Cine sunt spiriduşii în tradiţia populară a românilor. Puterile le erau folosite şi pentru a întoarce acasă bărbaţii infideli

În satele din nordul Moldovei, acum mai bine de 100 de ani circulau anumite credinţe despre existenţa unei fiinţe cu puteri supranaturale denumite spiriduş sau spirituş.

Revista de literatură şi tradiţiuni populare „Şezătoarea”, a fost fondată în anul 1892 de academicianul Artur Gorovei, folclorist şi etnograf din Fălticeni, În materialele semnate de învăţători din Suceava şi Neamţ, sunt prezentate obiceiuri, tradiţii, cântece populare, credinţe şi superstiţii din satele Moldovei şi numai. 

Revista, care a apărut neîntrerupt timp de 26 de ani, a rezervat în numărul 9-10 din decembrie 1892- ianuarie 1893 spaţiu pentru publicarea unor credinţe despre spirituş (spiriduş), o fiinţă considerată cu puteri în magia făcută de bătrânele care se ocupau cu magia în satele Moldovei. 

Articolul, semnat de învăţătorul Mihai Lupescu, din Broşteni (judeţul Suceava), prezintă rolul pe care îl avea acest personaj fantastic în folclorul popular de acum mai bine de 100 de ani. 

„Spirituşul sau spiriduşul e un dracuşor mic, ce-l au unele babe şi unii vrăjitori, cu care se servesc în săvîrşirea farmecelor lor. Spirituşul e un fel de slugă a unui drac ce are în stăpînire pe baba ori vrăjitoarea care face farmecele“, arată autorul articolului. 

Cu ajutorul spiriduşului se făceau farmecele în dragoste, de mană la vite sau pentru tămăduirea unor boli. Vă prezentăm câteva din credinţele despre aceste personaje aşa cum au fost culese de învăţătorul Mihai Lupescu din satele Moldovei la sfârşit de secol XIX:

„Spirituşul e dat unor vrăjitori pe anumit timp, unia au spirituş toată viaţa lor şi aceştia la moartea lor se chinuesc mult de tot“ 

„Spirituşul se hrăneşte cu miez de nucă şi multe lucruri bune“ 

„Săteanul cu spirituş, în biserică ori la casa popei nu trebue să meargă“

„Cu spirituşul se fac toate farmecele, se aduc călare pe prăjini ibovnicii la draguţele lor, se omoară ursitele ibovnicilor cu drăguţe, se ia mana vitelor, se mulge lapte din inima carului, se tămăduesc boalele ce zghihue pe oameni, etc. Poveşti, susţinute de adevărate, în care spirituşu duce călare pe prăjină pe ibovnic la draguţa lui sînt foarte multe. Multă lume adevereşte aceste poveşti, afirmă c’a văzut asemenea întîmplări cu ochii lor“

„Spirituşul se tine în diferite locuri, dar mai ales în ulciore mici de marmură ori pămînt alb“

„Cînd un bolnav e chinuit de necuratu, numai cu ajutorul spirituşului îl poţi  scăpa; vrăjitorul atunci pune la încercare spirituşul său, şi dacă dracu ce chinueşte pe bolnav e mai slab ca spirituşu, acesta îi făgădueşte însănătoşire şi fuge de el, căci se teme să nu supere pe necuratu din bolnav“

„Mai de mult, erau o mulţime de babe ce aveau spirituşi; spirituşu în acele vremi se putea vinde; astăzi însă, şi aceasta nu se poate esplica, spirituşul se găseşte foarte rar. Şi ş’acolo unde este. nu-i tare şi voinic ca în vremile vechi“ 

„Cum babele întrebuinţează spirituşu în serviciul lor, nimeni nu poate şti; acesta e un secret foarte mare“ 

„Poveştile cu spirituşu întăresc credinţa în asemenea lucru; ele sînt foarte variate şi tind toate a demonstra puterea babelor ce vrăjesc cu spirituş“