Bicaz a făcut progrese vizibile în toate privinţele.

„Diversitatea lucrarilor ce s’au executat pe Domeniu, o administraţiune care un moment n’a încetat a da locuitorilor dovada muncii şi a bunelor deprinderi, au schimbat populaţiunea ignorantă şi nepăsătoare de pe atunci într’una mai muncitoare şi cu mai multa grijă de sine. Starea materială din îngrijitoare în trecut, este astăzi, dacă nu înfloritoare, totuş destul de bună”

Autorul remarcă şi influenţa pe care locuitorii Domeniului Bicaz au avut-o în organizarea gospodăriilor:

„Locuinţele joase cu ferestre mici dispar din ce în mai mult; astăzi ele sunt clădite mai bine, cu frontoane şi ferestre mari, cu duşumele; iar pentru a ajunge la acest sfârşit, Administraţia Domeniului Coroanei le dă lemnul necesar mai eftin, cu condiţiune ca clădirea să întrunească anumite condiţiuni”.

Progrese se remarcau şi la cultura terenului şi creşterea vitelor:

„Alternarea culturilor, neobişnuită în trecut, astăzi este adoptată de mare parte din ei: porumbul, orzul şi chiar lucerna se găsesc la o bună parte din locuitori cari recunoscând tot mai mult necesitatea nutreţurilor artificiale, în fiecare an îşi măresc suprafaţa cultivată cu lucernă şi orz, cari lipseau cu totul cu 10 ani în urmă. În creşterea vitelor, boii de muncă sunt mai bine îngrijiţi, şi astăzi nu mai sunt decât puţini din locuitorii pe Domeniu, cari să n’aibă un grajd bunicel pentru adăpostul vitelor. La unii se poate vedea chiar grajduri cu canale de scurgere şi groapă de gunoiu”.

Model de grajd pentru vite dintr-o gospodărie de pe Domeniul Coroanei Bicaz

image
Piatra Neamţ



Partenerii noștri

Ultimele știri
Cele mai citite