Ciudăţenii despre fusurile orare. În ce stat uriaş se aplică doar ora capitalei şi care este timpul oficial în Antarctica

Oriunde pe mapamond, timpul oficial se stabileşte în funcţie de distanţa faţă de primul meridian, cel care are ora Greenwich Mean Time (GMT).

Un fus orar este o zonă pe Pământ în care este legal în vigoare aceeaşi oră (acelaşi timp). Timpul aflat legal în vigoare într-un anumit loc este numit timp legal, oră legală, oră oficială sau, uneori, timp standard sau oră locală. Suprafaţa terestră este împărţită în 24 de fusuri, corespunzându-i fiecăruia câte o oră din zi.

Primul fus orar este cel în mijlocul căruia se află primul meridian sau meridianul de 0 grade, numit şi meridianul origine sau meridianul Greenwitch, după numele cartierului londonez şi al observatorului astronomic traversate de el. 

Acest fus are ora GMT (Greenwich Mean Time) sau UTC (Coordinated Universal Time – Timpul universal coordonat). De la el se adaugă câte o oră spre est şi se scade câte una spre vest la fiecare fus orar. 

Iată o serie de lucruri mai puţin ştiute, legate de fusurile orare: 

- Prima regiune care intră în noua zi sau în noul an nu este nici Noua Zeelandă, nici Fiji, ori extremul orient siberian, ci insulele Kiribati, care au ora oficială GMT+14h. Ulterior, intră în noua zi Samoa de Vest şi Tonga (GMT+13h) şi abia apoi regiunile cu GMT+12h.

- Ptolemeu a fixat pe hărţile sale primul meridian în insulele Canare. În timpul marilor descoperiri geografice, meridianul origine era disputat de portughezi şi spanioli deoarece acesta juca rol esenţial în distribuirea coloniilor. Meridianul Greenwich a fost adoptat în anul 1884.  

- Pronunţia corectă a meridianului Greenwich nu este [grinwič], rostit greşit de foarte mulţi oameni, ci [greneč], cu [r] slab sesizabil şi accent pe prima silabă.

- Federaţia Rusă este ţara desfăşurată pe cele mai multe fusuri orare. Aceasta acoperă, cel puţin teoretic, 12 fusuri, însă diferenţa dintre extremităţi este de 10 ore (GMT+2h la Kaliningrad şi GMT+12h în Kamceatka şi strâmtoarea Bering).

- Ţara care nu ţine cont de desfăşurarea sa longitudinală este China. Aceasta acoperă 5 fusuri orare, însă are aceeaşi oră, a Beijingului (GMT+8h), pe întreaga suprafaţă.

- Fusurile orare au limite foarte articulate, neregulate. În oceane apar mult mai drepte, adică în lungul meridianelor, decât pe continente, unde intervin diverşi factori.

- Orele fracţionare. O serie de  state şi teritorii au adoptat ore oficiale atipice, intermediare, cu fracţiuni: India foloseşte GMT+5 h 30 min, Nepal GMT+5 h 45 min, Iran GMT+3 h 30 min. Motivul îl reprezintă aşezarea geografică a teritoriului de stat, a capitalei sau a celei mai populate regiuni, pe graniţa dintre fusuri. De exemplu, centrul Iranului, inclusiv capitala Teheran, se suprapun limitei dintre fusul 3 şi 4, adoptând astfel ora oficială GMT+3h 30 min.

- Timpul oficial în Antarctica este împărţit în funcţie de zonele revendicate de Noua Zeelandă, Australia, Norvegia etc. La Polul Sud, la staţia ştiinţifică Amundsen-Scott, se foloseşte ora Noii Zeelande (principalul stat cu care comunică staţia). În mai multe sectoare din jurul polului se foloseşte timpul universal (GMT sau UTC). 

Sursa: geografilia.blogspot.com